4,335 matches
-
Frankenstein ca pe "un nou Prometeu" (Mary Shelley, 1818). Numărul mare de femei care au participat la "joc" (Eliza Parsons, Eleanor Sleath, Regina Maria Roche, Mary Shelley etc.) indică faptul că "deimografia" lui Cătălin Ghiță funcționează, aici în ambele sale valențe masculină, respectiv grațioasă -, voința romancierelor de a crea protagoniști fascinanți, terifianți pe care societatea engleză cuminte îi genera mai rar fiind, în sine, mai mult decât psihanalizabilă. Numeroși exegeți au remarcat spectaculosul fenomen de restructurare socială simbolică pe care l-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și aproape le anihilează" (Sandner 2004: 47). Potrivit acestei definiții sintetice, teroarea ar fi creativă, aptă de a fertiliza și chiar de a activa emoțiile estetice latente, în timp ce groaza are efect paralizant, distrugător pentru potențialul empatic.10 Bref, prima are valențe estetice pozitive, în vreme ce ultima transportă un bagaj artistic negativ. Steven Bruhm notează, la rândul său, că "[t]eroarea este, așadar, acea experiență estetică atent calibrată, care poate utiliza sentimentul intens pentru a căuta obiecte din univers" (1994: 37). Prin contrast
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
din Antichitate (lista este eteroclită și relativ departe de orice criteriu axiologic sau metodologic): Satyricon al lui Petronius (incidentul plat cu un vârcolac, prezent în capitolele 61-62), Metamorfozele (sau Măgarul de aur) al lui Apuleius, o scrisoare relativ lipsită de valențe artistice a lui Pliniu cel Tânăr către Sura etc. Lovecraft ajunge, în fine, la perioada medievală, oferind, în acest caz, exemple precum eposurile islandeze Edda și Saga sau povestirile despre nibelungi din Germania 16. Dacă trebuie luate în calcul volumele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al lui Hoffmann, Jean Paul). Andrew Webber observă că "Hoffmann își descoperă potențialul narativ în chiar materia fanteziei torturante, astfel încât întreaga sa ficțiune este caracterizată de neliniște" (1996: 117-18), pe care, desigur, o împrumută cititorului. Dublul însă, înzestrat cu alte valențe și plasat în contexte diferite, va reapărea, peste doar câțiva ani, într-un roman devenit cult al unei tinere prozatoare engleze, Mary Shelley. * * * Publicat în 1818, Frankenstein creează senzație și scandal, precum generase, de altfel, și fuga adolescentei Mary Wollstonecraft
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
extraliterare" (1995-2003: I, 262). * * * A doua proză de teroare semnificativă a lui Beneș se numește (titlul are, din nou, izul unui conte) Cetatea cu steaguri albe. Cromatica sugerată de epitetul prezent în titlu este înșelătoare: aici, albul implică distrugere, având valențe negative, la fel ca în pelicula lui Serghei Eisenstein, Alexandr Nevski (1938), unde cavalerii teutoni, imagini ale răului și ale morții, poartă veșminte deschise la culoare, rușii, icoanele purității, find îmbrăcați în negru. Nuvela se deschide cu imaginea a doi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
puțin două ori, în evocări vii ale apocalipticului, respectiv cruzimii. În definitiv, este perfect plauzibil ca intuiția lui Eugen Negrici, legată de "expresivitatea involuntară"69 și de transformarea ineluctabilă a unui text conceput inițial ca document non-artistic într-unul cu valențe beletristice, să funcționeze și în acest caz. Oricum ar sta lucrurile, aparent slab ofertantul, din punct de vedere beletristic, Letopiseț costinian ne oferă inedite insule de terifiant narativ. Evident, Costin nu și-a propus în nici un moment să scrie literatură
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vede trunchiul și securea ce a să-l lovească, voi a se înturna cu fața spre perete", Spancioc și Stroici "îl țineau nemișcat, uitându-se la el cu o bucurie infernală și mustrându-l". Întreaga scenă dobândește, pe plan psihologic, valențele unui teribil viol vizual. În continuare, caracterul eminamente vizual al substantivelor însoțite de determinanți este augmentat, proporțional, de aglutinarea paratactică a enunțurilor: "Nenorocitul domn se zvârcolea în spasmele agoniei; spume făcea la gură; dinții îi scrâșneau și ochii săi sângerați
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al suspansului. Totuși, deși suntem avertizați că "drumul parcă era pustiu", mai ales fiindcă "a-nceput ninsoare mărunțică și deasă, și s-a pornit crivățul s-o vârtejească", doi călători misterioși bat în poarta hanului. Sosirea lor are, din nou, valența unui topos premonitoriu la Caragiale (corespondentul vorbărețului cuplu de studenți întâmpinat de Leiba Zibal). Atunci când unul dintre oaspeți i se adresează hangiului pe nume, adăugând că i-a aflat identitatea din mărturisirile tovarășului său de călătorie, Stavrache, mirat, vrea să
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
soarele cum se îneacă în propriul lui sânge; ceva grozav și sfâșietor parcă se petrece la hotarul amurgului. Tot zidul trebuie să fie împroșcat cu sânge, și chiar pe fața ei trebuie să lucească reflexul roșu". Atingerea sigiliului aprins dobândește valențe premonitorii. Fiindcă un soare muribund lasă, inevitabil, loc suflului frigid al hibernalului: astrul murdărește cu materia sa vitală "dezolate peisagii de zăpadă eternă, pe care nici un vânt de primăvară n-o va mai sufla înapoi spre norduri; iar duhul înghețului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
corn și a unor câini de vânătoare". Stoicea are prezență de spirit și reușește să răpună fiara: el "făcu vânt copilei în scorbura de var [...], așteptă dihania până se apropie bine și-o trăsni de-i risipi creierii". Episodul are valențe anticipatoare și dobândește, în lumina epilogului, o semnificație aparte. Odată îndepărtată primejdia, eroul descoperă că pe tânăra domniță o cheamă Tecla și că ea este fiica boierului Rovin. Treptele ascensiunii sociale ale lui Stoicea sunt consumate cu repeziciune: orfanul sărac
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
care stătuse Simina [...] Apucă apoi drugul de fier și-l apăsă cu toată greutatea". Stimulat de febrilitatea Siminei, "Egor scoase fierul, care pătrunsese numai pe jumătate, și-l înfipse alături, cu o mai îndîrjită furie". Într-un act încărcat de valențe falice, Pașchevici își continuă penetrarea metalică: Își lăsă toată greutatea pe drug, urlând, strângând pleoapele. Simțea cum fierul pătrunde în carne și cum palpită drugul despicând. [...] Mai adânc, mai departe, până în inima ei, până în miezul vieții ei vrăjite!...". După ce Egor
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și-ar fi dorit foarte rar să guste din deliciile terifiantului: acestea sunt destinate unei societăți libere. 103 Aceasta se datorează lirismului difuz care străbate, ca un parfum vechi, aproape fiecare pagină de proză cărtăresciană. 104 Numărul este încărcat de valențe mistice, trimițând mai ales la cei patruzeci de legionari din serviciul împăratului roman Licinius, deveniți, grație credinței, mucenici în tradiția creștină. 105 Pentru mai multe detalii, cf. Sullivan, 1986: 460-461. 106 Pentru o interesantă discuție asupra arhitecturii emanând teroare supranaturală
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cubiști, dadaiști apoi suprarealiști. Lista a continuat cu noi denumiri mai mult sau mai puțin ezoterice, până astăzi. În spatele denumirilor stau însă idei și gesturi adesea comune, peste care s-a trecut cu ușurință. Avangardiștii în arte plastice au fructificat valențele estetice ale micilor cuburi (de aici "cubiști"), ale liniilor curbe sau unghiulare, ale sferei, petelor de culoare etc. Muzicienii au preluat de la grupurile de oameni mai exotici ori din alte surse sonore. Mulți au ținut seama de procesele infrapsihice ale
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
-lea până către începutul secolului al XX-lea, răvășit de noile ideologii stângiste, revoluții și de prima conflagrație mondială. În cultură a apărut "avangarda" și alte ideologii "postmoderne", răspândite și la popoarele intrate mai târziu în noile circuite culturale, cu valențe continentale și globale. Hazard a vizat mai mult relațiile Sudului cu Nordul, iar din Est a amintit rolul Prusiei, al ungurilor și polonilor ca mediatori ai Rusiei și țărilor sud-estice cu inițiative, schimbări de optici și realizări în țările apusene
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
surse de îmbogățire și desfătare spirituală a oamenilor. Lor li se adaugă cele din Balcani, din Ucraina, Rusia, țări caucaziene precum Georgia și Armenia. Sunt valori de patrimoniu universal din civilizația bizantină, frântă înainte de a-și fi realizat pe deplin valențele creatoare, înțelese și acceptate nu numai de oamenii acelor timpuri, dar și de cei de azi. Încercări de supraviețuire ale civilizației bizantine Până la ocuparea sa de către Otomani, au existat cel puțin trei încercări de continuare a civilizației bizantine, ale unor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
doar prin bine-cunoscuta excludere sau, mai exact, amânare indefinită a oricărei metafizici. Soluția este aceea de a redefini cunoașterea, în accepțiunea ei transcendentală, în afara conceptelor reziduale de subiect și obiect. Odată cu această definiție nouă, și conceptul de experiență capătă noi valențe: „So läßt sich also die Aufgabe der kommenden Philosophie fassen als die Auffindung oder Schaffung desjenigen Erkenntnisbegriffes der, indem er zugleich auch den Erfahrungsbegriff ausschließlich auf das transzendentale Bewußtsein bezieht, nicht allein mechanische sondern auch religiöse Erfahrung logisch ermöglicht“. Odată ce
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
unei estetizări a politicului, paralelă celei expuse în Das Kunstwerk im Zeitalter seiner technischen Reproduzierbarkeit. Pierderea caracterului auratic al experienței este, în cele două cazuri, similară. Concluzii la excursuri Un prim moment al lecturii pe care o propun vizează, așadar, valențele epistemologice ale conceptului de „experiență“. Două elemente orientează înțelegerea lui Benjamin: pe de o parte, necesitatea reevaluării kantianismului, de la care este re ținută problema trascendentalului; pe de altă parte, „co rectivul“ teologic al kantianismului, de sorginte iudaică, dar „pus în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ale modului cum lumea urbană se recompune plecând de la marginea ei, de la ceea ce pare a fi secundar, rezidual. De fapt, după cum am încercat să arăt, o percepție non-tehnică a spațiului urban nu este posibilă decât dintr-un astfel de loc. Valențele mesianice ale experienței urbane ies în evidență odată ce logica progresului este deconstruită, iar memoria colectivă a unui loc își eliberează potențialitățile amenințate de trâmbițele prezentului. „A face“ experiența unui oraș înseamnă a-i recompune povestea plecând de la rămășițele lăsate în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
tehnic. După cum am încercat mai sus să arăt, pentru Benjamin flaneurul se manifestă politic prin felul în care opune zidurilor imobile, străzilor, „fațadei gri a despotismului“ urmele inepuizabile ale vieții. Manifestarea publică a boemei este iarăși un fenomen care ilustrează valențele politice ale experienței urbane. 4.1.2. Dimensiunea teologică a experienței urbane Gestul politic al experienței urbane devine, instantaneu, unul teologic. Am discutat deja problematica trecerii între cele două registre în capitolul 2. La momentul de față, interesează mai mult
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
este „casa scărilor“ (Treppenhaus). Ele creează un pasaj ritualic care face legătura dintre exterior și interior, păzește și conjură forțele mitice ale intrării. Pragul, după cum am mai încercat să arăt, redefinește spațiul dincolo de caracterul său de simplă limită; îi conferă valențe calitative, îl ritualizează, îl multiplică. Casa scărilor străjuiește intrarea și delimitează interiorul. Parcurgerea labirintului înseamnă, din acest punct de vedere, o neîncetată părăsire a interiorului, depășirea pragurilor succesive, ca și cum strada ar fi o infinită casă a scărilor. Benjamin își amintește
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
tablou, starea interioară este amprentată de un sentiment de recluziune, de refuz al realității"73. Amprenta interiorității și invitația la un memento mori combinate cu o delectatio morosa conferă tabloului și o notă decadentă, amplificată și de stranietatea peisajului cu valențe claustrale și litificate într-o rigor mortis care afectează tot ceea ce se află în jur, de la blocurile paralelipipedice de piatră albă cu o luminescență bizară, la apele încremenite într-o oglindă glasată, de la atitudinea solemn-statuară a omului în giulgiu, noul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o imagine centrală, a regelui așezat pe tronul său. Se poate decela o posibilă influență prerafaelită în această acuareală, în sensul recuperării unei medievalități idealizate al cărei partizan era William Morris. Dacă spațiul interstițial îl constituie un peisaj feeric, cu valențe mioritice, în schimb Făt-Frumos apare în armură asemeni unui cavaler medieval. Geometrizat și stilizat, astfel încât lasă impresia unui mozaic, desenul se situează și în contextul revalorizării decorativismului artei bizantine. IV.3. Ștefan Popescu feerii bizantine. Theodorescu Sion și Mișu Teișanu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și cu aceea de reflecție filozofică, ambele reflectând o amărăciune funciară, un pesimism, sau cu termenii lui Dobrogeanu-Gherea, un decepționism care participa la modelajul sensibilității finiseculare. Înregistrat în cultura română drept poet romantic, "ultimul mare romantic european", opera sa relevă valențe multiple, integrând și o dimensiune decadento-simbolistă într-o ramă romantică, din care nu lipsesc accente clasiciste mai puțin evidențiate. Declinul fiziologic al poetului și finalul său tragic- mizerabilist impresiona opinia publică la sfârșitul secolului în așa măsură că o epigramă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vor porni de la această corespondență, apelând deopotrivă la o fotografie din tinerețe a poetului, care corespunde idealului, dar și de la chipul luciferic al personajelor sale, pentru a servi drept model geniului eminescian ca genius loci, instanță tutelară a neamului, cu valențe atât etice, patriotice, cât și estetice. În același timp, Eminescu joacă rolul tipic romantic al geniului incomprehensibil, poete maudit, critic impenitent al moravurilor unei societăți corupte și a politicianismului cosmopolit, din perspectiva reactivării unor solidarități ancestrale, tradiționale etc. Etapele spre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a iraționalului. În convenția decadentă, distanța etică dintre cele două roluri se estompează, chiar dacă Salomeea pare mai degrabă prizoniera propiilor sale afecte, instrumenta lizate politic, iar Judith o femeie virilizată. Direct sau indirect, ambele devin ucigașe, crima lor are o valență sexuală, iar victima este un bărbat. Inocentarea sau demonizarea feminității merg în direcția edificării unei revalorizări a femininului la scara întregii societăți, fapt cum nu se poate mai vizibil în cadrul societății vieneze la sfârșitul secolului XIX, dar care afectează într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]