6,807 matches
-
nr. 890 din 08 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Aveai o taină, în numele tău sfânt Aveai o umbră de înțeles Metafizic, mistic, recules Cu o lumină unică în iris, sub ploape Aveai eternul de căutat stingher În efemer Și-o veșnicie dincolo de moarte. Tu prevesteai ca-n profeții Miraculosul cer de foc în ape Și codrii de refuzuri, ofranda îmblânzirii La vremea înfloririi și rodirii Atât de amânate și târzii Chemări cicatrizate-n toate Câte ai trăit, în rănile nevindecate Pustiuri
ETERNUL EFEMER de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346216_a_347545]
-
nevindecate Pustiuri hăituite Că jaful de magnolii, ce dispar Sub vorbe fără înțeles, rostite în zadar. De aceea azi, acolo unde ești toate lăuntru-ți sunt Că revelația din vremea vieții Tu dincolo de vaer, de nimicnicie stând Prevestești în tine o veșnicie De dincolo de haos și neat De dincolo de orice moarte Cum știe doar călugăru-n chilie. Referință Bibliografica: Eternul efemer / Elenă Armenescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 890, Anul III, 08 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Elenă Armenescu : Toate
ETERNUL EFEMER de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346216_a_347545]
-
dau bătut, să mă port astfel încât să nu se observe de către ceilalți că am necazuri trupești ori angoase mintale, să înfrunt neantul lui Heidegger și al lui Jaspers, să opun găurii negre din centrul Căii lactee credința mea creștină a veșniciei duhului, să-mi tot repet că nu-s numai materie ci și spirit și că deci nu-mi pasă de găurile negre”. În privința înrâuririi pe care o poate avea teroarea în literatură, în primul rând a valorilor în formare, problemă
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
abia un mărăcine... linchește voma noastră - câine răsfățat și-ți vei uita și limbă - și păcat aici e iadul - camera de gardă oricâți ne vin - de-aici încep să ardă li se lumìnă-aici nimicnicìa goi vin la noi - nu știu ce-i veșnicia nu-ți mai ascunde capul printre broaște până și stânca seacă stă - aici - să-mproaște: din acest Nil - prin acest mâl - târât te vei alege doar cu un nou rât... ...nu lungiți vizita la vorbitor căci toate-s bune - nădejdile
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
cheamă Moartea e și ea frumusețea luminată de necunoscutul divin care luminează umbrele își întinde brațele pregătită să-mbrățișeze bucățile de culoare și aer ce le pierde din când în când sora ei. Amândouă combat destine dându-le mireasmă de veșnicie și uitare. Referință Bibliografică: Surorile / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2350, Anul VII, 07 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihaela Moșneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SURORILE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356112_a_357441]
-
cineva șansa să-mi cunosc destinul, aș avea curajul să zic da? - omul este acela care prin conduita sa inoportună, își alege propria pedeapsă. - gândurile mele bune sunt îngerii mei păzitori. - ori de câte ori privesc marea, îmi vine în minte ideea de veșnicie. - umorul grosier îl cultivă neamul prost. - obișnuința de a mânca pe săturate produce mai multă foame decât postul sau abstinența. - dacă omul nu respectă legile armoniei universale, și el va avea de suferit dar și cei din jurul său; poate chiar
COGITO de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356165_a_357494]
-
clipa de plăcere. Din nemiloasa clipă-a despărțirii Intrăm în bucurie ca-ntr-un joc Și ne-amăgim,în clipa amăgirii, C-o clipă de speranță și noroc. Prin ele trecem dincolo de vreme, Spre ultima din clipele cerești; E clipa veșniciei... nu te teme, E clipa vieții tale nelumești... Le-am adunat într-un poem pe toate, De la iubire... până la durere, Să vadă veșnicia, de se poate, Că n-am tăcut... în clipa de tăcere. Referință Bibliografică: Mi-a mai rămas
MI-A MAI RĂMAS O CLIPĂ DE TĂCERE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356172_a_357501]
-
clipă de speranță și noroc. Prin ele trecem dincolo de vreme, Spre ultima din clipele cerești; E clipa veșniciei... nu te teme, E clipa vieții tale nelumești... Le-am adunat într-un poem pe toate, De la iubire... până la durere, Să vadă veșnicia, de se poate, Că n-am tăcut... în clipa de tăcere. Referință Bibliografică: Mi-a mai rămas o clipă de tăcere... / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 247, Anul I, 04 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
MI-A MAI RĂMAS O CLIPĂ DE TĂCERE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356172_a_357501]
-
univers, amintind de spațiul lui Dostoievski, în care viața este văzută ca închisoare, la Daniela Voiculescu este viu și în expansiune. “și închisoarea mea va crește ca un turn din vise, povești și speranțe... cât voi mai continua? poate... o veșnicie! trăind din poezie. firavă ca o frezie, minunată iluzie!” (Protestul îngerului). Obsesia timpului se proiectează asupra celui iubit, perechea alături de care poeta află sensul echilibrului bărbat-femeie: “ești timpul meu.../ lecția pierdută de tristul profesor,/ ca să simtă dulcele mister al jocului
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
în afara divinității, nu are legătură cu viitorul. ”aș vrea... să evadez în viitor! să patinez pe refrenul unui cântec portughez... și să te găsesc pe portocaliul inimii mele... luptând pentru filozofia simplă a unui licurici, căutând drumul ce duce spre veșnicie!” (Unio Mystica). În ”Fire de jasp”, zbaterile și căutările acesteia se finalizează din păcate, ca și până acum, cu o concluzie având valoare de verdict: ”și nu mai știu să-mi privesc viitorul!”. Starea ei este una incompletă, pentru că nicio
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
noastre în care Maica Domnului a pus atât de multă credință încât a reușit a face posibil imposibilul, iar în fața unei astfel de vești nu putem decât să ne plecăm inimile pe altarul dragostei nemărginite față de Maica Domnului, rostind pentru veșnicie: „Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!". Buna Vestire este praznic uni,c prin veșnicia ce ne-o așterne în față. Trebuie doar să ne lăsăm pătrunși de toată profunzimea sensurilor ce le revarsă în fața ochilor care vor să vadă și a
SĂBĂTOAREA BUCURIEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368786_a_370115]
-
reușit a face posibil imposibilul, iar în fața unei astfel de vești nu putem decât să ne plecăm inimile pe altarul dragostei nemărginite față de Maica Domnului, rostind pentru veșnicie: „Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!". Buna Vestire este praznic uni,c prin veșnicia ce ne-o așterne în față. Trebuie doar să ne lăsăm pătrunși de toată profunzimea sensurilor ce le revarsă în fața ochilor care vor să vadă și a urechilor care vor să audă lucrarea lui Dumnezeu, prin care se deschid porțule
SĂBĂTOAREA BUCURIEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368786_a_370115]
-
11 februarie 2017 Toate Articolele Autorului ÎN CEA MAI BUNĂ DINTRE LUMILE POSIBILE... Mai frământă, Doamne,-o-dată lutul Și amestecă Frumosul cu Urâtul, Pune laolaltă pe Sărac și pe Bogat Și, în Vasul Sfânt, și Apă, și Uscat, Fă din Veșnicia lumii iar o Clipă, Strânge Zborurile toate-ntr-o Aripă, Înglobează,-n huma de Bărbat, Femeia, De la ușa Răului și-a Binelui azvârle cheia, Stinge cu-Ntuneric ochiul de Lumină, Toarnă Nevinovăție peste Vină, Stoarce-adânc din suflete Durerea Și-ndulcește-o-n Bucuria
ÎN CEA MAI BUNĂ DINTRE LUMILE POSIBILE... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368802_a_370131]
-
al speranței„ . Noi ne purtăm inima „între cer și pământ„ ; suntem ca niște „figurine de ceară într-un „vals„, pe un curcubeu „agățat de lună„ , iar gândul este o „făptură invizibilă„ și , cu puterea lui, „contemplăm în vremea uitării / ora veșniciei / ce ne-aduce mântuirea...„ Contemplarea visului unor „suflete amorțite„ în „zbucium instinctiv„ naște adamantin diversitate și complexitate a naturii umane în „lumini de curcubeu„. Albastru-Infinit Trăirea emoțională este superioară în suprasensibil, dincolo de cunoașterea rațională, de aceea gândurile „sunt îmbrațișate„ , și
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
zor Când peste gerul nopților surate Luna își scutură aripile în zbor. Și soarele se-nalță ca o floare În dimineți cu zorii cenușii Acolo unde doar clepsidra are Să se ciobească-n timpuri străvezii. Tu-mi stai alături ca în veșnicie Și-n gândul ce la tine s-a oprit Purtând o lună albă pe tărie Și-alt soare peste sufletul zdrobit. Dar țipă corbii prinși între destine Strivind tăcerea-n liniștile ei Acolo unde-s diminețile senine, Iar visele se
IAR NINGE CU TĂCERE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368813_a_370142]
-
Exodul proscrișilor curge asemeni unui fluviu în aval, către orizonturi ostile, refuzați, alungați și uitați. Rădăcinile le-au fost extirpate în totalitate din pământul fertil al Edenului natal și zeii străini ai lumii îi țin în robie pentru o altă veșnicie. Doar un petic de cer și un mănunchi de stele mai aparțin fiecăruia și acolo sus își dau întâlnire câteva suflete evadate din grotescul cotidian, plătind tribut în stihuri sublime ce cântă povestea trasă la indigo a unui popor înrobit
SĂ NE TREZIM DEMIURGUL de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368814_a_370143]
-
Articolele Autorului Lumină lină și tăceri de piatră E bolta lumii tot îndoliată Ca n-a fost scris de viu să se usuce Chiar Dumnezeu cel Întrupat, pe cruce. Ci poarta raiului ce a deschis sicrie Prin cruce trece înspre veșnicie. Crucea-I putere sfântă și iubire Este-n învierea după răstignire. Crucea e cumpăna de judecată Și pentru osândire și răsplată. Deasupra-i Tatăl cel ceresc și sfânt Iar jos cu noi e Fiul pe pământ Și-I Duhul Sfânt
LUMINA SFINTEI CRUCI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368824_a_370153]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > EMINESCU, CA VEȘNICIA CERULUI. POEME DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului EMINESCU, CA VEȘNICIA CERULUI Dor de Eminescu Au curs atâtea verbe pe pagini de poveste Cum curge Oltul
EMINESCU, CA VEȘNICIA CERULUI. POEME DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368838_a_370167]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > EMINESCU, CA VEȘNICIA CERULUI. POEME DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului EMINESCU, CA VEȘNICIA CERULUI Dor de Eminescu Au curs atâtea verbe pe pagini de poveste Cum curge Oltul de veacuri prin Carpați Și dorul si-a cioplit cuvintele pe creste Cum iubirea trece de la părinți în frați. De atâta dor zăpezile cer poeme
EMINESCU, CA VEȘNICIA CERULUI. POEME DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368838_a_370167]
-
cuvintele pe creste Cum iubirea trece de la părinți în frați. De atâta dor zăpezile cer poeme în brazde Și cuvintele lui se fac stele pe cer de ape, Paginile, în clipe ancestrale, ne sunt gazde, Și, pe neștiute vin din veșnicie să se-adape. Îmi este dor de Eminescu pe înserate Când îi citesc versul pe genunchi de iubită, Construiesc din metafore cu migală palate Și alături de el cad iarăși în ispită... Eminescu Eminescu, cetatea limbii române cu toate turnurile Carpaților
EMINESCU, CA VEȘNICIA CERULUI. POEME DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368838_a_370167]
-
fier Pe ulița satului de ploaie arată. De vorba țăranului, înțeleaptă, mi-a dor, Spusă cu asprimea mierei de labine. Pădurea în care n-a intrat topor Așteaptă anotimpul, care, nu mai vine! Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: EMINESCU, ca veșnicia cerului. Poeme de AL.FLORIN ȚENE / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2198, Anul VII, 06 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
EMINESCU, CA VEȘNICIA CERULUI. POEME DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368838_a_370167]
-
drept pe care trebui să-l urmăm, Să-nvingem păcatul, de el să scăpăm. Sfinte, Dumnezeu!... Îți încredințăm Sufletele noastre, capul ne plecăm. Peste noi să cadă iubirea Ta, sfântă; Iartă-Ți fii, Doamne! Pe Tine te cântă, Și spre veșnicie viața ne-o îndreaptă; Tu ne ești lumina și vorba-nțeleaptă. Referință Bibliografică: SLAVĂ ȚIE! / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2292, Anul VII, 10 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile
SLAVĂ ŢIE! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368863_a_370192]
-
o pâine cu milă de la Tatăl Sfant. Să-și ducă de azi pe mâine, povara vieții pe pământ. Sau o haină ce-i de prisos îi dă om de omenie. Ca Iarna cu timp friguros să nu-l ducă-n veșnicie. De-i bătrân și neputincios, îl sprijină și-l mângâie om cu suflet mărinimos. Pentru sfântă-mpărăție. Pe creștetul de ani mulți nins, mâna milei de i-o așezi, în suflet blând îți lasă scris: Pe Dumnezeu în rai să
MILĂ PENTRU CERȘETOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368887_a_370216]
-
zorilor Iubirii. În toată ființa Mamei tresaltă Dorul înfrumusețat de Dragostea divină mântuitoare. Prin graiul dulce al Femeii, vinul inimii ei te maturizează, te însuflețește, te întinerește și te amețește, azvârlindu-te într-un vârtej al splendorii. Femeia înmugurită din veșnicia firii ei angelice înflorește în eternitatea bărbatului. În icoana Femeii tainele se întrepătrund, iar cerul surâde de suspinul pământului. Femeia a purces din Ideea de frumos în care s-a întrupat cugetul bărbatului. Sufletul Femeii pogoară din străfundurile edenice, siderale
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
peste vămile văzduhului, unde Luceferii clipocesc clipele veșnice în seninul esențelor pure. Mama împletește aromele rugii sub privirea Preacuratei în dulcea smerenie sacră. Mama poartă sub veșmântul de smarald al inimii, safirul tinereții sufletului ei. Deasupra zâmbetului Mamei se despletesc veșnicii de lumină, curgându-i ca un iureș prin vine, stropii Cuvântului ca psalmii din strană, urcând în tămâie de smirnă. Peste tremurul de petală al pașilor ei, cad șoaptele de vară din Salcâm și din Tei. Mama se aseamănă Păstorului
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]