2,422 matches
-
căruță cu paiațe"! 37 1995 Casa Poporului, Socola și alte complexe 44 1996 Cîte nu spune omu' la un Beaujolais! 88 1997 Happy-end cu bisturiu 111 1998 Pastel cu pubele 158 1999 Cu, pardon, creionul prin București 176 2000 ... Anonimul venețian 221 2001 Ghiuji priapici, juni candizi 321 2002 Dacă nu-ți plac, te gîtui! 401 2003 Deliciile dictaturii soft 442 2004 Nero, pisici, michimauși 503 2005 Generația cool-mișto 567 2006 Pol de stînga? Pall Mall! 638 Un jurnal public Val
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de doritori de a reînnoda o istorie ce începuse, în debutul secolului trecut, să ne surîdă, dar care fusese fracturată de invazie. Să credem cu ardoare că surîsul acesta, acum, în debutul altui secol, ne aparține din nou! 2000 ...Anonimul venețian 4 ianuarie Scriu aceste rînduri pline de silă, în timp ce, dincolo de fereastră, continuă să explodeze petarde. Deși termenul impus folosirii lor a expirat. Aș fi putut "sări", ca și în alți ani, peste această "nevinovată" defulare colectivă (un fleac! ar zice
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
instituții și persoane. Competente. Dar supunîndu-se, ele, rigorilor legalității, îmi scot, mie, untul (pardon de expresie!) din propria persoană. Care persoană, de altfel, știe că deschizînd o expoziție acolo, în trena recent consumatei Bienale, în lumina acelui de aur Quattrocento venețian, știind deci că nu produce o gaură în cerul lui Botticelli, speră (generos-naiv) să ducă ceva din aerul urbei d-aici, inconfundabil și el. Implicații și... implicațiile: Departamentul de Artă Contemporană al Ministerului Culturii, Institutul de Studii și Cercetări Umaniste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Demiurgului. Ce voi vedea? Cunosc (mental) Veneția pe de rost. Cine n-o cunoaște? Trei sînt însă acum reperele palpabile ce-mi vor structura sejurul în Lagună: 1. hapsîna hoinăreală, oricum retiniană, pe uscat și cu gondola. 2. depistarea uriașilor venețieni din Quattrocento și... și... 3. vernisajul Ușilor mele, la Palazzo Correr. Dintre magnificii venețieni, nu-l voi putea vedea ce păcat! pe Uccello, grandios-pigmentatul Uccello, orașul nepăstrîndu-i nici o lucrare. Și, din aceleași motive, nici pe suavul Veneziano (după al cărui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Trei sînt însă acum reperele palpabile ce-mi vor structura sejurul în Lagună: 1. hapsîna hoinăreală, oricum retiniană, pe uscat și cu gondola. 2. depistarea uriașilor venețieni din Quattrocento și... și... 3. vernisajul Ușilor mele, la Palazzo Correr. Dintre magnificii venețieni, nu-l voi putea vedea ce păcat! pe Uccello, grandios-pigmentatul Uccello, orașul nepăstrîndu-i nici o lucrare. Și, din aceleași motive, nici pe suavul Veneziano (după al cărui "Portet de curtezană" am făcut, cîndva, surprinzătoare, pentru mine, desene). Mă voi întîlni, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
celeste", uși contrapunctînd atît de pitoresc, celelalte, orgolioasele, contribuind, și ele, la unicitatea emblemei generice... Aceste "uși" au întrupat simeza expoziției mele din 3 mai 1995, la galeria ieșeană Cupola, iar acum, aici, cu firească umilitate, dau replică faimoaselor uși venețiene." Și încă ceva. C-un picior pe scara avionului, vă cer favoarea de a-mi acorda, pentru două săptămîni, calitatea de ambasador al dumneavoastră cei mari iubitori de Iași acolo, în serenissima cetate de pe Lagună. Cînd mă voi afla în fața
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dumneavoastră cei mari iubitori de Iași acolo, în serenissima cetate de pe Lagună. Cînd mă voi afla în fața Sosirii ambasadorilor, capodopera lui Carpaccio, de la Academie, mă voi socoti, cu voia dumneavoastră, și eu printre ei. Grazie a tutti! 8 iunie Anonimul venețian Fur, pentru o clipă, faimosul titlu, pentru că nici un altul n-ar putea numi mai nimerit condiția în care se află cel ce calcă Veneția, fie el "persoană însemnată" a lumii, fie fitecine. Pentru că a intra în Veneția și a te
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vînzolește, zi și noapte, orașul din lagună, înseamnă a te lepăda chiar dacă nu vrei de orgoliile... măreției proprii, a te confunda cu ceilalți, a deveni, într-un cuvînt, un simplu anonim, viețuind un răstimp în Veneția: a fi veritabilul anonim venețian. Ce-ți rămîne să faci? Să fii simplu (sau complicat) spectator al acestei minuni lumești și... dacă, mă rog, ești prevăzut și cu un pix, să notezi (cît poți) una, alta, adică să selectezi din fluxul năucitor de noutăți ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
notezi (cît poți) una, alta, adică să selectezi din fluxul năucitor de noutăți ce vin spre tine doar cele care crezi că merită să reconstituie... ceva de nereconstituit: viața caldă, pulsatilă, a Veneției. Gondolele. Desigur, gondolele.Care, alături de măștile carnavalului venețian, multiplicate demențial-ubicuu, înseamnă Veneția. Gondola, ca emblemă a cetății de unde, încă de la anul o mie, dogele Orseolo cutreiera cu corăbiile sale coasta Dalmației, dînd lumii primul semn că Veneția există. Pe de altă parte, gondola venețiană nu poate fi despărțită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Care, alături de măștile carnavalului venețian, multiplicate demențial-ubicuu, înseamnă Veneția. Gondola, ca emblemă a cetății de unde, încă de la anul o mie, dogele Orseolo cutreiera cu corăbiile sale coasta Dalmației, dînd lumii primul semn că Veneția există. Pe de altă parte, gondola venețiană nu poate fi despărțită simbolic de soarta cetății. Obiectul acesta e atît de bizar în eleganța lui plutitoare, încît a-l lua drept simplu vehicul fie și unul de plăcere înseamnă a-l anula. (Mai întîi, o paranteză: nu există
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de Tintoretto! În fața cărora ți se taie respirația? În fața Prezentării Fecioarei la templu? În fața Judecății de apoi? Eclerajul savant al primei îi și perpetuează acesteia, după patru sute de ani, prospețimea aproape tactilă, senzuală. Ieșim, împăcați cu noi înșine, în noaptea venețiană. Trec, în dimineața asta, peste Canal Grande, și mă aflu sub zidurile bătrînei Academii de Artă. Văd un pictor al străzii. Unul din cele cîteva sute. Mă opresc în spatele lui și-i urmăresc, stupefiat, dexteritatea cu care-și mînuiește, de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
întreba, complezent, cu ce fel de cărbune lucrează. Ca și cum asta ar explica prestidigitația lui. Îmi explică, afabil. Și, drept "răsplată", îi ofer pliantul cu Ușile mele. Îl ia, îl cercetează profesional și exclamă: o, che lavoro! E unicul meu moment venețian în care, iluzionat, îmi vine să cred că nu sînt doar un biet... anonim. 13 iunie Șuvoiul trăpașilor lumii, pe Strada Nuova, are ceva de manevră psihiatrică. De la un pavilion la altul. Necesară scoaterii, o clipă, din chingile claustrării clinice
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un cap în pervazul în care, încîntător, palpită în culori fragile mai ales rozul glastra. Întreținută, aceasta, cu mania celui ce nu poate călca o palmă de pămînt, un răzor, o peluză. Cum să deschid fereastra reproduc eventuala replică a venețianului dacă, peste drum, la trei metri, și-o deschide, pe-a lui, celălalt? Cum să-mi apăr clipa de liniște, de singurătate? Caut, noaptea, cu ochii stupefacției, o fereastră luminată: în zadar. Să reziste, oare, prezumțiosul endecasilab: "S-a dus
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a lui, celălalt? Cum să-mi apăr clipa de liniște, de singurătate? Caut, noaptea, cu ochii stupefacției, o fereastră luminată: în zadar. Să reziste, oare, prezumțiosul endecasilab: "S-a dus viața falnicei Veneții"? Schițez, de pe mărginașul chei, niște gondole ancorate. Venețieni dezabuzați mă ocolesc absenți, ducîndu-se în treaba lor. Dac-aș face asta pe Bahlui, în cîteva minute m-aș sufoca sub răsuflarea curioșilor. Da, dar aici e Veneția lui Guardi și Canaletto, plain-air-iștii lagunei. Firescul ca normă civică. La Standa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
schimbă vorbe doar în glissando-uri de operetă, cu epurarea cvasi-completă a consoanelor. Italiana lui Montale? Da, rar. Cînd, iată, rasat-frumoasa și eleganta asta venețiană ca o altă Eleonora Duse ieșind din Teatrul La Fenice, e condusă, temperat-colocvial, de ireproșabilul venețian. 29 iunie Spiritul gregar are oricît ar părea de riscată observația și ceva fascinant în actele lui demonstrativ-vizibile. Au, și numărul, și cantitatea, și suma grandoarea lor. Am dat curs, cu oarecare savoare, impulsului de a ieși, o dată cu puhoiul nocturn
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
brocarturilor în cute brune. Fastul crimei. Dar ce-i cu pasa asta neagră? Viața-i doar parlament, cimitir, trădare, crimă? Întorc vioi spatele pînzei lui Caravaggio (?), Rubens (?) și mă aflu dintr-o dată în fața celei a lui Felix Ziem (1821-1911) "Peisaj venețian". Cîtă splendoare! Grandioasele clădiri din San Marco, în lumină vesperală, de candelă, îmbrățișate seniorial de cerul și apa Lagunei. Sînt doar cîteva luni de cînd, în același repetat crepuscul, mă descălțam și mă întindeam, exaltat, pe lespedea stenic-primordială a Pieței
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vulgar anacronic în supraviețuirea lui... (Ce colosal alt Centru Pompidou ar ieși din pieritul ciclop sub mintea ordonată a unui mare inventiv! Ce minunat atelier de pictură ar putea deveni dubiosul foișor! Întîi sfințite, bineînțeles.) Strada. Asist, într-o piațetă venețiană, preț de cîteva minute, la dezafectarea unui panou electoral. Se consumase un scrutin municipal (afișele fuseseră expuse doar trei zile), iar acum, fulgerător, un echipaj profesionist, descins dintr-o ambarcație specială, făcea să dispară orice urmă. La noi, alegerile din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe Degas care spusese despre Fantin-Latour: "Da, desigur, face lucruri bune. Dar ce păcat că se simte la el malul stîng!" Degas către Renoir, apropo de Lepic: "Nu-i așa? are mult talent. Păcat că e cam găunos!" Renoir către venețianul Zandomeneghi, stabilit la Paris: "Haide, Zandomeneghi, doar nu sînt eu de vină că Italia n-a cucerit încă Franța și că nu poți intra în Paris în costum de doge și călare pe un armăsar înzorzonat...". Același, apodictic: "Îți vine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
memento! într-o casă ieșeană). Deja o istorie, nu? 16 mai Alt fel de... școli. Nu cele ca atare, cu profesori, cu elevi, cu note. Ci conceptuale, să le zic, fără a le și acoperi, prin denominație, întregul sens: Școala venețiană, Școala de la Tîrgoviște, Școala ieșeană de pictură: cam genul ăsta de școală, dacă e să fac o primă circumscriere, una cu totul aleatorie, cum se vede. Dar pregătind astfel tonul sub care vor sta considerațiile. Unul lejer. Dacă nu chiar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ca Vermeer? Nu, desigur. Apoi, cea flamandă, a aceluiași secol, cu Rubens, Snyders, Jordaens, Van Dyck, atît de genial diferiți.Cum să încorporezi pe atît de inegalii și atît de diferiții Guardi, Longhi, Canaletto și Tiepolo în așa-numita Școală venețiană a secolului al XVIII-lea? Mult încoace, Școala de la Paris, care făcea încă valuri acum cîteva decenii. Ce a mai rămas din ea? Mai cu seamă că, fără discernămînt, sub umbrela denominativă își făcuseră loc tot mai mulți intruși, atît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
divulgat în toată Europa sofisticata lor tehnică de contrapunct. Amintim: Școala romană, cu G.P. da Palestrina (+ 1594); Școala spaniolă, cu T. L. da Victoria (+ 1611); Școala franco-germană, cu Orlando di Lasso (+ 1594); Școala engleză, cu W. Byrd (+ 1623) și Școala venețiană, cu Giovanni Gabrieli (+ 1612). 4.5 Lauda polifonică Nașterea artei polifonice a coincis cu nașterea și afirmarea în Europa a limbilor moderne. Cele două situații au dus la excluderea credincioșilor de la orice participare activă la ceremoniile liturgice: limba latină devenea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
după gust) piper, șofran, scorțișoară (după gust) STIFADO (Stufat) - Grecia Iată o rețetă tipică bucătăriei rustice grecești din zonele montane. Numele provine de la stufato ul italienesc și a ajuns pe teritoriul de azi al Republicii Elene probabil grație influenței bucătăriei venețiene din Evul Mediu, perioadă în care Veneția a jucat un rol important în viața politico economică a Greciei. Pe de altă parte, condimentele, anume cuișoarele și scorțișoara, precum și nucile și stafidele indică influențe turcești. Într-o tigaie, se topesc 3
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
După ce debutase la sfârșitul anului 1918 în „Vieața nouă” cu versuri, mai colaborează cu poezie și proză la „Orizonturi noi”, „Sburătorul”, „Năzuința”, „Cuvântul liber”, „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Viața literară” ș.a., textele fiind adunate mai târziu în volumele Evocări venețiene (1928) și Ispite și biruinți (1930). Colaborarea lui N. la „Vieața nouă” și la „Sburătorul” nu vine probabil dintr-o adeziune deplină la simbolism. Climatul frecvent în versurile sale este, ce-i drept, vagul sufletesc, prins în sugestii împrumutate din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
expresie și recursul intermitent la virtuțile „cugetării”. Astfel N. putea fi revendicat și de curentele tradiționaliste, iar N. Iorga îl apreciază aproape în termenii folosiți de E. Lovinescu. Mai modern pare a fi impresionismul poetic întâlnit în proza din Evocări venețiene. În Castelana personajul mijlocește o trăire palpabilă a trecutului, iar în Peregrinări voiajul continuă în lumea artelor plastice și a muzicii, la aceasta contribuind din plin și memoria involuntară. Un amurg pe lagună sau Piața San Marco toamna predispun la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
memoria involuntară. Un amurg pe lagună sau Piața San Marco toamna predispun la melancolie, în timp ce Festa Veneziana ori Zanzara stimulează reveria. Diversitatea este augmentată prin alăturarea unui eseu-meditație asupra destinului unui personaj (Casanova), a relatării unui coșmar trăit în decor venețian și a unei „nuvelete” (Signor Canot). Talentul nu i-a lipsit lui N., dar ecloziunea lui a fost târzie și nu a durat. SCRIERI: Educație și ideal, București, 1927; Evocări venețiene, Cernăuți, 1928; Tolstoi educator, București, 1929; Ispite și biruinți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]