3,798 matches
-
rămas când v-am văzut îmbrăcată la fel cu noi! Poate mi se părea mie, dar alți elevi mai frumoși, mai prietenoși și mai buni la învățătură nu erau în toată școala. La fel de frumoase mi s-au părut carnavalurile cu veselia lor, când aveam impresia că sunteți și dumneavoastră copil ca și noi, fără griji. Vă mulțumesc că ați fost tot timpul în mijlocul nostru la orice eveniment. Mereu v-am apreciat calmul și căldura sufletească de care ați dat dovadă. Vă
Doar un trecător prin destine.... In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Apostol Lucian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_585]
-
de sine, când și-a atins cu tenacitate scopul oricât de mărunt: fie că a ieșit cu prietenii la joacă în parc sau c-a primit jucăria mult dorită ori că i se-ngăduie un cățeluș în aș ternut. E veselia revederii părinților sau bunicilor, călătoriile în familie care pot însemna doar drumeții în natură. Dar copilăria nu e doar o bucurie eternă, e o perioadă presărată și cu tristeți poate mărunte, poate semnificative... E toamna, anotimpul culorilor arămii și al
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
pas în față, și-a dres vocea și s-a ridicat pe vârfuri, șoptindu-i destul de tare lui Bo că-l roagă să se coboare din înălțimi. —Nu-i așa de simplu precum pare, amice, a fost răspunsul plin de veselie al lui Bo. Dar hai să mergem la masa aia și să văd ce pot face. „Masa aia“ fiind chiar altarul, preotul, cu ochii ieșiți din orbite, a căutat un alt punct de coborâre pentru mire. După câteva clipe, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la el. Se gândea la contul ei care se micșora, astfel încât Jake să se descurce. Spera că părinții ei aveau să schimbe subiectul. Varza e delicioasă, a remarcat mama lui Alice. —Varza? Mă bucur că vă place! Jake își recăpătase veselia, așa că i-a dat înainte. —E crescută de noi și e complet organică. Abia așteptăm ca Ro să treacă pe alimente solide, nu-i așa, Al? O să aibă o mâncare absolut fantastică. —Așa e. Alice s-a uitat la sferele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a uitat la ceasul de mână și a văzut că era șase fără un sfert. De vreme ce, în mod clar, copilul își începuse ziua, Hugo a acceptat nenorocit inevitabilul. —E vremea pentru biberon și baie, Theo, a anunțat el cu toată veselia de care era în stare. Care, la drept vorbind, nu era prea multă. Hugo detesta să-i facă baie lui Theo. Copilul era la fel de ușor și de alunecos ca un pește și părea foarte încrezător în capacitatea lui de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
inima. Chiar și fericirea soarelui blând de septembrie și a șiragului de paprici ungurești pe care Jean-Claude Șaman 145 mi l-a făcut cadou În Szentendre, când ne-am cunoscut astă- -toamnă, se găsește aici și Își află reverberații În veselia lumâ- nărilor cu aromă de mosc aprinse astă-seară de Jacqueline pentru cină. — ia te uită, vinul de Tokaji pe care l-am cumpărat Împre- ună din Szentendre ! exclam eu, surprinsă de pedanteria lui Jean-Claude. Atunci, toamna, nici nu băgasem de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
răsfiră la picioarele tale, cât cuprinzi cu ochii. Apoi te vei Întoarce Înapoi exact la timp ca să-ți Întâmpini copiii abia treziți din somn și să-i săruți de bună dimineața. *** Canada iradiază În mod natural fericire. PĂdurile nesfârșite, soarele, veselia oamenilor, dulcele accent québecos, care te face să râzi până În punctul În care uneori e greu să te stăpânești să nu izbucnești de față cu interlocutorul În hohote de dimen- siunile unei poutine tradiționale québecoase, melanjul acela nesuferit, dar irezistibil
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
altă fată din românia, care făcea chimie organică, ne poves- tise cum se modificau genetic roșiile, cu o genă de porc care le conferea rezistență la boli). Apoi Dana a deschis o sticlă de Cabernet În cinstea veștii celei mari. Veselia ei Îmi făcea bine, era plăcut să vezi că În jurul tău viața merge mai departe, În ciuda frământărilor tale circumstanțiale, până la urmă, insigni- fiante. Începusem deja să mă simt mai Împăcată, pasămite vinul Începuse să-și facă și el efectul, și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
aderă din toată inima. Chiar și fericirea soarelui blând de septembrie și a șiragului de paprici ungurești pe care Jean-Claude mi l-a făcut cadou în Szentendre, când ne-am cunoscut astă-toamnă, se găsește aici și își află reverberații în veselia lumânărilor cu aromă de mosc aprinse astă-seară de Jacqueline pentru cină. — Ia te uită, vinul de Tokaji pe care l-am cumpărat împreună din Szentendre ! exclam eu, surprinsă de pedanteria lui Jean-Claude. Atunci, toamna, nici nu băgasem de seamă când
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
răsfiră la picioarele tale, cât cuprinzi cu ochii. Apoi te vei întoarce înapoi exact la timp ca să-ți întâmpini copiii abia treziți din somn și să-i săruți de bună dimineața. Canada iradiază în mod natural fericire. Pădurile nesfârșite, soarele, veselia oamenilor, dulcele accent québecos, care te face să râzi până în punctul în care uneori e greu să te stăpânești să nu izbucnești de față cu interlocutorul în hohote de dimensiunile unei poutine tradiționale québecoase, melanjul acela nesuferit, dar irezistibil de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o altă fată din românia, care făcea chimie organică, ne povestise cum se modificau genetic roșiile, cu o genă de porc care le conferea rezistență la boli). Apoi Dana a deschis o sticlă de Cabernet în cinstea veștii celei mari. Veselia ei îmi făcea bine, era plăcut să vezi că în jurul tău viața merge mai departe, în ciuda frământărilor tale circumstanțiale, până la urmă, insignifiante. Începusem deja să mă simt mai împăcată, pasămite vinul începuse să-și facă și el efectul, și i-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu ar mai fi stat, atunci, În fața destrăbălării de apoi; deja aproape că nu mai erau opreliști pentru cea care o omora pe bunicuță cu zile. Thomas și-a zis că tot mai multă lume avea viziuni morbide, alternate cu veselii peste măsură, venite și unele, și altele dintr-un nedeslușit instinct primar, un șir tot mai frecvent de spaime. Nu doar Antonia se smintea. Thomas Încă putea să renunțe, pînă la o nouă Întîlnire cu Lars mai era o oră
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de tot felul se petreceau zi și noapte, un rai infernal Într-un iad paradisiac, cam așa arăta lumea: cine mai stabilea criterii morale? Ce vorbe, bune pentru babe! Nici pentru ele, unele aveau amanți tineri, făceau prostii Într-o veselie. De ce prostii? N avem și noi un vagin? Ce-ar mai fi fost de spus despre poftele fetelor ce tot Înfloreau În jungla de beton a lumii, autostrăzi de fete blocau circulația unor băiețandri care nu visau decît sex, ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pragmatice, așa le socotea față de primele trei. Prudența, Dreptatea, Cumpătarea, Tăria; urmate, ar fi schimbat fața lumii. Șapte norme! Cam multe pentru oricine. Speranța, una dintre virtuți, ajunsese, tot mai des, să moară prima. Totul curgea la vale Într-o veselie, viața era mai suportabilă așa, moartea devenea mai ușoară, mai greu era să mergi la biserică, să te Închini, să postești. Credința ajunsese ceva complicat pentru tot mai mulți muritori. Thomas nu o găsea salvatoare, nici Jesper, erau nenumărați ca
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
le putea oferi natura atât de bogată, de frumoasă și de darnică. Înțelegând că larma cea mai mare pătrunde dinspre pârtia de schi destinată amatorilor, s-a hotărât să meargă și el acolo. „Unde sunt copii este mai frumos și veselia nu se sfârșește decât la plecare” a fost gândul care a condus la această hotărâre. S-a aplecat să-și verifice legăturile și în acea clipă a simțit cum îl cuprinde o amețeală puternică. A închis ochii, a lăsat bețele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ea se scapă ușor? De fapt, nici nu mi-am propus să scap, deocamdată... - Ptiu! Ai grijă! Nu-ți neglija soția, mai apucă Eugen să-i vorbească. Ofelia îi chema să urce, asumându-și rolul de șef al echipajului, provocând veselia celorlalți. Timpul fusese foarte bine programat, astfel că au ajuns mai din timp în capitală, dar numai cu o jumătate de oră mai devreme, la spital, din cauza circulației intense pe toate benzile. Șoselele nu fuseseră aglomerate, iar porțiunea de autostradă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și mai ales modul în care îi creionam pe colegii, pe educatorii și pe profesorii mei, provocau o adevărată jubilație în sufletul mamei. aveam eu un dar special de a povesti amănunte susceptibile să provoace extaz și hilaritate, emoție și veselie ? Cu siguranță. Dovadă că mama rîdea sistematic, uneori cu lacrimi, uneori punîndu-și mîna la piept și spunînd „vai, nu mă mai pot opri”. rîsul mamei era în general contagios, dacă în casă se mai afla vreun adult, el începea la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu rochia de tul. Pe cap avea o mare pleureuse tivită cu dantelă, iar mâinile îi erau până la cot înmănușate. Avea și o umbrelă, de asemeni cu garnitură de dantelă. Ceea ce izbi pe Felix, care privea din chioșc, fu nu veselia volubilă a Otiliei, cât satisfacția reținută a lui Pascalopol, care nu se clasa deloc printre sentimentele paterne. Moș Costache ieși până în poartă. Otilia făcu un gest de adio cu mâna, și trăsura porni. Nu trecu mult și se strecură afară
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vrea să mă adopte. N-ar fi chic? Otilia Pascalopol! Ah, ce mult mi-ar plăcea să am trăsură! Seara, Pascalopol veni iarăși. Aurica, schimbîndu-și obiectivul, vestea pe toți că aduce prăjituri făcute de mâna ei. Otilia fu de o veselie nebună și stătu tot timpul la spatele lui Pascalopol, șoptindu-i la ureche și așezîndu-se pe scaunul lui, spre ciuda cruntă a Aglaei și Aurichii. Lui Felix i se păru din nou că, pe când Otilia pleca puțin capul înspre obrazul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dimensiuni, nu se putea scoate nimic. În schimb, câmpul nesfârșit era tăiat de ușă ca de rama unui tablou, încît priveliștea avea un aer de artificiu. Otilia vru cu orice chip să se urce într-un pod cu fân, spre veselia sfioasă a țăranilor. Nimerise scara tare, cu trepte de nuia groasă de alun, care se afla înăuntrul șopronului pentru căruțe, și se urcă repede, invitând și pe ceilalți: - Pascalopol, nu vii? Hai, te rog, vino! Pascalopol se arătă însă puțin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lor. Purtările lui Pascalopol îi apărură inofensive și se rușină de a-l fi izgonit în chipul acela. Un val de respect pentru Pascalopol îi inundă sufletul. De altfel, nu-i fu greu să observe că Otilia nu era fericită. Veselia îi pierise, nu mai cânta la pian, nu mai G. Călinescu ieșea în oraș, devenise nervoasă. Felix o găsi odată scormonind sertarele, trăgîndu-le pe toate afară cu furie. Vorbea singură: - N-am o mănușă ca lumea. Of, Doamne! Vindecat de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fost înainte o prăvălie, ale cărei vitrine fuseseră astupate. Titi n-avea nici o idee de stiluri arhitectonice și valori sociale G. Călinescu și intră în curte fără bănuieli, lătrat de doi mari dulăi. Sohațchi îl primi cu exclamații groase de veselie și-l păzi până ce-și scoase șoșonii în săliță. Dinăuntru se auzeau râsete puternice, convorbiri zgomotoase. Prins bine de braț de către Sohațchi, Titi intră într-o odaie scundă și lungă, unde, așezați în șir pe o canapea înaltă ca un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de la școală. Titi îndrăzni și el și adăugă altele, Sohațchi trecu în pantomimă, își puse pe cap șapca pe care o avusese la liceu, imită șchiopenia unui profesor și fu un haz general. Fata râdea cu chicote exagerate, de o veselie ridicolă, ținîndu-și pieptul cu mâinile. Titi fu predat curând grupului de lângă sobă, care-l primi cu prăjituri, vin și întrebări. Fata cu râsul convulsiv avea nări largi, o ușoară mustață, pulpe groase, și, mai ales, o gesticulație liberă, familiară. Râse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
unde ne scăldam, și pe urmă o luam prin Crîngași și ne întorceam, pe partea cealaltă a Dâmboviței, pe la Malmaison, tocmai pe seară. Ne jucăm tot în sus, pe Rahovei, prin Jarcaleți și prin Tutunari, sau și mai jos, spre Veselie, unde erau tot vii, și furam toamna struguri. În fundul curții am avut grajd pentru cai, că tata avea trăsură, dar noi luam caii și mergeam călare, ocolind Bucureștii prin vii, până la Tei. Acuma, tinerii stau degeaba, nu știu să petreacă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și avusese norocul să găsească încă sania cu care venise, fiindcă birjarul se dăduse jos să curețe rețeaua de zăpadă cu o măturică. - Aleargă repede, strigă Otilia. Birjarul dădu un plesnet biciului și sania alunecă nebunește, umplând toată strada de veselia zurgălăilor. Otilia, însă, era nemișcată, cu ochii pierduți în gol. Felix aduse puțină zăpadă și o puse pe capul bătrânului, deși știa că e inutil. Mai degrabă, ar fi trebuit să-l dezbrace, dar știa că bătrânul avea bani cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]