3,591 matches
-
se lungiră curând, aplecîndu-se peste Dacia ruginită și înconjurînd cu acele lor cafenii blocul de plexiglas în care dormea burta enormă a sintetizatorului, deopotrivă cu cei doi specialiști japonezi, care începuseră să chelească. Zi și noapte, muzica mugea și vuia, vibra și tiuia acaparator. Saxofonistul și Elena lui ocupau vila de metal și sticlă care fusese ridicată pe fundațiile fostului bloc. Înconjurați de puternicul miros de ozon, trăiau liniștiți, începură să-și dea seama că îmbătrînesc când își căsătoriră băiatul. Profesorul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-mă să-mi cuceresc singură dreptul la cunoaștere.Acum tu ești cel ce tremură sub atingerea mea.Cel care se înfioară privindu-mă.Mi-am eliberat sulfetul de întuneric și am lăsat lumina cunoașterii să-mi invadeze ungherele.Buzele mele vibrează sub strigătul biruinței: ’Sunt liberă.’ Acum,paharule,eu sunt cea care te înțelege.Ești apăsat sub greutatea conținutului. ÎNSĂ NU TE VOI ELIBERA. Ție libertatea nu-ți oferă nimic. Gol,ai fi banal și transparent pentru că întreagă ta valoare stă
Paharul amăgiritor. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Rudaru Elena –Iuliana, Bota Claudia () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2010]
-
ți-au dat o ușoară exaltare, ca un alcool. Iată și poarta cu bolta de trandafiri roșii, agățători ; în creștet, mai departe, apăsarea fierbinte a soarelui, iar deasupra boschetelor de liliac - halucinație bine cunoscută a verii și a câmpiei -, aerul vibrând lichefiat, tremurând ca o pânză de apă. Ce oră nepotrivită, și ce zi, atât de caldă ! Dar te silești să nu-ți mai pese de nimic, și chiar așa se și întâmplă : nici transpi rația nu te mai jenează și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe neobservate. Atunci el se va putea retrage, liniștit că lasă în urmă o conversație agreabilă și o atmosferă cuviincioasă. — Pentru că niciuna dintre toate măsurile pozitive care s-ar putea lua pentru însănătoșirea țării, continuă Profesorul, cu o voce care vibrează de sinceritate, niciuna, dragii mei, nu stă, din păcate, în puterea noastră ! Noi, bine intenționații, generoșii, idealiștii, nu avem și nu vom avea niciodată decât vorbele la dispoziție ! Astfel că ți se întâmplă atât de adesea să te trezești neputincios
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nefericita plimbare... Dar nu îndrăznește să-și mai urmărească gândurile în această direcție... — în schimb, ne gândim cu toții la acea lume străină de după război, dominată de o Rusie ajunsă stăpână la gurile Dunării, la Marea Neagră ! Atotputernică ! Profesorul își aude glasul vibrând de o emoție care îl rușinează. Și jena că își profanează gândurile, făcând demagogie de salon ! Și o irepresibilă dorință de a vorbi înainte, antrenat de acel sentiment necercetat și neplăcut ! Ca un pui de vulpe ascuns în sân, dincolo de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
m-am retras repede, cu pretextul că ea trebuie să se odihnească. Două ore însă m-am tot plimbat prin cabinet, fără să pot lucra nimic. Poate începând ar fi mers, dar de unde puterea să mă așez pe scaun când vibram într-un asemenea hal, iar în gând continuam cu încăpățânare discuția ? Astfel n-are să mai meargă, am spus, de câteva ori, printre dinți. În plus, sufeream și din cauză că nu puteam să fumez. Fiind chemat la dejun, am reușit să îndepărtez
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pleoapele să coboare - te miri singură cât de repede începe mintea să ți se împăienjenească a somn... Da, o oboseală atât de mare... O istovire pe care o simți în fiecare fibră, în vreme ce gândurile își încetinesc rotirea - fibre haotice, care vibrează zvâcnit, strânse de o gheară neagră. Gândurile, rupându-se, lipindu-se, mișcându-se tot mai lent, până când nu mai ești un ghem bine strâns, ești doar o pată care suge, se întinde și se lățește, și în mijlocul ei nodul care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tot mai greu, din conștiinciozitatea ta obișnuită, pentru că tot n-ai cum să ieși, păzită cum ești de scaunele din jurul mesei. E un chewing-gum care îți lipește dinții, limba, mesteci, simțind cu disperare cum gâtul a și început să-ți vibreze spasmodic, mesteci, luptându-te cu lacrimile care îți urcă din gât, cu strâmbătura care a și început să-ți încleșteze, ca o paralizie, obrazul, cu micul grohăit care zvârle înghițitura cleioasă în mijlocul mesei, orbitor de albe, pe care sclipesc cristalele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care nu îndulcește reproșul.) Explic că am venit doar puțin, doar să stau puțin cu mătușa Vica și, cu ochii înăuntru, la camera lipită de-a ei, simt deodată prin parfumul de bujori același miros - doar mai diluat. Ceva îmi vibrează în gât și-mi umple de lacrimi reci ochii, în vreme ce toată ființa mi se încordează, ca să reziste greței. Ce urâtă era Moapsa tânără ! Urâtă și lingușitoare ! Uite-așa umbla, ni-ni-ni, pe lângă Neguleasca, s-o ia Mișu Negulescu. Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Întinderea ei. Vă adăposteați de viitor Într-un prezent pe care măcar Îl cunoșteați, puteați, de bine, de rău, să vă faceți o viață În el. Interogația ajunge la mine peste ani, a supraviețuit În această fotografie În care lumina vibrează, țîșnind dintr-un aparat psihic de proiecție, deși nu a fost decît o scurtă clipă de Îndrăzneală temătoare, de confuzie, o rătăcire. Da, visările nu durau mult În anul lui Dumnezeu 1989, pentru că nu prea aveau spre ce să se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
urechile - rîsul și aspectul nostru Îi stîrnesc. — Bă, potoliți-vă că vă bag În operație ! strigă Rică la ei. Am aflat cum se face, Încheie el, rîzÎnd. Dar noi rămînem jos să facem o ultimă ședință Înainte de alegeri. Grădinile luxemburgheze vibrează de la un capăt la celălalt de voci. Toată lumea e afară și face politică. Deci... iese Iliescu? Așa se pare. De ce? Pentru că... e simplu, dar e și complicat... probabil că așa stă treaba acum... Bă, dar măcar să nu ajungem de unde am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o scară interioară largă și grațios arcuită și un turn. Dar în ciuda vopselei albe, lucioase, imaculate, care acoperea fiecare piesă de lemn din interior și din exterior, casa era posomorâtă și încărcată de propriile-i gânduri mohorâte. Alex le simțea vibrând. Era doar un cadru comun în care ea și Ruby pășeau fiecare pe cărări deosebite. Casa îi scăpa lui Alex, părea un reflex al incapacității ei de a se fi statornicit în viață. O amenința noaptea cu miros de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
i se adresă ea lui Brian, fără să fie în stare să explice ce voise să spună. Dindărătul ușilor de bronz bătute în ținte, care ascund izvorul, răzbea un zgomot sacadat, ca un puls uriaș și întreaga clădire părea să vibreze. În aceste ape învățase Gabriel să înoate. Și totuși, de fiecare dată îi trezeau o emoție plăcut vinovată, de anticipare. Când intrai în bazinul cald te străbătea un delicios fior de plăcere, mai ales iarna, când izvorul fierbinte părea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
asupra căreia nimeni nu făcuse vreun comentariu, o înfricoșa pe Gabriel. George nu venise să-și vadă soția. Deși dorea ca Stella să se mute la ei. Gabriel se temea și era străbătută de un freamăt care o făcea să vibreze în armonie cu fiorul vinovat, iscat de apa fierbinte. Simțea o nevoie urgentă sa înoate, repede, repede, repede. — Uite-o pe Sylvia Blackett, spuse Brian. — Ah, da... Gabriel făcu semnul ei obișnuit către Adam, fluturându-și degetele. Lui Adam nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
potrivi ochelarii și începu să cerceteze figurile, impresionat de atmosfera densă de reculegere și simțindu-se, brusc, fericit. După un moment, Tom auzi lângă el un zgomot surd, sacadat și tremurat, și simți că banca pe care ședea începe să vibreze. Emma râdea muțește. Îl zărise pe Zet, uitându-se curios din buzunarul lui Adam. Îl înghionti pe Tom și i-l arătă. Zet își transferase privirea de la domnul Osmore la Emma, pe care-l analiza cu un aer amuzat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
reuniunii, stăruia. Simțea, în timp ce privea la orașul adormit, ardoarea și tăria făpturii lui tinere, care se prefăcuseră, parcă, într-un soi de înțelepciune. Un elan de nestăvilit, care lua forma bucuriei, i se propaga prin întregul trup, făcându-l să vibreze. Își aminti de cuvintele lui Emma: „Dacă aș avea un frate ca George, aș face ceva pentru el“. Tom uni draperiile, obturând rămășițele de lumină din Ennistone, și își soase cămașa. Privindu-se în oglindă, își văzu vânătaia de pe braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George furișându-se muțește, ca o vulpe, pe ușa parțial deschisă, după cum nimeni nu o văzu pe Diane luându-i urma, cu pași la fel de prudenți. Trecu de ușile de bronz și ieși după el în coridorul lung, cu covorul moale, vibrând de zgomotul apei și îmbibat de mirosul apei. Ajunse la timp ca să-l vadă intrând într-una din camere. Se luă după el, în vârful picioarelor, dar nu avu curajul de a încerca să tragă cu urechea la ușă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
orele nouă.) Diane, care se găsea din nou în prăvălie, ca și data trecută, se grăbi să iasă, ca nu cumva să fie acuzată de vreun furt. După vizita lui George, avea impresia că inima îi fusese rănită și cicatrizată, vibrând toată de un amestec de bucurie și suferință și teamă. Valerie Cossom și Nesta Wiggins, care redactaseră un „Manifest pentru libertatea Femeilor“, strigară din capul scării să li se aducă lămpi, pentru că afară se întunecase - fusese iarăși o zi ploioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
perfect sigur de sine. Se răsuci pe trei sferturi, își întinse brațele în lături și începu să cânte. De astă-dată dădu drumul din plin vocii lui, cu acea forță pătrunzătoare, aproape nepământeană. Sunetele înalte umplură grădina și o făcură să vibreze ca o tobă; valuri armonioase, reverberate, preschimbară grădina într-o cupolă de cleștar, răsunând de muzică. Dincolo de grădină, glasul puternic și dulce inundă străzile cufundate în noapte și pătrunse în casele din jur; oamenii se deșteptară din somn ca atinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gând să renunț la cântat“. Dar privind în ochii cenușii, blânzi, neîncrezători ai domnului Hanway, i se păru cu neputință să articuleze cuvintele. Mai cu seamă că atingerea degetelor domnului Hanway pe clapele pianului (era un excelent pianist) făcu să vibreze o coardă profundă în sufletul lui Emma, care începu să se întrebe: „Oare nu cumva sunt irevocabil legat de muzică?“. — Cred că e timpul să apari în public. — Nu sunt încă pregătit. — Ai auzit de Joshua Bayfield? — Vag. Cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să cânte prin tine, cum ar spune japonezii. Și păstrează sunetul sus, sus de tot, nu te gândi la coardele vocale, situează-te în sferele cerebrale, trebuie să te simți într-o zonă vastă, plină de caverne goale prin care vibrează coloane detașate, spiralate, de aer. Vibrează! Încă n-ai atins acel înalt pianissimo absolut, care se topește în spațiu într-o șoaptă de sunet pur, ca o limbă subțire, subțire de clopot ce tremură în adierea brizei. Ah, mai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spune japonezii. Și păstrează sunetul sus, sus de tot, nu te gândi la coardele vocale, situează-te în sferele cerebrale, trebuie să te simți într-o zonă vastă, plină de caverne goale prin care vibrează coloane detașate, spiralate, de aer. Vibrează! Încă n-ai atins acel înalt pianissimo absolut, care se topește în spațiu într-o șoaptă de sunet pur, ca o limbă subțire, subțire de clopot ce tremură în adierea brizei. Ah, mai ai multe de făcut - uneori îmi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întunericul care-i umpluse întreaga ființă. Mai târziu, trezindu-se dintr-o stare care nu fusese somn, își adună toate forțele ca să strige din nou, și scoase un răcnet extrem de puternic, care se reverberă în spațiul închis și făcu să vibreze și să clincăne strident întreaga rețea de metal invizibilă. Pe dată luminile se reaprinseră, un paznic furios deschise ușile de sus și coborî în goană pe scări. Când descoperi cine era intrusul, i se mai domoli furia. Tom a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la capătul scurtăturii, începu să urce spre islaz. De acolo se vedeau pietrele Inelului din Ennistone proiectate pe orizont, așa cum sunt reproduse pe cărțile poștale ilustrate. George porni spre Inel. Dincolo de pietre, cerul strălucitor al asfințitului de vară părea să vibreze de albastrul neștirbit al fericirii pure. George se simți scuturat de un hohot de plâns. Începea durerea: o simțea răspândindu-se în el, durerea mutilantă, sfredelitoare, a remușcării. Și începu să se roage: „Fie ca să mor acum, fie să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sociale emergente transgresive, depășind adică o ordine morală normativistă și rigidizată, care extirpa relativitatea din lumea normelor și a valorilor etice. Sunt emblematice pentru gestația noii culturi și a unui corp social care se inventează mereu reunirile tinerilor pentru a vibra împreună în sunetul muzicii, spectacularizarea vieții publice (alimentată prodigios de televiziune), moda, publicitatea, telefonia mobilă, Internetul, multiplicarea reunirilor care trăiesc efervescența inconștientă a nevoii de a exprima și a trăi o necesară ieșire din sine, prin contopirea alterităților. Michel Maffesoli
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]