6,708 matches
-
deoarece aceasta din urmă amplifică mai mult nostalgia după obiectul intern bun furnizor al acestei stări de bine care pare că a devenit inaccesibilă. Exemplele Pascal, în plan strict descriptiv, sau Catherine ilustrează acest proces. Aceste senzații de gol, de „vid”, aceste momente de ruptură sunt activate într-un mod foarte intens atunci când o relație terapeutică de tip analitic începe să se stabilească, explicând pe de o parte importanța transferului negativ agresiv imediat și pe de altă parte necesitatea unui cadru
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
precoce -sex masculin Paranoid > non-paranoid CHRISTINE - TULBURARE BIPOLARĂ Christine, 15 ani, a fost spitalizată ca urmare a unei tentative de suicid prin intoxicație medicamentoasă. La internare s-au făcut următoarele observații: sindrom depresiv cu tristețe, anxietate, astenie, abulie, sentiment de vid interior și gesturi făcute fără motiv în momente de obnubilație. Pare indiferentă, nu are nici o părere privind consecințele posibile ale gestului său. Ea a lăsat totuși o scrisoare în care a explicat părinților săi că nu mai dorea să trăiască
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
fericit pe care nu-l va mai regăsi niciodată. „Nu mai pot fi ca înainte, simt că am devenit un nimeni.” Ea evocă angoasa trecerii timpului, impresia ca ar fi comis o crimă, faptul că nu găsește în jurul ei decât vidul pe care l-a creat. Are uneori dorința de a se răzbuna, de a-i distruge pe ceilalți, dar este copleșită de teama de propria sa capacitate distructivă și de un sentiment de vinovăție insuportabil. Alături de această semiologie depresivă sunt
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
capacitatea de a transforma afectele sale „negative” și de a le depăși. Pe de altă parte, această stare de rău internă determină adolescentul să găsească soluții. Potențialul creativ inerent oricărei „deprimări” trebuie păstrat: toleranța la starea de rău, confruntarea cu vidul și plictiseala, capacitatea de a aștepta, speranța de a vedea renăscând o dorință, descoperirea unei afecțiuni speciale care deschide calea sublimării, angajarea într-o relație nouă, amicală sau amoroasă, sunt tot atâtea etape necesare în încercarea de a reface investițiile
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
dualist, idealist și spiritualist. Așadar, chiar dacă e fără chip, Leucip nu e și fără operă, fiind mai ales autorul unei Mari ordini universale în care este expus sistemul său. 3 Realitatea simulacrelor. În lumea lui Leucip nu există decât atomi, vid și mișcări efectuate de primii în cel de-al doilea. Nimic altceva. Această simplă formulă conține tot radicalismul unei gândiri care fie se dispensează de zei, lipsiți de potențialități spirituale, le interzice sufletelor eșuate pretențiile eterate și nemuritoare și face
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
între ei într-un anume fel și dau naștere unor simulacre. Acestea există în număr nelimitat și, în asocieri ce depind de forma, ordinea și dispunerea lor, constituie materia și substanța întregii realități, fără nicio limită. Ansamblul se mișcă în vidul identificat de atomiști cu neființa - dat fiind că mișcarea n-ar fi posibilă într-un plin. Așadar, la ei, neființa există și coincide cu vidul. În această ordine de idei, necesitatea se identifică cu destinul, el însuși reductibil la forțele
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dispunerea lor, constituie materia și substanța întregii realități, fără nicio limită. Ansamblul se mișcă în vidul identificat de atomiști cu neființa - dat fiind că mișcarea n-ar fi posibilă într-un plin. Așadar, la ei, neființa există și coincide cu vidul. În această ordine de idei, necesitatea se identifică cu destinul, el însuși reductibil la forțele care constituie materia. Acest dispozitiv fizic rămâne neschimbat de-a lungul secolelor: particule indivizibile, mișcarea lor în vid, înlănțuirea lor văzută drept cauză și, în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la ei, neființa există și coincide cu vidul. În această ordine de idei, necesitatea se identifică cu destinul, el însuși reductibil la forțele care constituie materia. Acest dispozitiv fizic rămâne neschimbat de-a lungul secolelor: particule indivizibile, mișcarea lor în vid, înlănțuirea lor văzută drept cauză și, în același timp, condiție a realului - descoperirile cele mai recente ale fizicii nucleare nu invalidează intuițiile acestor filosofi... Dar ce-i cu numitele simulacre? Ele sunt compuse din pelicule imperceptibile care emană din obiecte
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
să-și ducă sarcina până la capăt. În virtutea căror rațiuni se interesa el de vânturi, de vulcani, de comete, de stele? Cu scopul de a raționaliza, de a depăși cauzalitatea teologică și a inventa cauzalitatea fenomenală. De ce-și imagina atomii, vidul, materia? Pentru a nu mai lăsa niciun loc divinităților și a oferi omului un spațiu măreț pentru operele sale. Cu ce scop se ocupa de tradițiile și obiceiurile populațiilor de la capătul lumii? Pentru a promova un perspectivism, pentru a pune
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de postsocratic! Activitatea lui coincide foarte exact cu cea a lui Platon (cca 427-347 î.Hr.). De altfel, opera lui se dezvoltă într-un timp asemănător și pornind de la poziții teoretice radical opuse: Democrit nu crede decât în atomi și în vid, el renunță încetișor la zei, făcând loc oamenilor, celebrează realitatea concretă și imanentă și îndeamnă la o existență jubilatorie; în ce-l privește, Platon propovăduiește ideile, conceptele pure evoluând într-o lume celestă; el se închină unei puteri demiurgice și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
filosofului devenit orb în mod voluntar și conține o lecție similară celei a dorinței de a păși în eternitate cufundat în miere: realul se reduce la combinațiile atomice și la simulacrele ce se desprind de ele și circulă liber în vid. Se poate ține un curs despre simulacre și se poate povesti despre pielița jupuită de pe lucruri, despre atomii care plutesc în vid, apoi constituie și reconstituie forma din care s-au desprins, suntem liberi, bineînțeles, să ținem o disertație despre
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
realul se reduce la combinațiile atomice și la simulacrele ce se desprind de ele și circulă liber în vid. Se poate ține un curs despre simulacre și se poate povesti despre pielița jupuită de pe lucruri, despre atomii care plutesc în vid, apoi constituie și reconstituie forma din care s-au desprins, suntem liberi, bineînțeles, să ținem o disertație despre cartea de identitate a unui atom, cea a agregărilor sale cu alte particule indivizibile, iar unii se pricep să gloseze asupra itinerarului
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
evitând prilejurile de neplăcere sau de tulburare, să te construiești ca individualitate senină și radioasă. 6 Epifanie a corpului material. Pe teren filosofic, Democrit îl reia pur și simplu pe Leucip: realul este constituit din atomi înlănțuiți între ei în vid; cauzalitatea este imanentă și materială; nu există rațiune divină; totul trece, eternitatea e o ficțiune - sau, altfel spus, doar schimbarea este eternă; zeii nu există, și nici soarta ca modalitate a transcendenței; efortul îndreptat asupra propriei ființe face posibilă o
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
forme... Realul epicurian pleacă de la pământ, de la o realitate încarnată, de la o cauzalitate fenomenală reductibilă la niște înlănțuiri raționale. De la trup așadar: teoria atomistă propune o explicație a gândirii care se sprijină exclusiv pe o fizică simplă. Mișcarea atomilor în vid. Cum toate evenimentele care constituie realitatea țin de această cauzalitate materială, lucrurile stau în mod evident la fel și în privința reflecției, a cuvântului, a limbajului și a filosofiei. Totul presupune niște agregări particulare de elemente particulare, ele însele constituite într-
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
5 Izbăvirea prin tratamentul atomic. Ca într-un ecou până la urmă fidel tezelor lui Leucip și Democrit, Epicur enunță o fizică cu consecințe etice. Întrucât orice realitate rezultă din înlănțuirea unor atomi între care există unele raporturi de viteză în vid, totul se reduce la acest adevăr simplu și evident. În afara materiei nu există nimic. O dată în plus adversar sau chiar dușman al lui Platon, Epicur afirmă că criteriile adevărului rezidă în senzații și afecțiuni. Atomii corpului care captează atomii detașați
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o dialectică a evenimentelor... Propunerea fizică epicuriană oferă o globalitate conceptuală compactă: nu există loc pentru îndoială, interogație, inexplicabil sau neexplicat, din care s-ar putea hrăni religiosul, fantasma sau miturile. Nicio zonă de umbră genealogică a zeilor. Atomi și vid, mișcare, iată laitmotivul din care decurge totul. A ieși din această explicație duce drept în zidul intelectual. Redusă la ceea ce o constituie, luminată până în cele mai mici colțișoare, lumea apare drept ceea ce este: o mașină, un mecanism, o mașinărie animată
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
indivizi - n-a fost încheiat un contract; 3) că justiția nu are o existență în sine, ci numai relativ la numitul contract. Idei cardinale, esențiale și geniale. Ele fac posibil contractul hedonist care guvernează orice intersubiectivitate: în lipsa lui triumfă starea naturală, vidul, vacuitatea juridică. Nu există nedreptate în sine, ci numai prin referire la ceea ce s-a înțeles și s-a definit în prealabil între două părți ca fiind drept, respectiv nedrept. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește fidelitatea, care presupune promisiunea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
propuse sau susținute. În Despre semne, Philodem se străduiește să elucideze chestiunea inferenței și reflectează asupra trecerii de la ceea ce este văzut, constatat de trupul filosofului, la ceea ce poate fi dedus: de exemplu, cum vom deduce realitățile invizibile ale atomului și vidului plecând de la realitățile vizibile? Cum am putea ajunge la teoria declivității - o referință inexistentă în corpusul epicurian descoperit, dar prezentă în corpusul lui Philodem - făcând apel doar la ceea ce se poate vedea, mirosi, gusta, pipăi? Pornind de la retorică și ajungând
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fecundante, o mișcare eternă, o viață nemuritoare, tot atâtea variațiuni pe tema a ceea ce este viu, celebrat mai mult ca de obicei. Este lucru știut, Lucrețiu reduce orice realitate la atomi care se grupează și se agregă în timpul mișcării în vid. Dacă ne concentrăm atenția doar asupra particulelor, lăsăm deoparte puterea care face ca atomii să se întâlnească și apoi să se asocieze sau să se disocieze. Vedem bine elementele componente ale lumii și nu mai suntem atenți la ceea ce guvernează
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
această dinamică. Cinetica, despre care Lucrețiu vorbește mereu, pare mai importantă și mai interesantă decât nesfârșitele descompuneri care ne readuc la unitatea de bază. Bergson știe că în epicentrul mișcării se află imobilitatea și că în inima materiei vom găsi vidul. Dar dinamica e mai importantă decât ceea ce ne va face să ne poticnim după o reducere intelectuală a întregului la părțile lui componente. Ansamblul are valoare nu atât pentru că există, cât prin felul lui de a fi: cimentat de o
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
rațiune și justificare decât postulatul ontologic: clinamen-ul. 6 Capriciu de atom. Preiau expresia capriciu de atom de la Bergson, care califică astfel faimosul clinamen, declivitatea atomică fără de care nimic nu s-ar fi întâmplat. Într-adevăr, niște atomi care cad în vid nu întâmpină nicio rezistență - ei cad ca ploaia, la nesfârșit, fără să se poată întâlni, asocia și agrega vreodată. Lumea se reduce atunci la această cădere de particule, fără ca natura sau omul să poată apărea. În condițiile în care nicio
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a canalelor fiziologice, o consistență inadecvată a substanțelor. Cerul? Gol de zei, dar plin de atomii care compun soarele, luna, aștrii, stelele... 10 Îmblânzirea morții. Nimic nu se naște din nimic, totul pleacă de la atomi și de la deplasările lor în vid - e un lucru care se știe de-acum. Chiar și moartea se supune acestei legi. Or, ea se află la originea multor temeri ale omului. Trebuie să murim: și atunci, la ce bun să mai trăim? Și cum? Ce este
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
al lui Lucrețiu se sprijină pe această simplitate virtuoasă, romană. Moartea îi terorizează pe majoritatea oamenilor? Ea trebuie să-l conducă pe filosof la împăcarea cu sine însuși. Neantul îi paralizează pe cei mai mulți? Înțeleptul știe să se sprijine pe acest vid sideral pentru a bascula într-o voluptate confecționată de el însuși. Negativitatea câștigă până la urmă? Epicurianul cunoaște regulile ce permit, până una alta, generarea plăcerii de a exista. Nu vom mai fi decât niște cadavre? Trupul, câtă vreme dăinuie, să
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o inițiere a individului care se convertește la doctrina lui Epicur. Primele porțiuni ale zidului sunt consacrate fizicii. Propilee ale sistemului, și îndeosebi ale eticii la Epicur, ele constituie un expozeu clasic asupra a ceea ce se știe despre doctrină: atomii, vidul, mișcarea, simulacrele, reducerea fenomenelor meteorologice și naturale la niște combinatorii de particule. Nimic deosebit, în afara precizării că teoria declivității există și la Magistrul însuși. Nu la Democrit, ci la Epicur. Ceea ce elimină multiplele ipoteze asupra inventării clinamen-ului de către Lucrețiu. O
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
atomilor 188, 275-276; și omofagie 134; un senzualism 65; și trup 39, 172 clinamen 265-266, 268-269, 295, 299, 310 materie - alcătuire 185-186, 270; și conștiință 275-276; corporală 134, 275-276; eminență 185; eternă 188; și formă 155-156; și suferință 183; și vid 264; și zeii 40, 192, 274-275, 300 particule 39-41, 59, 62, 65, 133-134, 186, 209, 260, 263-265, 270, 282, 285, 295 simulacre 38-40, 56, 59-60, 63, 65, 68, 95, 161, 184, 186, 224, 273, 290, 295, 310 Moarte îmblânzirea morții
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]