2,684 matches
-
privirea îmbătată de coloritul divers al câmpului, al pădurii și satului aflat la poalele muntelui falnic. În rochițe de rouă, parfumuri și culori strălucitoare, florile înveselau peisajul rustic. Satul părea un uriaș tolănit printre cetini de brazi, pini și mesteceni viguroși. Își purta solemn cușma de nori pufoși și fredona, parcă, o baladă din spuma undelor zdrumicate pe pietrele lucioase. Când am înaintat pe cursul apei cristaline, o uliță îngustă își deschise brațele spre mine. Atunci am deslușit într adevăr frânturi
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
și să crape pământul cu jantele În căutarea ei. Toate trucurile știute și neștiute au fost puse la bătaie: a luat virajele aidoma suratelor multicolore din raliuri, ceea ce i-a provocat dureri atroce În bucșe și-n articulații, a accelerat viguros pe liniile drepte ca un veritabil monopost de Formula 1, până a simțit că-i sar pistoanele din piept, și a sărit peste obstacole sprinten ca un ATV. Panglica de asfalt se tot răsucea Între ei, dealuri li se așezau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
careu. Pe vremea lui Marc Aurelius Antoninus (161-180, pentru amatorii de statistici), variola a luat o acțiune pe cont propriu și a finalizat cinci milioane de suflete. Omenirea a reacționat vag și neconcludent, prin prișnițe, descântece și inoculări, neputând stăvili viguroasele pătrunderi ale vărsatului de vânt, care a mai reușit să puncteze o dată (251-270). Nici nu s-au dezmeticit bine apărătorii, și ciuma bubonică s-a infiltrat În două rânduri, marcând goluri de efect pe vremea lui Iustinian (541-542) și a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de viață extraterestră pare că mă va Îngropa, inseminându-mă cu niște urmași verzi, având șase picioare păroase și capete de broască. Alunecarea de teren se oprește Însă la timp, extrăgând un zgomot din adâncuri. „Dormi?“ cârâie Inga, proptindu-mi un viguros picior de pod În stomac. „Nu, vulpița mea“, răspund. „E furtună afară“. „Da, mica mea felie de paradis“. „Du-te să tragi draperiile, ce mai aștepți?“ „Îndată, trufandaua vieții mele“. Părăsesc așternutul conjugal ca pe scena unei crime, atent să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
gîzele se pitroceau printre raze. Goală, femeia își juca pruncul care sughița de rîs; păreau surprinși de soare în ascunziș; trupul ei îngenunchiat în iarbă lucea ca marmora iar linia pură a tricepșilor umflați urca spre pîntecul subțire și sînii viguroși de pădureancă. Gîngurind, copilul se lipise de ei cu capul dat pe spate; încordați, umerii femeii scînteiau în lumină; de pretutindeni, din frunze și din apă, izvora parcă o vrajă. Cu încîntare, nimfa născocea copilului porecle: Ni-cu Voi-ni
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
alter-ego al acestuia, creat pentru uzul polemicilor mele. În final, acest ins inexistent se recunoaște învins. Personajul cu care discutam eu are însă un cusur ce lipsește cu desăvîrșire modelului său: sinceritatea. La Costică cel real nu întîlneai decît un viguros oportunism. Cînd era contrariat, el producea un singur argument: „Tovarăși, să nu ne abatem de la linia partidului”. Argumentul îl rostea cu niște priviri atît de îngustate încît deveneai sfios. Din ce în ce mai tare mă năpădea sentimentul singurătății. Cînd mă întorceam acasă, nimic
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
uriașă care târăște în urma ei un bătrânel uscat și zăpăcit, pe care ține să-l prezinte. Grupurile se separă, ne apropiem de ușă. Noaptea își dezlănțuie potopul, plesnind acoperișurile și pavajul cu rafalele repezi ale ploii. Ne strecurăm sub streșini. Vigurosul universitar uită de chelia udă. Își scoate haina, s-o ofere felinei ; dar fata refuză, alergând în salturi, țopăind, sărind de pe stângul pe dreptul, ca pe catalige. Localul e aproape, după colț. Ne scuturăm în prag umerii, părul, brațele. ...Stâlpi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ține poșeta. Cu cealaltă se sprijină, ușor aplecată, în baston. ...Capul ei se apropie, se depune pe masa netedă și albă, de pe care au dispărut măștile, farfuriile, paharele. Coama sârmoasă a părului ruginit, de aceeași culoare cu fața cărămizie. Ceafă viguroasă, rotită lent. Se vede lobul îndelung ornamentat al urechii. Nările mari. Din nou fruntea rugoasă. Lentilele, în spatele cărora răsare, treptat, chipul de altădată... Prelung și palid apare chipul ei tânăr, plutind într-o înserare umedă. Coroana părului strânge fâșii de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ideal de-acum popular, banalizat. Obrazul puțin prea mare, ca și mâinile. Picioarele cam groase, obosite. Un glas adânc, de o caldă sonoritate. Fruntea, într-adevăr, puternică. La fel, privirea. Talia neașteptat de subțire pentru proporțiile unui trup mai curând viguros decât suplu. Gesturile bruște, ca o detentă. Iar conversația ei nu strălucea între necunoscuți, știa prea bine. Nu dezlegau, prin urmare, cum ar fi dorit, cauzele mai adânci, poate complicate, ale interesului cu care o așteptase stăpânul casei. Nemulțumiți, iritați
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
geantă de vânătoare, din piele roșcată, și căciula cafeniu-roșcat. Salvele ploii se întețesc, furia cerului mă caută. În obrazul de argilă roșcată, cu porii mari, se deschid povârnișuri și văi, căderi abrupte, taluzuri tandre, coline arse de vânturi. Văd ceafa viguroasă, lobul îndelung ornamentat al urechii, ascult murmurul pe care îl deapănă, ca un ceasornic înfundat, lunecarea cadențată a trenului. Fruntea rugoasă a femeii, surâsul imaginar ; m-ar veghea, ocrotire maternă, ascunsă în muțenie. „Suflu înviorător e spiritul protector al ploii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
avem și câteva argumente de ordin sportiv, istoric și practic din care poate cel mai bazat ar fi că românii sunt mari fani ai curling-ului, însă numai ca joc social, numai în prezența șefilor, sport pe care-l practică viguros ehei, încă din vremea fanarioților. La tipul acesta de sport, varianta românească, ar putea da lecții până și canadienilor, sau oricăror amatori de curling. Deocamdată se zvonește că la proxima competiție va participa din partea României echipa de curling pregătită și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
opulență și nepăsare/ Fixat exact la antipodul respectului și simplității/ Pe care cultura eco le presupune/ In foaie verde brand de țară". De fapt această cultură este pentru popor, nu pentru alde noi, conchise președintele și se mai scărpină odată viguros pe burtă. Azi la bal, că mâine cine mai știe... Iei am fost la nuntă. Cum care nuntă? Dar pe ce lume trăiești omule? La nunta regală englezească, care s-a consumat pe parcursul întregii zile de ieri. Să nu credeți
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
foarte bucuroși de apariția acestui produs. Nici prin cap nu le trece, că ar putea săși ajute câinii să slăbească gratis, folosind metoda românească încă nepatentată, un șut energic, dat exact cu bombeul în coastele câinelui însoțit de un îndemn viguros: „Marș turbă la rahat, că mâncare ți-am dat". Cred că pe săptămâna viitoare, o să-mi fac timp ca să le vând eu, personal, această soluție miraculoasă, doar cu modesta sumă de 999 de dolari pe cap de stăpân de câine
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
om logic, este formularea „aproape treizeci". Poți să faci în cazul acesta tot felul de supoziții. De exemplu să te întrebi, pe bune, oare cumva s-a plictisit polițistul pus să numere cadavrele, iar de la douzeci și ceva, a căscat viguros, apoi a aproximat restul cu ochiometrul? Unii presupun, că probabil printre cadavre erau și niște pitici, nu mai mult de doi-trei la metru, cam cât Boc de mari, și omul nu știa cum să-i numere, fiindcă oricum îi număra
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
durere din aceleași motive ca și noi. Doar personajele erau altele, metodele aceleași. Sunt foarte sigur că pentru majoritatea românilor, răsfoitul ziarelor de epocă e o activitate plictisitoare, (vai!), neinteresantă, (ce mai!) și fără sens (chiar așa?). Cu o mișcare viguroasă, băgăm iar capul în nisip, și așteptăm răbdători vești bune dinspre est, sau dinspre vest, că ne-ar aduce o nouă „revoluție", după care vom ridica în slăvi zilele de azi. Ehei după câteva tone de detergent și înălbitor de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și rele - varianta oficială, sau mă rog, oficializată, cum doriți... Și iată, că specialistul în cupluri a fost găsit, sau mai precis s-a găsit singur, s-a îmbărbătat cu un șpriț prelungit, s-a luat de moț, cu mână viguroasă și s-a depus pe piedestalul nemuritor al descoperitorilor de cupluri bune și rele din politica românească. Am zis că s-a luat de moț? Rectific, nu s-a luat de moț, fiindcă nu mai are demult moț, fiind chel
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
anticomuniști convinși, fără să caute măcar pe Google, cu ce se mănâncă respectiva tocană. Însă, dacă ciocoii sau regii, au căzut în dizgrația fie și nedeclarată a poporului, alta este situația cu Dumnezeii. Ehei, aceștia și-au înfipt bine și viguros ghearele în ceafa blândului și prea mioriticului popor român. Și Doamne, să nu vorbesc iar cu păcat, eu nu vreau să mă ridic la ora aceasta împotriva Slavei Tale, dar am și eu ,păcătosul de mine, ați face smerit o
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Grecia și zidul din fața ferestrelor. Un zid de cărămidă veche, roasă de intemperii, care închide curtea, spre miazăzi. Când nu plouă, vin să picotească pe el, amețite de soare, câteva ciori. Dincolo, se văd crengile unor oțetari al căror verde viguros contrastează cu galbenul veșted al zidului. Am aproape șaptezeci și patru de ani, vârstă la care nu pot pretinde că soarta n-a fost indulgentă cu mine. Mi-a acordat suficient timp pentru a da existenței mele un înțeles. Dacă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca să pricep că eu reprezentam "talpa țării", în timp ce colegii mei, cei mai mulți, reprezentau "înalta societate", dar mă simțeam ca o buruiană într-o seră. Nu eram unul "dintre", ci "o abatere", o excepție. Crescusem pe un sol aspru, cu rădăcini mai viguroase decât noii mei colegi, în schimb ei posedau un lustru care mie îmi lipsea. Diferențele săreau în ochi chiar după ce, primind uniforma, ce făcea parte din bursă, n-am mai avut un aspect folcloric. Pe mine, oricât mă străduiam să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
înghețată. Șaptezeci, optzeci? Peste o clipă, se scufundase și nu i se mai vedea decât scăfârlia înroșită săltând. N-a stat mult în apă, doar vreo cinci minute, începând cu câteva bătăi lejere de brațe, apoi trecând la un crawl viguros pe aceeași întindere de apă, de zece, douăsprezece ori și încheind pe spate pentru a se întoarce degajat la țărm. Când ajunse pe plajă, se rostogoli și ieși din apă, frecându-și mâinile și bătându-și brațele ofilite pentru restabilirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îi conferă o anume liniște. Totuși, nu poate scăpa de sentimentul apăsător al poverii, ce vine din responsabilitatea permanentă pe care și-a asumat-o fără reținere sau teamă. Ca un fel de compensație, visează să se „copilărească” în brațele viguroase ale bărbatului. Iar el, oricât de matur („ca să nu zic trecut!” - exclamă scriitorul), nu percepe dezamăgirea provocată de prudența lui, de teama de „complicații”. Dar îi place să observe naturalețea cu care ea se lansează în acest „joc de doi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nici nu l-a auzit, doar geme ușor când o îmbrățișează mai curând blând decât agresiv, controlându-i cu răbdare răspunsul, până când ea atinge „momentul de sus” al acelei beții cu secunde de pierdere, de disoluție în corpul masiv și viguros al bărbatului care o penetrează ritmic, explorându-i zonele cele mai sensibile și încercând să amâne finalul ascensiunii în „zonele alpine” ale plăcerii împărtășite în doi. * * * Citesc mai departe și trebuie să admit că P.H.L. face efortui vizibile de a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
el? Să-l vadă oare deja prea bătrân și inutil? Ori se teme de o altă sarcină, ceea ce ar putea fi o slabă consolare pentru bărbatul care se simte părăsit ca un pom uscat, umbrit tot mai mult de plantele viguroase care cresc alături. Teodora nu l-a mai mângâiat... nici nu mai ține minte de când. Îi vine greu să înțeleagă, ba nu! să accepte! Ea pare să nu mai trăiască decît prin și pentru copil. Poate că este copleșită, absorbită
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Figura avută în minte ca posibilitate, a fost mai curînd Cesare Borgia, bastardul papei Alexandru VI, ca și Lucreția, din spița Borgia, mai nou ridicată la putere. Supranumit și Valentino (avea feude în ținutul Vallentinois din Franța), Cesare e un viguros conducător de armate, inteligent, abil și temut. La acest model se raportează Machiavelli, subînțeles, de mai multe ori, în paginile Principelui. Machiavelli l-a cunoscut pe Cesare. Fusese trimis la el (aflat atunci la Imola, aproape de Florența), ca mediator pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Nici o altă figură istorică nu i-a smuls lui Machiavelli atîtea cuvinte de admirație. Poate pentru că Cesare n-a fost decît o promisiune de paradigmă? Finele capitolului VII e un encomion aproape sentimental: "Era ducele atît de aprig, atît de viguros (tanto virtu) și știa atît de bine cum poți să-i cîștigi pe oameni sau cum trebuie să-i distrugi, iar temeliile pe care le ridicase puterii lui într-un timp atît de scurt erau atît de trainice..." Superlativele culminează
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]