6,587 matches
-
floare sfântă/ Să-mi fii inel de flori și mireasma de nuntă ... ” Influențele poeziei lui Ion Minulescu înfrumusețează povestea de iubire și jurământul, ca în poezia „Sunt”: „ ... Sunt tot ce vrei și ce aș vrea să-ți fiu/ Sunt o vioară ce te cântă în târziu/ Sunt o fântână și tu mă bei cu dor/ Sunt eu, sunt doar un suflet călător ... Povestea se resfira cu puternice pasiuni pe care le simte poeta: „Ne îmbătam în gustul de păcat/ Lanul de
LACRIMILE LUMINIŢEI AMARIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355008_a_356337]
-
sute veniți la preselecție. Orchestră care în acest an va acompania întregul festival este Orchestra Națională de Folclor - VALAHIA, avându-l ca dirijor pe talentatul și tânărul violonist MARIUS ZORILĂ. Marius, este fost laureat al Mamaiei, absolvent al conservatorului secția vioară, un tânăr de mare talent și tot atât de mare viitor. Desigur, misia încredințată de cei doi producători, este o piatra de încercare, pe care Marius Zorilă și tânăra orchestra și-au asumat-o cu entuziasm, siguranță și profesionism. Îl cunosc pe
FESTIVALUL MAMAIA 2012 de LIA LUNGU în ediţia nr. 604 din 26 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355274_a_356603]
-
Adun tristețea de pe nu știu unde Și lacrima din ochiuri de fileu Printre cotloane sufletești pătrunde Și plouă trist un bob din fiecare Ce se adună-n pânzele de nori Acolo sunt uitări și roua de pe floare Vestește asfințitul pe strune de viori... Referință Bibliografică: O zi plângi, o alta râzi / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 261, Anul I, 18 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
O ZI PLÂNGI, O ALTA RÂZI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355328_a_356657]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CÂNTEC PENTRU VIOARĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 311 din 07 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului cântec pentru vioară Am tânjit, vioara mea, vioară și cântarea ta mi-a tot lipsit, și-am rămas sărac sub frunza rară din copac ce
CÂNTEC PENTRU VIOARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355423_a_356752]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CÂNTEC PENTRU VIOARĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 311 din 07 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului cântec pentru vioară Am tânjit, vioara mea, vioară și cântarea ta mi-a tot lipsit, și-am rămas sărac sub frunza rară din copac ce-n iarnă s-a trezit. Te cătam prin stelele albite și prin macii atârnați de zori, în izvoarele
CÂNTEC PENTRU VIOARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355423_a_356752]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CÂNTEC PENTRU VIOARĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 311 din 07 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului cântec pentru vioară Am tânjit, vioara mea, vioară și cântarea ta mi-a tot lipsit, și-am rămas sărac sub frunza rară din copac ce-n iarnă s-a trezit. Te cătam prin stelele albite și prin macii atârnați de zori, în izvoarele cu urme aurite
CÂNTEC PENTRU VIOARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355423_a_356752]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CÂNTEC PENTRU VIOARĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 311 din 07 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului cântec pentru vioară Am tânjit, vioara mea, vioară și cântarea ta mi-a tot lipsit, și-am rămas sărac sub frunza rară din copac ce-n iarnă s-a trezit. Te cătam prin stelele albite și prin macii atârnați de zori, în izvoarele cu urme aurite oglindind în
CÂNTEC PENTRU VIOARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355423_a_356752]
-
și prin macii atârnați de zori, în izvoarele cu urme aurite oglindind în ele căpriori, Te cătam în florile pe care boabele de rouă strălucesc, și în raza mea, rază de soare dintr-un suflet simplu, omenesc. Unde-mi ești, vioară fermecată? Vino iar la brațu-mi ostenit, Prinde-n glasul tău, ca altădată Cântec de iubire nesfârșit. Eu, cu tine lângă tâmpla-mi ninsă m-oi culca pe braț duios de flori, și din lacrima din cer prelinsă ostoi-voi rug
CÂNTEC PENTRU VIOARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355423_a_356752]
-
oi culca pe braț duios de flori, și din lacrima din cer prelinsă ostoi-voi rug aprins de zori. Leonid IACOB Poezie este cuprinsă în volumul meu: „Ultima Santinelă” http://www.youtube.com/watch?v=TnX2ZkOYIiw Referință Bibliografică: cântec pentru vioară / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 311, Anul I, 07 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CÂNTEC PENTRU VIOARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355423_a_356752]
-
nevoie de dădacă Și geme lumea de nerozi? La ce folos învățătura Când e mai bună o fițuică Alege omul scurtătura Și are-ntruna bani de-o țuică De ce nu fac și eu un chef Să-mi cânte rromul cu vioara O noapte-ntreagă cu vreun șef Și să mai urc un pic pe scara, Căpătuielilor și-a legii Că toți zănaticii ajung La sacul lor cu privilegii Iar drumul nu-i așa de lung? La ce bun munca cu toptanul
TIRADA NEBUNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355493_a_356822]
-
Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ea mă cuprinde cu brațele ei roz, că două ramuri de trandafir înflorit mă adulmeca cu nările-i fine și gura ei umedă îmi săruta obrajii. precum un arcuș de vioară brăzdându-mi trupul, ea se agață de mine ca o liana aproape sufocându-mă. Îmi place să-i simt inima bătându-i sacadat, mâinile care se plimbă pe trupul meu cu siguranta pisicii pe acoperiș azi nici macar nu am nada
LINGUŞITOARE CA ŞI-O PISICĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355520_a_356849]
-
Muzicii Românești pe care am fericirea de a o admira la televizor, pe programul Cultural, cu o nețărmurită dragoste. „Născută în județul Giurgiu, după sursa Enciclopediei libere Wikipedia, soprana română a terminat Școala de Muzică din Brașov cu Concertul pentru vioară de Bruch, s-a înscris la Secția Canto a Conservatorului din Cluj și a dobândit prin concurs o bursă de studii la Conservatorul Santa Cecilia din Roma, unde a studiat cu Jolanda Magnoni, lucrând apoi cu Rodolfo Celletti și cu
O MIE DE VOCI ÎNTR-UNA SINGURĂ: MARIANA NICOLESCO. OMAGIU PRIMEI DOAMNE A LIRICII ROMÂNEŞTI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356774_a_358103]
-
LA CER, Editura Florile Dalbe, 2007, proză scurtă. • CUVINTE DE MĂTASE, Semănătorul - editura online, 2009, cronică literară, exegeze, portrete, omagii. • TOVARĂȘI DE ULTIMĂ ZI, Editura Dacoromană, 2010, roman. Publicații în antologiile: În pas cu orologiul - 2003, Printre sfinte tăceri - 2004, Vioara din inima pădurii - 2004, Trepte de lumină - 2006, Proprietarii de visuri - 2006, Gânduri înstelate - 2004, Zenit aniversar - 2005, Auroră în amurg - 2005, Viața ca un sonet - 2004, Parfum de liliac - 2007, Întotdeauna cu noi - 2006, Noul Orfeu - 2008, Înțeleptul din
DRAMATURGI CONTEMPORANI. LANSAREA CĂRŢII MINIONA -- DE IOANA STUPARU (PREZENTARE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356784_a_358113]
-
terminau, pentru că valuri peste valuri de orgasme o năpădeau ritmic și o năuceau, fiecare atingere a lui era un început de mîngîiere care își risipea vibrațiile în trupul ei ca arcușul cînd plutește peste strunele întinse pînă la paroxism ale viorii. La asta se gîndea ea, stînd întinsă lîngă el și veghindu-i somnul și uneori mîngîindu-i fruntea și simțind că se îndrăgostea de el cu fiecare nouă clipă care picura din ceasornic. Pe Anton îl cunoscuse la un simpozion al
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
-i gata de culcare. Tremură surâsul serii sprijinit de sânul ierbii, foșnesc rar, hățișuri, cerbii. Brazii, vântul și-l răsfață, miresmând veșnic verdeață, susură izvoare-n față. Umbra tace, vine seara, se topesc mâhniri ca ceara, și din suflet scoți vioara. Referință Bibliografică: Lină înserare / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 488, Anul II, 02 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Pena : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
LINĂ ÎNSERARE de GEORGE PENA în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356843_a_358172]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > POTECA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 298 din 25 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Poteca Cireșii de pe coastă mai trăiesc În amintire - cântec de vioară. Poteca doar, cu calmu-i îngeresc În blând urcuș, precum odinioară. Fântâna e stricată și stingheră... O liniște solemnă de altar; Tăcerile cu pasul de himeră Marchează timpul măsurat și rar. Ca în pustiuri picură tristețe Cu picurul cântării unui flaut
POTECA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356859_a_358188]
-
solemnă de altar; Tăcerile cu pasul de himeră Marchează timpul măsurat și rar. Ca în pustiuri picură tristețe Cu picurul cântării unui flaut. Dar printre flori uscate și fânețe Acuma oare ce-aș putea să caut ? Poteca numai, cântec de vioară, În blând urcuș, precum odinioară. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Poteca / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 298, Anul I, 25 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
POTECA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356859_a_358188]
-
-nconjoară Timpul usucă și omoară? Și ce frumos era în vară, Stând, în balcon, la o gargară, Cu o cafea și o țigară... Și uite azi cum e afară!... E frig și plouă. Câte-o cioară Se crede strună de vioară, Mârțoagele pe câmp mai ară Și doar profanii... se însoară! De dimineață până-n seară Hodorogim precum o moară, Și trece viața, dulce-amară, La fel ca un marfar prin gară... Luăm un toc și-o călimară Și mâzgâlim pe foi... gargară
O ASPIRINĂ ŞI GARGARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356884_a_358213]
-
mărunt decât bobul de grâu, reașează cuvintele și mai mărunte în formă de vers. Și-aidoma inimii este poemul: / Pulsând se consumă pe șine". Evreitatea este pentru Horia Gane o condiție asumată poetic și împăciuitor: "Precum de mult, evreul cu vioară / Pe Terra umblu, un cartier enorm, / sub braț cu poezii fără cadastru / și manuscrise-atârn în crengi de pom." Ce frumos. Nu știu dacă singurătatea se poate deprinde, sau dacă poți învăța vreodată să mori, iubind lumea atunci când ea te strivește
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > FĂ-LE DUMINICI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 322 din 18 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului fă-le duminici Viorile mele n-au uitat să mai sune, ramura șoaptelor la tine-a rămas, dar cântă, tot cântă arpegii nebune, când tu nu mai vrei să ai glas. Terasa gândurilor îmi moare-n tăceri, dorul și el a rămas agățat, firul
FĂ-LE DUMINICI de LEONID IACOB în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356627_a_357956]
-
Sau pe panoplia vieții va muri un vis duios? Ele sînt așa fragile, suflete neîntinate - Fetele care suspina dureros în miez de noapte. Unde au pierit feciorii de-mpărat, ca să le ceară, Să vibreze-ntreaga viața că o coardă de vioară ? Au musee d'art intelectua Îl n'echappe � personne que cette crise est l� pour durer. On purrait se gausser de cette vue simpliste ? Mais � bien y regarder, malgre cette crise, allons � la recherche d'une autre mode de pansee
REDIMENSIONIND TIMPUL de IOAN LILĂ în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355084_a_356413]
-
se caută "umbra genelor pe un obraz", prin "geografia răsăritenelor și apusenelor/ basme". Femeile, la Lucian Blaga, sunt de o transparență fragedă, "tremur în palme răsfrânt": "Le slăvesc și le cânt/ pentru sfârșitul de drum/ ce-l au pe pământ!" ("Viori aprinse, femeile"). Erosul se înscrie la Blaga, ca o dialectică conformă cu evoluția poeziei sale. Acesta se simte metafizic în "Poemele luminii", cu aderență plenară la acel misterium cosmicum și dispare în "Pașii Profetului", pentru ca în tărâmul "marii treceri" să
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIE LUI LUCIAN BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355155_a_356484]
-
cu ființa iubită. Nu o poate auzi, dar știe ce-i vorbește, îi înțelege îngrijorarea și îi urmează sfatul: „Eu știu că plângi,/ Căci vocea stăpânită/ De simfonia florilor/ De toamnă,/ Tristețe înseamnă...” ... Dar eu mai știu/ Că nota de vioară/ Poate fi schimbată...” ... „Caută albul...” ... „Încearcă de la viață, / Răul să-l uiți,/ Ca să primești speranță...” / Eu știu... După asemenea dialog, întâmplător ori nu, ajunge la momentul întrebărilor de substanță: „vom ști vreodată/ dacă timpul,/ grăbit, în ritmul său alert,/ va
MEDITAŢII ŞI CUVINTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355159_a_356488]
-
imens de gheață Abia o umbră se strecoară Prin catifeaua grea a nopții E luna care mai suspina Topindu-se în pragul porții... PRIMĂVARĂ Se zbat secundele în ceasuri O licărire se strecoară Prin crengile încremenite Un susur candid de vioară Si-ncet zăpadă se topește Cad țurțurii strălucitori Burlanele încep să cînte Și iese soarele din nori E primavara-ncep să cînte Graurii gureși în livadă Un ghiocel duios se-arata De stă și soarele să-l vadă S-a
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
copilei Și-o privire fioroasă ! ... Că înmărmurit stăteam: Ea venea tiptil la mine, Chicotea: „Ce e cu tine?” Si râzând ... ne împăcam. Stradă veche, de-altădată, Cu tei falnici și bătrâni; Care-mi fură amici buni ... Tristă ești și-ntunecată. Vioara nu mai vibrează, Banca-i demult putrezită, Iar cișmeaua-i părăsită. Numai mintea mea visează La seri lungi de primăvară ... Cu magnolii înflorite, La dulci clipe ... fericite, Și-o angelică fecioară Ce-alerga să nu o prindă Raza lunii sau
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]