9,837 matches
-
hepatopatiile alcoolice raportul este mai mare de 2/1, îndeosebi când se asociază și o creștere a gamaglutamil-transpeptidazei (GGT) [2]. Scăderea AST este semnalată la pacienții hemodializați pe termen lung [3]. Creșterea transaminazelor serice apare în leziunile hepatocelulare din hepatitele virale, hepatitele medicamentoase și toxice, hepatopatiile alcoolice, hepatitele ischemice, obstrucțiile acute ale tactului biliar sau infiltratele hepatice maligne. În insuficiența hepatică acută transaminazele cresc de peste 10 ori față de valorile normale și se asociază cu manifestări clinice de encefalopatie hepatică și prelungire
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Paula Szanto () [Corola-publishinghouse/Science/92129_a_92624]
-
2,5 ori este sugestivă. Bilirubina Hiperbilirubinemia neconjugată (indirectă) izolată se datorează fie creșterii producției de bilirubină (hemoliza), fie unor defecte de preluare sau conjugare hepatică a bilirubinei (sindromul Gilbert, Crigler-Najjar, medicamente). Hiperbilirubinemia conjugată se întâlnește în toate afecțiunile hepatocelulare virale, alcoolice, steatohepatită metabolică, hepatite autoimune, medicamentoase, CBP, CSP, nutriție parenterală totală, colestază postoperatorie, colestază extrahepatică benignă sau malignă. Diferențierea colestazei intrahepatice de colestaza extrahepatică (obstructivă) este esențială pentru tratamentul pacienților cu colestază. Diferențierea colestazei medicale (intrahepatice) de cea chirurgicală (extrahepatică
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Paula Szanto () [Corola-publishinghouse/Science/92129_a_92624]
-
factorilor activați ai coagulării și fibrinolizei. În bolile hepatice se produce o activare a sistemului fibrinolitic care poate determina hemoragii catastrofale [17,18]. Alfa-1-fetoproteina (AFP) o glicoproteină prezentă în serul fetal dispare la câteva săptămâni după naștere. În hepatita cronică virală B și în ciroza hepatică creșterea AFP reprezintă un indicator pentru dezvoltarea hepatocarcinomului [19,20]. Un nivel crescut al AFP înainte de hepatectomie poate fi predictor pentru recurența HCC după rezecție [21-24]. Sensibilitatea și specificitatea diagnosticului HCC crește semnificativ la 77
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Paula Szanto () [Corola-publishinghouse/Science/92129_a_92624]
-
active de hepatită cronică și în ciroze. Testul diferențiază de asemenea cirozele din clasa Child A de pacienții necirotici cu sensibilitate de 95% și specificitate de 97% [37]. MBT detectează cu acuratețe și fibroza hepatică la pacienții cu hepatită cronică virală C sau ficat gras nealcoolic, chiar dacă au transaminaze normale și poate fi o alternativă neinvazivă la biopsia hepatică [39]. MBT evaluează cu acuratețe rezerva hepatică înainte de hepatectomie sau de chirurgia generală la pacienții cu hepatopatii cronice. Există o corelație lineară
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Paula Szanto () [Corola-publishinghouse/Science/92129_a_92624]
-
criteriu suplimentar în identificarea candidaților pentru transplant hepatic [44,45]. Testele care investighează funcția metabolică a ficatului (MBT și GEC) pot fi utile și în identificarea terapiei antivirale adecvate pentru restaurarea funcției hepatice, indiferent de stadiul fibrozei și de genotipul viral și chiar dacă perfuzia hepatică rămâne normală [46]. TESTE CARE EVALUEAZĂ PERFUZIA HEPATICĂ Monitorizarea fluxului sanguin hepatic este dificilă în afara tehnicilor invazive, datorită celor două tipuri de alimentare sanguină hepatică, respectiv amestecul sângelui venos portal și a sângelui arterial hepatic. În afară de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Paula Szanto () [Corola-publishinghouse/Science/92129_a_92624]
-
exclude prezența varicelor esofagiene la pacienții cu ciroză compensată [49]. În analizele multivariate, ICG combinat cu alte teste cantitative funcționale hepatice (testul respirator la aminopirină, capacitatea de eliminare a galactozei și clearance-ul sorbitolului) se corelează cu scorul Child-Turcotte-Pugh și etiologia virală sau alcoolică a cirozelor hepatice [50]. Câteva studii evidențiază utilitatea testului ICG pentru funcționarea precoce a grefei de ficat și evoluția ulterioară la bolnavii cu transplant hepatic [51]. Clearance-ul D-sorbitolului Sorbitolul este un glucid netoxic și inert, cu o rată
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Paula Szanto () [Corola-publishinghouse/Science/92129_a_92624]
-
ginecomastie, eritem palmar, asterixis) care necesită determinarea testelor biochimice hepatice, a coagulării, hemoleucogramei și bilanțului metabolic [77]. Pacienții cu insuficiență hepatică fulminantă prezintă un risc crescut de morbiditate și mortalitate chirurgicală, îndeosebi cei cu hepatită acută alcoolică și hepatită acută virală, mai mult decât cei cu afecțiuni colestatice cronice. Este bine ca acești pacienți să fie supuși chirurgiei selective după scăderea transaminazelor [78]. Pacienții cu boli hepatice cronice și funcție hepatică păstrată nu prezintă un risc operator crescut, dar trebuie totuși
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Paula Szanto () [Corola-publishinghouse/Science/92129_a_92624]
-
penicilamină timp 1-2 săptămâni preși postoperator, deoarece aceasta întârzie cicatrizarea. Urmărirea postoperatorie Insuficiența hepatică este cea mai frecventă cauză de deces la pacienții cu ciroză [84,85]. Leziunile postoperatorii hepatocelulare se datorează frecvent efectelor anesteziei, hipotensiunii intraoperatorii, sepsei sau hepatitei virale. Pacienții trebuie atent urmăriți pentru apariția semnelor de decompensare hepatică acută, cum ar fi intensificarea icterului, encefalopatia sau ascita. Sedativele și antialgicele trebuie atent dozate pentru prevenirea exacerbării encefalopatiei hepatice; prelungirea timpului de înjumătățire a medicamentelor metabolizate în ficat făcând
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Paula Szanto () [Corola-publishinghouse/Science/92129_a_92624]
-
diferențiate. Capsula tumorală se definește ca un inel hipodens de 1-3 mm în jurul nodulului CHC pe secțiunile în fază arterială și care devine hiperdens pe secțiunile tardive [32]. Se pare că prezența capsulei este mai frecventă la pacienții cu ciroză virală C [33]. Cu cât diferențierea celulară este mai slabă tumora este mai hipodensă spontan, cu aspect mai inomogen pe secțiunile cu contrast și prezintă washout mai rapid [8, 34]. Totodată tendința de spălare accentuată este mai evidentă pe secțiunile tardive
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Anton () [Corola-publishinghouse/Science/92132_a_92627]
-
supravegherea se face ca pentru restul pacienților cirotici, la interval de 6 luni. Atunci când se stabilește planul de urmărire a pacienților trebuie avută în vedere prezența unor factori de risc suplimentari: virusul hepatitei B, cu nivel crescut al ADN-ului viral sau prezența antigenului HBe [98,99]. MONITORIZAREA PACIENȚILOR DUPĂ TRANSPLANT HEPATIC Transplantul hepatic oferă șanșa vindecării complete în cazul pacienților la care anterior s-a practicat rezecția tumorii. Tehnicile de ablație sau TACE sunt folosite și ele în așteptarea transplantului
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Anton () [Corola-publishinghouse/Science/92132_a_92627]
-
hepatocelular (CHC), cea mai frecventă tumoră hepatică malignă, este și una din cele mai frecvente neoplazii, fiind a patra cauza de deces prin cancer [1]. Principalul factor de risc pentru dezvoltarea hepatocarcinomului este ciroza hepatică, în special ciroza datorată hepatitei virale cronice, ciroza alcoolică, ciroza cauzată de hemocromatoza și ciroza biliara primitivă [2]. Dezvoltarea carcinomului hepatocelular în ciroza hepatică se poate produce fie de novo, fie că o etapă finală în cadrul evoluției de la nodul displazic de grad redus, la nodul displazic
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Cristian Popița, Irinel Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/92133_a_92628]
-
seric al alfa-feto-proteinei este utilizată în diagnostic și screening. Deși o creștere a nivelului alfa-fetoproteinei la un pacient cu ciroza ar trebui să ridice suspiciunea dezvoltării unui hepatocarcinom, aceasta este nespecifica, putând fi întâlnită și în puseele acute de hepatită virală [2]. Imagistică este modalitatea primară de diagnostic și stadializare a carcinomului hepatocelular. Leziunile hepatice focale, detectate ultrasonografic, la pacienții cu ciroza necesită investigații suplimentare, întrucat carcinomul hepatocelular nu are un aspect caracteristic la examinarea ecografica [2]. Conform ghidului de practică
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Cristian Popița, Irinel Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/92133_a_92628]
-
nuclear-κB (NF-κB) este un factor de transcripție inductibil, cu rol important în transcripția multor gene proinflamatorii. Este activat de stimuli ca interleukina-1, factorul de necroză tumorală-α, lipopolizaharide, radiații ultraviolete, factori de creștere, radicali liberi de O2, stres oxidativ și infecții virale. În mod normal coexistă în citoplasmă sub formă inactivă, în cadrul unui complex cu proteine inhibitoare-κB (IκB). În momentul activării este translocat în nucleul celular și este capabil să inducă expresia a numeroși mediatori ai inflamației: citokine proinflamatorii, sintetaza de oxid
Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS () [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]
-
ml / h - 4 mg în 50 ml) maximum - Hipertensiune, Angină, Hipercolesterolemie -contraindicație - Droguri (amfetamine, cocaină, antidepresivi triciclici) - contraindicație - Donator cu tumori cerebrale acceptabil în funcție de tipul tumorii - Unele infecții sunt acceptate, dacă au fost tratate cu antibiotic adecvat (de exclus meningita virală, HIV, bacteriemii, infecții sistemice). Hepatita C la donator poate fi acceptată doar pentru receptor cu hepatită C [4]. ÎNGRIJIREA DONATORULUI (D) D este îngrijit în unitatea de terapie intensivă în care a fost internat ca pacient de urgență. Pentru menținerea
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC, HORAŢIU SUCIU, MIHAELA ISPAS () [Corola-publishinghouse/Science/92080_a_92575]
-
de molecule de ICAM-1 solubil exogen are un efect inhibitor important asupra dezvoltării diabetului autoimun la șoarecii NOD (Martin et al., 1998). Producerea artificială a unor niveluri circulante mari de ICAM-1 solubil la șoarecii NOD (prin introducerea cu ajutorul unui vector viral a genei pentru sICAM) este urmată de o remisie de durată a diabetului la acest model experimental (Bertry-Coussot et al., 2002). Trebuie de asemenea menționat că există unele date privind intervenția ICAM-1 și în patogenia DZ tip 1 la om
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
o foarte mare placere). Heroina provoacă aceleași efecte ca opiul și morfina, dar de o factură mult mai pronunțată, dependența, foarte puternică, fiind indusă rapid. Pe termen lung se pot constata tulburări organice importante, precum hemoragiile, pneumoniile infecțioase, septicemia, hepatita virală. Unul dintre cele mai periculoase efecte ale consumului de heroină este infectarea cu HIV, determinat de folosirea în comun a seringilor între toxicomani. Intoxicația cronică apare după aproximativ 30 de administrări de doze terapeutice (Drugescu, N., 2001, p. 82). Sindromul
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
pericardite pot apare: 1. Fibrină 2. Lichid - seros - sânge - limfă. 3. Țesut fibros 4. Neoformații 5. Țesut granulomatos 6. Depozite de calciu 7. Depozite de colesterol. Chirurgia cardiacă este probabil cea mai importantă cauză a pericarditelor. ETIOLOGIA PERICARDITELOR 1. Infecțioase; - virale; - bacteriene; - fungice; - parazitare. 2. În cadrul bolilor sistemice autoimune; - lupusul eritematos sistemic; - poliartrita reumatoidă; - spondilita anchilopoetică; - dermatomiozită; - periarterita nodoasă. 3. Tip 2 (proces autoimun); - reumatismul articular acut; - sindromul postpericardectomie; - post infarct miocardic acut. 4. Pericarditele în bolile organelor vecine; - miocardite; - anevrism
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
Pericarditele din tulburările metabolice; - insuficiența renală (uremia); - mixedemul; - boala Addison; - diabet; - pericarditele cu colesterol. 6. Sarcina; 7. Pericardita posttraumatică; - plăgi toracice penetrante; - plăgi toracice nepenetrante; - iradiere mediastinală. 8. Pericardita neoplazică; - tumori primare; - tumori secundare; - leucemia; - limfoame. PERICARDITA FIBRINOASĂ (USCATĂ) ETIOLOGIE Virală, infarctul miocardic acut, reumatismul, neoplasmul, traumatismele, forme idiopatice etc. CLINIC De obicei sunt prezente febra, scăderea ponderală, astenia, mialgiile, artralgiile. Durerea toracică precordială apare retrosternal cu iradiere în umărul stâng sau baza gâtului, abdomenul superior sau toracele posterior, se intensifică
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
silențios [1]. DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL Se face în principal cu infarctul miocardic acut, disecția de aortă, embolia pulmonară, pleurezie, pneumotorax, ulcerul gastro-duodenal, pancreatita acută, colecistita acută, pneumonia, nevralgia intercostală. FORME ETIOLOGICE ALE PERICARDIEI LICHIDIENE Principalele cauze sunt reprezentate de: forma idiopatică, virală, uremică, neoplazică, reumatismală, purulentă. IDIOPATICĂ Este de obicei virală, fiind forma cea mai frecventă la tineri. În cele mai multe cazuri, cantitatea de lichid pericardic este mică, lichidul este seros, foarte rar hemoragic. Poate fi însoțită de miocardită. Evoluția este rapid regresivă
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
infarctul miocardic acut, disecția de aortă, embolia pulmonară, pleurezie, pneumotorax, ulcerul gastro-duodenal, pancreatita acută, colecistita acută, pneumonia, nevralgia intercostală. FORME ETIOLOGICE ALE PERICARDIEI LICHIDIENE Principalele cauze sunt reprezentate de: forma idiopatică, virală, uremică, neoplazică, reumatismală, purulentă. IDIOPATICĂ Este de obicei virală, fiind forma cea mai frecventă la tineri. În cele mai multe cazuri, cantitatea de lichid pericardic este mică, lichidul este seros, foarte rar hemoragic. Poate fi însoțită de miocardită. Evoluția este rapid regresivă de obicei în 1-2 săptămâni. Testele serologice pot susține
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
3. tonicardiace; 4. tratament etiologic; 5. hepatoprotectoare; 6. evacuarea lichidului pleural; 7. contraindicate β-blocantele și vasodilatatoarele în pericardita constrictivă și tamponadă; 8. pericardocenteza sau intervenția chirurgicală. Tratamentul medicamentos al pericarditei: antiinflamatoare nonsteroidice, colchicină, corticoizi. Majoritatea pericarditelor idiopatice sau de etiologie virală sunt autolimitate sau răspund la terapie antiinflamatorie nesteroidiană (NSAID): aspirină 650 mg × 4/zi sau orice alt NSAID. Dacă durerea și inflamația nu pot fi stăpânite cu NSAID se recomandă terapia cu colchicină 1-2 mg în prima zi și apoi
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
de transmitere al acestor alele la probanzii diabetici (de la 81% la 78% pentru DQB1*02 și de la 86% la 81% pentru DQB1*0302). O posibilă explicație pentru aceste observații este că în ultimii ani factorii de mediu (dietetici, poluanți, infecții virale, etc.) au devenit mai diabetogeni, astfel încât subiecți cu un grad mai mic de predispoziție genetică pot dezvolta boala. Ipoteza este de altfel susținută de un raport asemănător din Finlanda (Hermann et al., 2003). În ansamblu, analiza alelelor HLA de clasa
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
hepatitic B (VHB) și virus hepatitic C (VHC), consumul de alcool, aflatoxina, sindromul metabolic și consecințele sale [1-4]. Contribuția virusurilor hepatitice B și C la etiologia cirozelor și a CHC este semnificativă. La nivel mondial, 57% dintre ciroze au etiologie virală: B (30%) și C (27%) și 78% dintre carcinoamele hepatocelulare au, de asemenea, etiologie virală: B (53%) și C (25%). La nivel regional aceste infecții au fost găsite responsabile de boală la peste 50% dintre ciroze și CHC [5]. Majoritatea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
consecințele sale [1-4]. Contribuția virusurilor hepatitice B și C la etiologia cirozelor și a CHC este semnificativă. La nivel mondial, 57% dintre ciroze au etiologie virală: B (30%) și C (27%) și 78% dintre carcinoamele hepatocelulare au, de asemenea, etiologie virală: B (53%) și C (25%). La nivel regional aceste infecții au fost găsite responsabile de boală la peste 50% dintre ciroze și CHC [5]. Majoritatea factorilor de risc pentru CHC sunt modificabili. Aceste aspecte reprezintă o mare provocare pentru aplicarea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
de risc pentru CHC sunt modificabili. Aceste aspecte reprezintă o mare provocare pentru aplicarea strategiilor de prevenire a CHC [1-4]. Măsurile de prevenire primară vizează influențarea factorilor de risc. Punctele forte ale prevenției primare sunt reprezentate de vaccinarea împotriva hepatitei virale B și educația generală pentru prevenirea hepatitelor virale B și C, excluderea toxicelor hepatice și controlul obezității și a diabetului zaharat. Măsurile de prevenire secundară au ca scop evitarea progresiei afecțiunilor hepatice constituite spre ciroză și CHC. În acest context
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]