34,796 matches
-
versuri de Clement Marot la Suita „Impresii din copilărie”, la Piesa polifonică, semne de admirație profundă înspre personalitatea Orfeului moldav. Dialogurile muzica timpurilor se continuă în lumea Anotimpurilor vieții, trăiri pornite de la celebrele concertele ale lui Vivaldi și ajunse la viziunea unor Anotimpuri românești. “...proiectul vine din adolescență - spune autorul - mi-au trebuit câteva decenii să mă consacru realizării...mi-au trebuit câțiva ani să-l duc la bun sfârșit...” Ne învecinăm aici cu ceea ce semnifică pentru Maestru natura - fie
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
anilor tinereții: Variațiunile pe o temă de Anton Pann. Drumul a condus mai departe la cercetarea problematicii paleografiei bizantine și a izvorât sub o înfățișare complexă, aproape trei decenii mai târziu, în proiectul ciclului, “Bizanț după Bizant”, ca ecou al viziunii inspiratoare venind de la Nicolae Iorga. Pe linia acestui proiect se situează sonatele În marea trecere (vioară solo), Eterna întoarcere (vioară și pian) Concertul “Tryinity” (vioară și orchestră), triadă a înțelepciunii în dialogul Occident-Orient. În anul 2000 calea ne ducea spre
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
desbaterea dintre inspirația și hotărârea conscientă a artistului nu-și pierde sinceritatea, este greu de explicat. Și această sinceritate trebue să fie transfigurarea unui elan, datorit unui șoc pornit din lumea obiectivă și care va duce la tălmăcirea unor noi viziuni. În arta muzicală, mai presus decât în celelalte, sinceritatea este elementul vital fără de care o compoziție rămâne opera unei voinți și nu mai este înflorirea unei inspirațiuni. Ca o inimă, sinceritatea pulsează viața în adâncurile tainice ale geniului, desleagă vibrația
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
în care se desfășoară bucata, precum și însemnătatea primordială a tempo-ului, și culoarea tonului în care cântă. Să analizeze apoi modulațiile care reprezintă în sintaxa sonoră verbul unei fraze, să stabilească climatul și sentimentul poeziei melodice, să lege într’o viziune unitară textul pentru ca să se construiască arhitectonic compoziția pe care o va cânta. Coloritul unui sunet se va obține prin diferite feluri de tușeu ale mâinii. Dar aceasta rămâne unealtă fără cuget dacă e mânuită fără înțelepciune și vai ce amăgitoare
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
In contra programului "optzecist" al poeziei tranzitive, Nichita Danilov a făcut de la bun început o lirică simbolică, vizionară și reflexivă. El a preluat din întreg arsenalul postmodernist (poate și din versurile lui Geo Dumitrescu) o anumită detașare "tehnică" de propriile viziuni, împrumutate unor personaje și expuse într-o ramă colocvială. Poetul și le asumă, însă nu la suprafața textului, ci la un nivel mai profund, în care identitățile, persoanele, măștile contează mai puțin sau deloc. De aici pornind (și aici ajungând
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
ceva mai luminoase, amintiri, stări de melancolie sau calm, generate de bucuriile simple ale vieții mediului țărănesc. Epica discursului muzical a fost reliefată prin impunerea unui tempo just, consistență sonoră, gesturi de mare precizie și o frazare încărcată de expresivitate. Viziunea sa interpretativă s-a evidențiază printr-o frazare încărcată forță expresivă. În prelungirea ultimilor acorduri vom asculta în viitorul apropiat Simfonia a II -a și Simfonia „Manfred”...
Ceaikovski - Nachev / Goi?i by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84239_a_85564]
-
la etnografia europeană, ci o ramură tânără a spiritualității continentale, ramură străbătută de aceeași sevă și încărcată de aceleași roade, chiar dacă pământul în care s-au împlântat rădăcinile e altul" (op. cit., p. 374). Metafora critică din acest text dezvăluie o viziune organicistă asupra culturii, care nu poate fi decât a unui spirit tradiționalist, de continuitate și integrare, nu a unuia modernist care declară rupturi și inaugurări spectaculoase. este nu numai una esențialistă și estetizantă, ci și una europenizantă, opusă închistării naționale
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
continuitatea faclei valorilor eterne" (op. cit., p. 511). Cu alte cuvinte, Manifestul cerchist nu avusese veleități de noutate radicală, de avangardism, experiment literar, nici măcar de modernism, ci a dorit să apere puritatea "valorilor eterne" de vicisitudinile politicii și ale istoriei. Acea viziune organică pe care am remarcat-o își arată din nou "cumințenia" tradiționalistă: "Ne simțeam rădăcini adânci și ne gândeam cu stăruință la Ťșcoala ardeleană și latinistăť, la Budai-Deleanu, la Ion Codru Drăgușanu. Aceste rădăcini erau, desigur, foarte fizice, în sens
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
cred - primă apariție solistică la București a doamnei Elisabeth Sombard, ne-a oferit starea de revelație în și din universul chopinian, cu perindarea înțelesurilor și luminozităților de mare frumusețe în însuși spectacolul prodigios al spiritului. Elisabeth Sombard ne-a oferit viziunea sa interpretativă în redarea Nocturnei în si bemol minor, op. 9, nr.1 Nocturnei mi major op. 9, nr, 2, Nocturnei în si bemol major op. 9 nr, 3, Nocturnei în fa diez minor, op, 27, 2, Nocturnei în re
Recitalul pianistei Elisabeth Sombart by Mircea ?TEF?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/84259_a_85584]
-
Music Festival, un festival de anvergură care are loc începând din 1960. În aceste vremuri în care posturile de televiziune autohtone se ocupă cu voluptate de capra vecinului, Radio România a dat dovadă de curajul de a-și afirma propria viziune despre rolul pe care dorește să îl joace în viața culturală românească, deplasând la Shanghai (cu sprijinul acordat de Autoritatea Națională pentru Turism, de Institutul Cultural Român și Ministerul Afacerilor Externe) Orchestra Națională Radio, compusă din 100 de instrumentiști, care
Orchestra Națională Radio la Shanghai by Virgil OPRINA () [Corola-journal/Journalistic/84243_a_85568]
-
o relație care câștigă tot mai mult printr-o benefică încredere reciprocă - au dovedit prin reușite atât individuale, cât și colective (mai rar întâlnite la orchestrele românești) că pot fi nu doar parte, ci chiar un purtător de cuvânt al viziunii de integrare a Radio România în circuitul internațional de circulație al valorilor culturale. Conform declarației președintelui director general al radioului public, ”difuzarea programului de la Shanghai al Orchestrei Naționale Radio în cadrul rețelei Asian Broadcasting Union, al cărui membru a devenit și
Orchestra Națională Radio la Shanghai by Virgil OPRINA () [Corola-journal/Journalistic/84243_a_85568]
-
respectat suveranitatea muzicii, indiscutabilă dealtfel în alăturarea ei cu orice altă artă. Și, respectând-o, i-a ieșit. Muzica s-a deschis altfel pentru ea și i s-a definit ca partener. Baletul a fost cuceritor, frumos, chiar filozofic, iar viziunea asupra anotimpurilor, omului, naturii și muzicii, fermecătoare. S-a simțit că totul a fost gândit cu sufletul, inima și mintea, fiecare detaliu bucurându-se de aceeași atenție și dragoste. Iar costumele - de la linie la culoare, de la textura la ambianță și
La Sibiu, Eleganța unei creații by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84265_a_85590]
-
Stoica, “Anotimpurile de la Buenos Aires” de Ăstor Piazzolla (aranjament Franș Wagner). “Anotimpurile... timpurile anului... Întotdeauna mi-a plăcut să caut sensul dincolo de suprafață cuvintelor sau a lucrurilor, interogândule până la transparență. Timpul este reflectat în această oglindă curgătoare a eternității, în două viziuni: școală venețiana a barocului târziu de secol XIII cu Vivaldi și Buenos Aires-ul acelui straniu secol XX, atât de frumos descris de Borges cu Piazzolla. Muzică, fiind un exercițiu al libertății, face să îmi fie imposibil să evit asocierea cu
Concerte extraordinare by Oana GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/84309_a_85634]
-
de receptare, de alte antene, mai întâi, de sensibilitate. Evenimentele grave care, firește, i se impun și lui, îi suscită emoția, îl impresionează. El nu rămâne la faptul brut, la expunerea sintetică, spre a nu spune seacă, ci are o viziune a lui, personală, individualizând faptele și reține detaliile semnificative, ce nu fac obiectul istoricului. Scriitorul apelează la epitete, la caracterizări metaforice, discursul său e străpuns de izbucniri lirice, de revoltă, mânie, durere și, pentru anii respectivi, de iluzii înșelate și
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
subsol ce însoțesc textul respectiv, adnotări izvorâte din nevoia imperioasă a lui Mircea Tiberian de a fi cât mai explicit, mai plastic. Incontestabil, „Sunetul de referință și arca muzicii occidentale” se impune ca un volum de certă valoare marcat de viziunea personală asupra arealului estetic cercetat, rod al unei bogate experiențe profesionale, al capacității de sinteză. Lucrarea se constituie drept cea mai bună, mai echilibrată și mai diversificată investigație muzicologică de până acum a autorului. Fie-ne permis să încheiem aceste
Sunetul de referin?? ?i arca muzicii occidentale by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/84326_a_85651]
-
fund, un abis de ne umplut. La rândul ei, imaginația pare a fi deopotrivă mama speranței și a iluziei. Ca un ochi al sufletului, ea exprimă puterea sintetică a spiritului de a-și extinde, dincolo de orice limită sau constrângere, viziunile-i lăuntrice. Datorită imaginației viitorul se transformă într-un loc comod unde poți săți pui visele. De multe ori însă imaginația se constituie într-o matrice a lucrurilor al căror mormânt e însăși memoria. O memorie ce adăpostește îndeobște emoții
Cauz?, efect by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84379_a_85704]
-
interpretative ar duce la o conștientă și fundamentală reevaluare a gândirii despre enunțul muzical și despre comportamentul în lectură; o reevaluare care în fizica secolului trecut s-a produs cu toate urmările spectaculoase în gândire și cunoaștere, generând o altă viziune despre Realitate. În ce privește practica artistică, în cazul nostru, muzicală, se așteaptă o revizuire fundamentală a conceptelor de bază spre a fi integrate într-o nouă viziune asupra rostului, sensului și compoziției gestului (artistic), apt a comunica o altă, fundamental altă
Logica Lumilor Posibile by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Journalistic/84323_a_85648]
-
s-a produs cu toate urmările spectaculoase în gândire și cunoaștere, generând o altă viziune despre Realitate. În ce privește practica artistică, în cazul nostru, muzicală, se așteaptă o revizuire fundamentală a conceptelor de bază spre a fi integrate într-o nouă viziune asupra rostului, sensului și compoziției gestului (artistic), apt a comunica o altă, fundamental altă viziune asupra aceleiași cuprinzătoare Realități (în sunet), la îndemâna tuturor. Trecerea de la nivelul dat, în uz, al Realității (gestului muzical) la cel urmând a fi instituit conform
Logica Lumilor Posibile by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Journalistic/84323_a_85648]
-
despre Realitate. În ce privește practica artistică, în cazul nostru, muzicală, se așteaptă o revizuire fundamentală a conceptelor de bază spre a fi integrate într-o nouă viziune asupra rostului, sensului și compoziției gestului (artistic), apt a comunica o altă, fundamental altă viziune asupra aceleiași cuprinzătoare Realități (în sunet), la îndemâna tuturor. Trecerea de la nivelul dat, în uz, al Realității (gestului muzical) la cel urmând a fi instituit conform Logicii la care ne referim, urmează a se produce în urma unei super-reflecții interioare, super-conștientizări a
Logica Lumilor Posibile by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Journalistic/84323_a_85648]
-
consecință a schizoidiei auctoriale, sub semnul căreia evoluează întreg romanul. Ele sunt Vântul de martie și Fuga. Dacă orientăm vârful compasului spre Vântul de martie, tendențiozitatea romanului e frapantă; dacă îl așezăm pe Fuga, Cronica de familie este un recviem. Viziunea asupra aristocrației din Fuga se sprijină pe câțiva dintre pilonii centrali ai imaginarului scriitorului. Morbul autodistructiv al acestei lumi este asemănător cu una dintre spaimele profunde ale autorului: tendința spre exces și, ca revers, sentimentul spleen-ului. O formă de
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
383). Femeii îi rămâne interzisă până și efemera fericire de a-și reconstrui, departe de țară, o viață și așa sleită: cei doi sunt uciși la graniță, chiar de călăuzele lor. Mor fără să se zbată. Recviemul este dublat de viziunea existențialistă: înstrăinați de ei înșiși și de trecutul lor, cei doi rămân încremeniți în propriul zid; călătoria salvatoare îi trimite, sadic, la moarte. Recitind romanul dinspre Vântul de martie, întreaga perspectivă se schimbă fundamental. Vântul de martie reprezintă, în structura
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
fiind că inexistența este o imprefecțiune, diavolul va trebui să aibă această impefecțiune și, prin urmare, nu este posibil ca diavolul să existe." (p. 113) Concluzie pe care, firește, teologia creștină n-o poate accepta fără să-și compromită întreaga viziune soteriologică, o viziune în care diavolul își are rolul lui bine stabilit. Iată cum aplicarea unei scheme de demonstrație la un caz contrar duce la compromiterea schemei în întregul ei. Căci dacă Dumnezeu trebuie să existe, e obligatoriu ca, potrivit
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
este o imprefecțiune, diavolul va trebui să aibă această impefecțiune și, prin urmare, nu este posibil ca diavolul să existe." (p. 113) Concluzie pe care, firește, teologia creștină n-o poate accepta fără să-și compromită întreaga viziune soteriologică, o viziune în care diavolul își are rolul lui bine stabilit. Iată cum aplicarea unei scheme de demonstrație la un caz contrar duce la compromiterea schemei în întregul ei. Căci dacă Dumnezeu trebuie să existe, e obligatoriu ca, potrivit aceleiași scheme, diavolul
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
muzicieni ai timpului, artiști de autentică anvergură europeană a anilor '50 și '60. De atunci și până astăzi "Oedipe"-ul enescian și-a găsit treptat loc în repertoriul unor importante case europene de operă, în peste douăzeci de montări și viziuni regizorale. Este un prilej pentru comentarea câtorva interpretări regizorale privind relația dintre personajul titular al operei, pe de-o parte, și, pe de alta, Sfinx-ul, acest personaj misterios, această "fiică a destinului", cum o denumesc autorii, libretistul Edmond Fleg
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
primele decenii ale secolului trecut - și George Enescu însuși. Firesc, relația dintre Oedipe și Sfinx este imaginată și construită de către regizor, de către autorul spectacolului. Față de textul lui Sofocle, în versiunea Fleg-Enescu au intervenit modificări esențiale condiționate, în mod cert, de viziunea romantică și umanistă cu sens eroic, viziune manifestă la cei doi autori; este o viziune proprie unei părți a intelectualității epocii, proprie elitelor artistice și intelectuale ale timpului. Enescu a fost un artist care dispunea de un acut simț al
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]