9,695 matches
-
din hrisoavele alcătuite în cancelaria domnească s-au conservat, iar frumusețea lor face din aceste acte veritabile podoabe. Și tipograful Macarie, care își avea atelierul la mănăstirea Dealu ori, poate, la Bistrița, se străduia în chip deosebit atunci când lucra pentru voievod. Cărturarilor li se alăturau artiștii - arhitecți, sculptori, pictori, autori ai unor opere faimoase precum zidirile de la Curtea de Argeș, „minunea” pe care Gavriil Protul o descrie cu răsuflarea oprită, cele de la Snagov, Târgoviște etc. La Târgoviște se încheagă cel mai important centru
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
1838 ardeleanul Vasilie Popp în Disertație despre tipografiile românești în Transilvania și învecinatele țări de la începutul lor până în vremile noastre, imprimând, cu numeroase defecțiuni și intervenții nemotivate, traducerea (făcută probabil în vremea lui Matei Basarab) păstrată într-un codice al voievodului Ștefan Cantacuzino, copiată înainte de anul 1716 (astăzi manuscrisul 109 din Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române). Ajungea astfel (într-o ediție de care B. P. Hasdeu s-a arătat profund nemulțumit) sub ochii cititorilor o carte ce nu încetase, în lunga
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
constituit tot atâtea prilejuri pentru configurarea și revigorarea periodică a controverselor în legătură cu drepturile de proprietate ale lui N.B. asupra cărții în al cărei titlu se află numele său, chestiune din care s-a ivit, firesc, problema autenticității. Între adversarii paternității voievodului asupra scrierii se află figuri ilustre ale filologiei, istoriei și istoriei literare românești sau simpli amatori, învățați români și străini: A. Philippide (care se îndoiește circumspect de soliditatea atribuirii), Theodor Codrescu (spune că „autorul mai degrabă pare a fi fost
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
P. Hasdeu (versiunea primă a cărții a fost scrisă în română de domnul muntean - un Marc Aureliu al Răsăritului european), M. Gaster (originalul a fost redactat în slavonă), P. A. Lavrov (descoperă la Sofia fragmente păstrate din textul slavon, autorul - adică voievodul - fiind un om învățat și un scriitor cu har), Spiridon Lampros (descoperă o versiune grecească), Polihron Sârcu (textul slavon este cel primordial), A. I. Iațimirski (textul slavon era cel original, iar autor al său nu putea fi decât un „Marc Aureliu
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
învățat și un scriitor cu har), Spiridon Lampros (descoperă o versiune grecească), Polihron Sârcu (textul slavon este cel primordial), A. I. Iațimirski (textul slavon era cel original, iar autor al său nu putea fi decât un „Marc Aureliu, domn-filosof”), Ioan Bogdan (voievodul a scris Învățăturile... în slavonă), I. G. Sbiera, A. D. Xenopol, Stoian Romanski, Aron Densușianu, Ovid Densusianu, D. Onciul, N. Iorga, Sextil Pușcariu, Al. Lapedatu, T. Gh. Bulat, Al. Procopovici, D. Popovici, Vasile Grecu, Ștefan Ciobanu, G. Călinescu, I. C. Chițimia, Emil
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
isihasmul lui N.B. își adaugă o trăsătură ce ține - spun cercetătorii - de spiritualitatea românească. Drumul spre perfecțiune conturat de cărturarul român poartă o limpede marcă omenească și pornește de la ideea, proprie duhului ortodox, că omul e bun prin natură. Soluțiile voievodului sunt umane și „umanizate”, ele nu aleg desprinderea de lume, refugiul în asceză, nu resping concretul, temporalul, alcătuirile omenești în genere. Depășirea „stării de lume” prin ascensiune spirituală (pe drumul palamit de la praxis spre theoria etc.) nu reprezintă nicidecum respingerea
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
de seamă, înconjurat cu legi drepte, apărat împotriva celor ce nu sunt în stare să deslușească măsura adevărată a miracolului sublim al vieții. Cel ce trebuie să vegheze la conservarea și protejarea acestei minuni dumnezeiești este conducătorul, monarhul. Și viitorul voievod este condus pe un traseu al inițierii presărat cu pilde, tinzând o șlefuire morală, teologică și, evident, politică, toate comentate spre consolidarea „învățăturilor”. Fragmente alese, cu intenții bine conturate, din Cărțile Regilor, din Cuvântul de laudă compus de Eftimie al
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
Russo și Emil Turdeanu), constituie azi un adevăr pe care ultimele cercetări l-au scos de sub incidența semnelor de întrebare. Chemând din depozitul (literar, politic, doctrinar și religios) bizantin faptele lui Constantin cel Mare, N.B. nu inova, ci consolida. Gestul voievodului cărturar se desparte însă atât în planul cauzelor, cât și în cel al țelurilor de cele făcute de copiștii vieților de sfinți. Alcătuind prin adunarea trăsăturilor fundamentale ale personalității împăratului (stăpânitor absolut, protector al creștinismului, ziditor de sfinte lăcașe și
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
puse în mijlocul cetății Romei și o scrise cu slove letenești, așa zicând, adecă: «Aceasta au izbăvit cetatea noastră den muncă»”. Nu trebuie exclusă ideea că acest recurs la modelul lui Constantin cel Mare să trimită și la niște năzuințe ale voievozilor români de a afișa legătura între ei și monarhii Imperiului Bizantin. Într-un context care, substituind consistent politicul religiosului, metamorfozează marca ecumenică în marcă eroică, îi adaugă și îi subsumează toate atributele ce țin de putere și proteguire, locul marelui
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
fii ajutor spre vrăjmașii noștri. Nu doar pentru păcatele noastre, ci pentru mila ta cea multă, ajută noao, Dumnezeul mântuirii noastre, într-această vreme cu nevoie și grea.” Este o rugăciune-crez, o declarație de aderare la principiile păcii făcută de voievodul unui popor silit adesea să ducă războaie împotriva feluriților cotropitori. Textele parenetice clasice (bizantine, în primul rând) trudesc, toate, la elaborarea modelului monarhic (coincident, în codul timpului, cu exemplaritatea). Învățăturile... nu exclud acest țel și ajung să îl atingă într-
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
Dumnezeu era un element de bază al doctrinei imperiale politice bizantine de care acum era nevoie, întrucât procesul politic pe care îl traversa Țara Românească țintea instalarea unei autorități voievodale puternice, stabile. Teoria bizantină și preceptele biblice îl ajută pe voievod să-și construiască un program aflat în opoziție cu cel emis de o boierime centrifugă. El ajunge la câteva fraze definitive, ușor de așezat lângă principiile ce se cristalizau în Europa în secolul lui Machiavelli. Idei de circulație în „cărțile
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
ar fi îndemnurile la stăpânirea de sine, cumpătare, modestie, prevedere, prudență, sunt însumate într-un model de stăpânitor ce acționează urmărind prevenirea diplomatică a conflictelor militare. Apare astfel, remarcabil formulat, principiul prudenței politice, ce sintetiza experiențe mai vechi. Theodosie, viitorul voievod în general, este „proiectat” în duhul înfăptuirii „omului desăvârșit și întreg”. Între atributele lui, mintea este izolată și plasată într-o poziție esențială, căci de prestațiile ce dovedesc înțelepciune depinde achiziționarea „numelui celui bun” și, ca urmare, înveșnicirea, realizabilă pe
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
prin memoria comunității. Formele de manifestare ale acestei dorite înțelepciuni politice se subordonează, toate, programului de instruire a viitorului conducător în tainele guvernării, acea formazione alla vita civile pe care o propuneau tratatele umaniste de pedagogie. Autorul Învățăturilor... știa că voievodul va fi obligat să își exerseze calitățile (sau defectele) în situații foarte concrete, produse de oameni, fie ei supuși, vecini, aliați ori inamici. Omul, ca făptură a lui Dumnezeu, capabil să se înalțe către starea angelică („Minunat iaste Dumnezeu în
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
criteriul meritului personal trimite în umbră grila ce ținea cont în primul rând de apartenența la clasa dominantă. Teza că domnul trebuie să își selecteze dregătorii - adică pe cei ce urmau să înfăptuiască recomandările ce izvorau din înțelepciunea politică a voievodului: să împartă dreptatea nefățarnic, să aibă verticalitate morală și să dezarmeze arbitrariul, să discute cumpătat cu ambasadorii, să participe la protocolul plin de măsură al Curții, să conducă oștile în războaie - după valoarea lor, și nu după familia în care
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
pentru că aceasta domina firesc codul și limbajul epocii, guverna toate translațiile pe palierul meditației. A minimaliza sau a ignora această prezență ar fi o gravă eroare. Mai folositoare și mai eficientă ar fi definirea stării în care se află gândirea voievodului în raport cu principiile ideologiei dominante în epocă. El pornește de la teologie pentru a figura concretul. Desăvârșirea ființei omenești, proces la care meditează, este cu putință de înfăptuit (au zis isihaștii) în circumstanțele pământești, concrete, chiar istoricește precizate, prin eforturi ce nu
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
create, stabilind cu cititorul relații de un tip mai special, care le recepta doar în funcție de timpul lecturii. Acest anistorism medieval (ce semnifica, în fapt, caracterul imuabil al dogmei creștine) nu putea fi compatibil cu platforma concretă, istoricește descriptibilă, de pe care voievodul își rostuiește încheierea gândurilor. Comunicând formulările privind autoritatea domnească drept rezultat al meditației pe marginea propriei experiențe politice (Dan Zamfirescu), el se identifică unui anume timp și avansează în a produce câteva schimbări. Sacralul vechilor autori bate în retragere în fața
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
așază umanismul lui N. B. pe o platformă unde înțelepciunea, omenia românească și încrederea într-o dreptate eternă a celor asupra cărora cad cotropiri de aiurea îi sunt deopotrivă reazem și legătură cu fondul sufletesc al poporului căruia îi aparținea scriitorul voievod. SCRIERI: Învățăturile bunului și credinciosului domn al Țării Românești Neagoe Basarab vvd. către fiul său Teodosie vvd., îngr. Ioan Eclesiarhul, București, 1843; Tractat despre purtarea ce trebuie să țină un domn în timpul ospețelor; scris românește de Neagoe Basarab domnul Țării
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
alese, II, București, 1965, 238-241; Iorga, Ist. lit., I, 141-150; B. Țonev, Opis na răkopisite i storopeciatne kniji na Natradata Biblioteka v Sofiia, I, Sofia, 1910, 260-261, II, Sofia, 1923, 410; Pușcariu, Ist.lit., 38-44; T. G. Bulat, Personalitatea religioasă a voievodului Neagoe Basarab al IV-lea, Craiova, f.a.; Ioan C. Filitti, Craioveștii și rolul lor politic, Craiova, 1935; Ioan D. Sandu, Neagoe Basarab, apărător și sprijinitor al ortodoxiei, Sibiu, 1938; Demostene Russo, Studii istorice greco-române, I, București, 1933, 24, 161-162, 205-226
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
1982), 10-11; Vasile Grecu, Introducere la Învățăturile lui Neagoe Basarab, domnul Țării Românești (1512-1521). Versiunea grecească, București, 1942; P.P. Panaitescu, Învățăturile lui Neagoe Basarab. Problema autenticității, „Balcania”, 1942, 1; Vasile Grecu, Izvor sau prelucrare a uneia din învățăturile lui Neagoe voievod, în Omagiu lui Ioan Lupaș, București, 1943, 295-315; Constantin Noica, Pentru o altă istorie a gândirii românești. În marginea „Învățăturilor lui Neagoe Basarab”, „Saeculum”, 1943, martie-aprilie; Vasile Grecu, Și totuși „Învățăturile lui Neagoe Voevod”, CL, 1944, 4; Vasile Grecu, Autenticitatea
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
Învățăturilor lui Neagoe Basarab”, „Studii teologice”, 1969, 3-4; Dan Zamfirescu, „Învățăturile lui Neagoe Basarab”, LRV, I, 113-117; Manole Neagoe, Neagoe Basarab, București, 1971; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Valori, 13-20; Duțu, Cărțile, 65-103; Ist filos. rom., I, 28-33; Mihăilă, Contribuții, 327-383; N. Vătămanu, Voievozi și medici de Curte, București, 1972, 66-78; Leandros Vranoussis, Gândul și fapta marelui domn al Țării Românești, „Magazin istoric”, 1972, 2; Neagoe Basarab (1512-1521), București, 1972; Dan Zamfirescu, Neagoe Basarab și „Învățăturile” către fiul său Theodosie. Problemele controversate, București, 1973
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
în fața „profunzimilor care-i scapă”, atunci când vorbește de „abisul” eminescian. Luceafărul este descris ca un complex mitic, sinteză specifică între Hyperion, Zburătorul, Narcis și Orfeu, totul concordat cu mitologia eminesciană personală, prin „mutații libere”, bunăoară prin proiecția poetului în „tânărul voievod”, pe care autoarea o consideră ca regresiune până la principiul cosmogonic, cu implicare escatologică. Poemul - după P.-M. - este varianta românească eminesciană a Ființei: o autorevelare, poetul „fiind atras de o alteritate necunoscută și, deși fără acces, manifestată în el”, întrucâtva
PALEOLOGU-MATTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
Pays de Loviștea” (1982). SCRIERI: Hoinar prin Bucegi, București, 1957; Medic la Boișoara, București, 1967; Contribution à l’étude ethnologique de la terminologie de la parenté au „Pays de Loviștea”, Paris, 1982; Unde s-a dat bătălia de la Posada, Aalborg (Danemarca), 1994; Voievodul cailor, I, Aalborg (Danemarca), 1995; Oaia, ciobanul și brânza, I-II, Aalborg (Danemarca), 1995-1997; Masa moșilor. Tablete și studii etnologice, Aalborg (Danemarca), 1997; ed. București, 1998; Cu pușca după zmei. Proză etnologică, București, 1998; Cu pușca după zmei. Unde s-
PANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288655_a_289984]
-
Forma lor este rodul unor rescrieri succesive (și concentrice), marcate prin datare. Studiul Meșterul Manole, amplificare și aprofundare a unei schițe inițiale (Manole, meșterul fiind chiar textul de debut al criticului în „Echinox”), urmată de o versiune intermediară (Apărarea unui voievod, în „Almanahul «Ramuri»”, 1985), rămâne elocvent pentru traiectul actului critic. Autorul optează pentru interpretarea celebrei balade drept „piatră de temelie în exegeza mitului estetic la români”, citind-o prin prisma mitului dedalic. E implicată astfel tema căutării (itinerarul prin labirint
PECIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288745_a_290074]
-
intrarea în perioada de organizare și consacrare a modernității. Ideile iluministe au accelerat formarea statelor naționale. Să luăm în considerare Europa. La începutul mileniului al doilea, Europa ca atare nu exista și nu existau nici state naționale centralizate. Regii, împărații, voievozii, prinții sau ducii gestionau războaie și teritorii cucerite și încasau tributuri pentru a-și continua războaiele, dar nu erau șefi de state care guvernau teritorii cu granițe precis demarcate. Abia pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Europa apare ca un
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
patriotic este narațiunea istorică. Structurând-o atât pe adevărul istoric, cât și pe legendă, satisface și exigențele istoriografice, și pe cele literare. În povestire, imaginea orașului cu vechi tradiții se încheagă din mitul întemeierii, din umbra și fapta eroică a voievozilor și a luptătorilor pentru libertate (Gelu, Iancu de Hunedoara, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, Gheorghe Doja, Tudor Vladimirescu, Iancu Jianu și încă mulți alții), din spiritul cărturarilor (Miron Costin, Alecu Russo, Dimitrie Țichindeal, Aaron Florian, Gh. Lazăr, Nicolae Bălcescu), din
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]