37,159 matches
-
va fi Înghițită de măruntaiele pămîntului, fiindcă dacă va fi cazul voi Învăța să respir pe sub apă...” Și era cu adevărat capabil să-și țină făgăduiala, pentru că ființa aceea, care se asemăna numai parțial unui om, ascundea Înlăuntrul său atîta voință și o asemenea neîmbînzită rezistență la potrivnicia sorții, Încît nemăsurata sa tenacitate Învingea toate obstacolele care i s-ar fi ivit În cale. Ridică masa, se cuibări pe ea și dormi patru ore. Apoi se ridică În picioare și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trupul tăiat de jur Împrejur. Încă o dată, destinul ei era să atragă nenorocirea ființelor pe care le iubea, iar acela era un blestem de care nu avea să scape niciodată, fiindcă se afla În ea Însăși și În propria-i voință, nedepinzînd de factori exteriori. Vreme de cinci luni În Quito, o săptămînă În Guayaquil și zece-douăsprezece zile de navigație prin apele liniștite ale Pacificului rezistase ideii de a i se dărui lui Ojeda, deși dorea s-o facă, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ca niște baloturi. Ce-ai fi făcut dacă te nășteai ca unul dintre ei? Unul dintre ei prost, iar ceilalți doi supuși la toate cîte li se poruncește. Privește-i! I-ai transformat În niște biete animale cu mai puțină voință decît un cîine... PÎnă cînd o să-i ții așa? Nici măcar nu se pot mișca... - PÎnă cînd o să treacă primejdia. - Chiar tu ai spus că aici nu ne paște nici o primejdie. Ceea ce faci cu ei este inuman. - Eu sînt inuman. - Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
toți criminali... - Să mă fi omorît În acel moment nu putea fi socotit un asasinat... Era o obligație. Dar n-ai făcut-o pentru că Îți plăcea ca eu, o ființă respingătoare de care nimeni nu s-a apropiat niciodată din voința lui, să te țină În sclavie... Cine, dacă nu eu, avea ți-o tragă pe la spate sau să te umilească În halul ăsta? O să-ți fie foarte greu să găsești pe cineva ca mine, dacă Într-o zi o să reușești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ar fi transformat În roboți, În mașini fără viață, condamnate să vîslească așa pînă la sfîrșitul veacurilor. Apa era raționalizată, mîncarea puțină și efortul controlat la maximum de către Oberlus, hotărît să-i țină În viață pe acei oameni chiar Împotriva voinței lor. Ar fi trebuit să vîslească zile, săptămîni sau chiar luni Întregi, nu-i păsa de timp, și singurul lucru pe care-l dorea era să vadă că funia de la pupa rămînea În urma lor, ceea ce Îi arăta că mai cîștigase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dacă vom reuși sau nu. Nu primi răspuns. Norvegianul Knut nu Înțelesese, ca de obicei, nici un cuvînt din ce spusese el, iar portughezii erau prea obosiți ca să se mai gîndească să spună ceva. De multă vreme pierduseră ultima picătură de voință care le mai rămînea, și pierduseră, probabil, și orice speranță de a mai supraviețui acelui coșmar absurd. VÎsleau fiindcă răpitorul lor le poruncea s-o facă, prin lovituri de bici, și nu-i mai Împingea nevoia de a se salva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
suporta hrana pentru bebeluși și să nu vorbesc și să n-am casă și să fiu invizibilă, dar trebuie să știu că pot iubi pe cineva. Complet și total, permanent și fără speranță de recompensă, doar ca un act de voință, voi iubi pe cineva. Mă aplec, de parcă aș putea săruta fața fratelui meu. Îmi las poșeta și orice idee despre cine sunt sub mâna lui Shane. Și las în urmă povestea că am fost vreodată așa de frumoasă, că puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Curajul, domnilor colegi, curajul este totul. Numai îndrăzneții înving și doar vocea învingătorului se aude. D'Annunzio, venerabilul meu prieten, soldatul-poet ori mai degrabă poetul-soldat, a știut să înfrunte Europa, dar ce spun Europa!, o lume, o lume întreagă și voința lui s-a impus. Fiume chiar dacă n-a fost, pînă la intrarea Poetului, italian, din acea clipă a devenit. Curajul te face liber, domnilor colegi, iar dintre toți soldații, noi, cei care zburăm, știm cel mai bine ce înseamnă libertatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
această cale! Înarmați-vă, fiți stăpînii cerului, ai apelor și pămîntului!" Cînd Corvino își termină traducerea cineva bătu din palme, înainte de vreme, urmă o pauză penibilă, nimeni nu urmase îndemnul, însă Coriolan Popa nu era doar un om cu o voință de fier și o putere nemărginită, era și un om de lume, un diplomat. Încuviință în tăcere, grav, apoi își ridică palmele la înălțimea obrazului și le lovi, încet și moale "plaf, plaf". Tinerii ofițeri izbucniră într-un ropot sacadat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
crudă și iresponsabilă dacă este lăsată în libertatea sa naturală, dar care poate, poate și trebuie să devină docilă, slugarnică, blîndă ca o găină hipnotizată, atunci cînd este prinsă de gît cu o mînă bărbătească, puternică, capabilă să-și impună voința. Voi știți, camarazi, că războiul Italiei n-a fost cîștigat de milioanele de oi înnebunite de frică, de milioanele de dezertori și defetiști care au umplut văile de la Isonzo și Caporetto cu hoiturile lor, ci de cîteva mănunchiuri de viteji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
războiului balcanic. Și "îngerul" rămăsese pentru toți cei care îl cunoșteau și pentru rapoartele cifrate, pentru ordinele secrete și era sigur că și colonelul Nicolaj cunoștea acest nume. S-a ridicat, toate îl dureau, dacă n-ar fi fost rațiunea, voința n-ar fi reușit nici să-și dezdoaie genunchii, s-a ridicat și din trei pași uriași, trei sărituri de mîță sălbatică, a fost în spatele soldatului. Nici nu și-a dat seama cum l-a cuprins cu mîna stingă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Iar declarațiile erau făcute pentru a supralicita importanța propriei persoane și pentru a păstra în discuție posibilitatea sa de revenire. Voia să fie adus "cu forța", cumva împotriva dorințelor sale declarate tocmai pentru a-și impune mai tîrziu doar propria voință. Se pricepea la tertipurile astea și era destul de îngrijorat știind cu cine are de a face. Domnul Caraiman va da impresia tuturor că are nevoie neapărat doar de sprijinul fiecăruia în parte și apoi îi va înlătura ori îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
marionetă, o păpușă trasă de mîna uriașă, ca de plugar, a prințului. Altcineva decît Caraiman nu putea fi. Era singurul care trebuia să fie adus. Luat de ceafă ca un cățel, ca un pisic nou-născut și așezat, orb, neștiutor, fără voință doar cu dorințe, pe creștetul țării. A simțit că i se face frig. Nu putea fi decît un alt semn, un alt avertisment. Afară era plină vară, vremea cireșelor trecuse, frunzele se îmbîcsiseră de praf, mai toată lumea stătea cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca și exprimarea‑i obsecvioasă - care te făceau să te gândești la un uriaș motan care Își ascunde ghearele cu prudență - ar fi putut, pe moment, să‑mi estompeze viziunea clară asupra personalității sale, a unui inteligențe insinuante, a unei voințe inflexibile ca și a atașamentului profund față de interesele Rusiei țariste.“ Drumul vieții acestui om cu o voință neclintită ne va dezvălui un anumit tip de destin; deplasarea sa de la stânga spre dreapta sau de la dreapta spre stânga pe tărâm ideologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ascunde ghearele cu prudență - ar fi putut, pe moment, să‑mi estompeze viziunea clară asupra personalității sale, a unui inteligențe insinuante, a unei voințe inflexibile ca și a atașamentului profund față de interesele Rusiei țariste.“ Drumul vieții acestui om cu o voință neclintită ne va dezvălui un anumit tip de destin; deplasarea sa de la stânga spre dreapta sau de la dreapta spre stânga pe tărâm ideologic este astăzi un loc comun pentru intelighenția europeană, deci o dovadă că În dialectica dezvoltării omenirii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fi temut că dintre tufișuri să nu se ivească, din clipă în clipa, uriașul care fusese pe punctul să-l omoare. Era clar că aveau de-a face cu un bărbat cu o putere fizică și cu o forță a voinței neobișnuite, căci, rănit cum era și cu un picior zdrobit, reușise totuși să se târască până pe creasta care domină cele două povârnișuri ale insulei și de acolo, în continuare, catre vârful muntelui Otemanu. Îl zăriră până la urmă, pe când încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
oameni să se considere superiori a ceea ce sunt în realitate. Ni s-a dat libertatea să ajungem în Al Cincilea Cerc și să ne-ntoarcem, demonstrându-ne astfel curajul, dar această lege ne amintește care sunt limitele noastre în fața măreției voinței zeilor. „Ești mic“, ne spune, „dar o dată poți să fii și tu mare“. — Dacă n-ai să mă-nveți în continuare, n-am să reușesc niciodată să devin un adevărat navigator. —Mai sunt și alți dascăli buni, îi aminti Miti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în stare să-și sacrifice și propria mamă pentru a se putea întoarce alături de bărbatul care îi luase mințile. Ceea ce simte ea nu e dragoste, spunea. E ca si cum ar fi posedata de un demon care-i stăpânește trupul, sufletul și voință. —Poate că Marele Preot ar fi în stare să rupă vraja. —Marele Preot e mort. Și chiar dacă ar fi în viață, mă-ndoiesc că ar putea face ceva în cazul ei. Ce altceva puteau crede cei treizeci de bărbați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
clipă când ne-am dezlipit de țărmul insulei au știut că n-o să mă mai întorc niciodată și au acceptat acest lucru, pentru că sunt conștienți că ăsta este destinul pe care Tané mi l-a rezervat... Cum să te opui voinței zeilor? Cine ar îndrăzni să se ridice împotriva lor?... Făcu un gest de plictiseală, ca și cum ar fi vrut sa alunge o muscă. Dar să nu mai vorbim de mine, ci de tine... Ce ai de gând să faci când o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și spune: — Nu se poate să fie bune. Și nu se întâmplă nimic. Se întâmplă mai nimicuri. Asta până când Miss America se proțăpește în mijlocul nostru spunând: Chestia asta e ilegală. Ce face domnul Whittier e răpire. Ține oameni închiși împotriva voinței lor, și asta e o faptă penală. — Cu cât vă apucați să faceți ce-ați promis mai curând, spune domnul Whittier, cu atât astea trei luni vor trece mai repede. Aruncând șoarecele de jucărie, Directoarea Tăgadă întreabă: — Ce e Villa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
acestui bărbat, om în toată firea, de a realiza imposibilul. La fel se chinuise într-o duminică s-o învețe să joace volei. Mingea se scurgea printre degetele Emei și în ciuda efortului statornic sfera de cauciuc nu se supunea, nicicum, voinței ei. Dali o certa, ridicând mingea de jos. De ce Luana poate face asta și tu nu? Are mai multe mâini decât tine? Mereu mă compari cu Luana. Ei îi place mingea, mie nu. Părăsise jocul, supărată. Dan, băiatul unchiului Vali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i rupe sufletul în două. Lacrimile îi șiroiau pe obraji, tăind în carne vie. Dar, în ciuda suferinței, a prăbușirii, împreună mâinile și ridică ochii spre cer spunând: "Doamne, nu Te judec. Doamne, nu mă supăr pe Tine. Dacă asta e voința Ta, atunci așa să fie. Dar sunt doar un om mărunt și păcătos și nu pot să nu Te întreb: De ce mi-ai făcut asta? De ce m-ai lăsat singură pe lume?" Se trezi lac de sudoare, ca din altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în vârful capului rostogolindu-se după el. O lăsă în biroul directorului să-și primească pedeapsa, fericită s-o știe dispărută din viața ei. În aerul rece de afară, pe cărarea albită de prima zăpadă, se simți liberă, stăpână pe voința sa. Ștefan o aștepta rezemat de mașină, înalt, frumos, elegant și numai al ei. Se opri în fața lui și-l privi adânc în ochi. Îți mulțumesc. Pentru tot. O prinse de mână și-o lipi de el. Luana se cuibări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a uitat la ei ușor amuzat, poate chiar disprețuitor, și-a zis Margaret, aproape sigură că nu greșește, cu atât mai mult cu cât zâmbea subțire. M-a Întrebat dacă poate să plece. știți, noi nu ținem aici pacienții Împotriva voinței lor. Acum trăim Într-o țară liberă! — L-ați lăsat să plece deși era pe moarte? a exclamat Marga ret, străduindu-se să nu uite cumva strategia ei de luptă, să nu Îți pierzi cumpătul etc. — Dacă un pacient nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Înșela de una singură crezând că nimic nu era niciodată cu neputință de salvat și că, odată pornită pe calea cea bună, era În stare să facă astfel Încât totul să se petreacă așa cum ar fi dorit, prin simpla forță a voinței, iar o situație fără speranță să se tran sforme cel puțin În ceva acceptabil. Acea Încredere oarbă, tipică tinereții, părea să o fi Însoțit până de curând, dar Între timp o pierduse, iar ea era Încredințată că dispăruse pentru totdeauna
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]