3,708 matches
-
strecurat cât mai discret. Farurile mele au surprins șoferița în timp ce încuia portiera și am avut un șoc când am văzut cine e și cine nu e. Elizabeth Short. Betty Short. Liz Short. Dalia Neagră. Genunchii mi-au tresărit, lovind involuntar volanul. Mâinile, cuprinse de tremurături, au atins claxonul. Fantoma își duse mâna streașină la ochi și își miji privirea înspre farurile mele, apoi ridică din umeri. Am remarcat o strâmbătură familiară și mi-am revenit. Era Madeleine Sprague deghizată în Dalia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tocuri, era cu un cap mai înaltă decât el. Le-am dat un avans de cinci secunde în care am încercat să mă calmez cu o dușcă de bourbon, apoi m-am repezit pe urmele lor. Când am urcat la volan, Packardul lua colțul la dreapta. Am luat-o și eu la dreapta în viteză și am apucat să-i văd luminile de poziție din spate hăt, în capătul străzii. I-am dat blană în spatele lor, de era cât pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tras pe dreapta și-am adormit. • • • În zori m-am trezit din cauza cârceilor de la picioare. M-am dat jos din mașină cu pași împleticiți și am căutat un telefon. O mașină de poliție a trecut pe lângă mine, iar cel de la volan m-a privit suspicios. La colțul străzii am găsit o cabină telefonică și am format numărul lui padre. — Omuciderile. Sergentul Cavanaugh. — Dick, sunt Bucky Bleichert. — Chiar omul cu care doream să vorbesc. Am găsit lista. Ai ceva de scris? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
atunci când o s-o prind pe Ramona Sprague singură. La 8.19 Martha ieși pe ușă cu o mapă cu lucrări în brațe și porni spre est în Chrysler-ul ei. La 10.37 Madeleine, cu o valiză în mână, urcă la volanul Packardului și o luă spre nord pe strada Muirfield. Emmett îi făcu semn cu mâna din pragul ușii. M-am hotărât să-i acord în jur de o oră până să plece și el sau să-i înfrunt și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
M-am hotărât să-i acord în jur de o oră până să plece și el sau să-i înfrunt și pe el, și pe nevastă-sa. La scurt timp după prânz mi-a făcut pe plac - a plecat la volanul mașinii, ascultând la radio muzică de operetă. În luna pe care o petrecusem cu Madeleine învățasem programul servitorilor: azi, joia, menajera și grădinarul aveau liber, iar bucătarul venea abia la patru și jumătate după-amiaza, ca să pregătească cina. Valiza din mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
alt teren accidentat În afară de gropile de pe Holburn Street, se decise deodată să semnalizeze dreapta, oprindu-se În mijlocul intersecției. Watson trase o Înjurătură și Încercă să se infiltreze În șirul de mașini de pe banda din interior. — Nenorociții ăștia de bărbați la volan, murmură ea Înainte de a-și aminti că Logan era și el În mașină. Scuze, domnule. — Nu-ți face probleme... Logan se cufundă din nou În tăcere, gândindu-se la Charles Reid și la vizita din seara trecută la Spitalul Regal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Periculos“ de la protecția mediului să Își dea seama de halul În care se afla agentul său; și doi: dacă Steve se va decide să borască din nou, nu o va face În capul lui Logan. Tot drumul, cel aflat la volan se aruncă Într-un comentariu fără sfârșit despre ce lucru teribil era să lucrezi pentru consiliul local, dar cum nu putea să Își caute alt serviciu pentru că și-ar pierde toate avantajele. Logan nu Îi acorda nici un fel de atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
le străbăteau. Erau aproape de acea oră de vârf la care toți cei care ar fi trebuit să plece de acasă acum o jumătate de oră Își dădeau seama subit că vor Întârzia. Ici și colo, câte un nebun stătea la volan, cu țigara Încleștată Între dinți și cu geamul mașinii lăsat. Pentru ca fumul să poată ieși și burnița să poată intra. Logan Îi privea cu invidie. Începea să aibă sentimentul că inspectorul Insch Îi transmisese ceva prin tot discursul acela cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
presă. — Ce? Ce? Ce ai? Întrebă ea. — Sperăm că vom face o arestare În cel mai scurt timp. — Ce arestare? Pe cine arestăm? Dar Logan deja dispăruse. 14 Agentul pe care Îl luase pe sus din vestiar era acum la volanul dubei de intervenție, depășind limita legală de viteză și gonind spre sud. Logan stătea pe scaunul din dreapta, privind pe fereastră peisajul Întunecat de țară. Un alt agent și o agentă stăteau În spate. Traficul era lejer la această oră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acum n-avea nici o veste bună să-i ducă inspectorului Insch. Trebuia doar să spere că piesa ieșise bine În seara aceea. Poate că inspectorul avea să fie Într-o dispoziție bună n-o să-l muște de fund. Polițistul de la volan porni motorul, iar geamurile se aburiră imediat. Logan deschise radiatorul, dar degeaba. În schimb, Își scoase cravata prinsă cu o agrafă și Încercă să șteargă parbrizul. Nu făcu decât să mute umezeala Încolo și-ncoace. Oftând, se lăsară pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de la magazinele DIY și ale supermarketului sclipind În față. La supermarket aveau alcool. Iar În clipa aceea, Logan era de părere că a se duce acasă cu o sticlă de vin era o idee foarte bună. Îi ceru polițistului de la volan să facă un mic ocol. În vreme ce restul așteptau În mașină, Logan se târa printre rafturi, stivuind În coș cartofi prăjiți și cepe murate. Veniseră așteptându-se să-l găsească teafăr pe copilul dispărut, și să se Întoarcă victorioși la sediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o mașină de patrulă parcată alături, cu doi agenți cu mutre nefericite care se vedeau prin parbrizul aburit. Blocau accesul la drumul spre fermă. Logan se opri lângă ei și lăsă În jos geamul. La fel făcu și agentul de la volan. — Bună ziua, domnule. — Care-i treaba? Inspectorul Insch e aici, la fel și procurorul. Doctorul de serviciu abia a ajuns. Cei de la Investigații sunt blocați În trafic. Și mai sunt și șase indivizi de la primărie Într-unul din adăposturi. A trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Hoitarul? — Da. E Închis În casă cu Insch. Inspectorul nu vrea să-l lase să plece nicăieri până nu e declarat decesul. Logan dădu din cap și Începu să-și ridice geamul. Lapovița intra pe geam. — Domnule? Întrebă polițistul de la volanul mașinii de patrulă. E-adevărat că era arestat și aseară i-am dat drumul? Logan simți un acces de greață În fundul stomacului. Se gândise la același lucru de când aflase. Își făcuse griji tot drumul dinspre Mastrick Încoace. Îl eliberaseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
probleme. Undeva În față vedea girofarul galben al unui camion care Împrăștia sare și nisip pe două benzi. Mașinile din spatele acestuia rămâneau În urmă, ca să nu fie zgâriate. — Mai bine mai târziu decât niciodată. — Ce-ați spus, domnule? Agentul de la volan nu fusese recunoscut imediat de Logan. Ar fi preferat-o pe agenta Watson, dar inspectorul Insch nu voia s-audă de așa ceva. Îl alesese pe noul agent să-l Însoțească pe Logan pentru că era cel mai puțin probabil să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cele din urmă, o voce micuță, metalică, Îi spusese că numărul apelat nu e disponibil și Îl ruga să Încerce mai târziu. Pentru a doua oară În ziua aceea, punctă o listă de obscenități lovindu-se cu capul de ceva. Volanul scoatea sunete scurte, de lovituri, pe când Își pocnea fruntea de plastic. Nu fusese o zi bună. Când parbrizul se curăță În cele din urmă, Logan porni motorul, Învârtind mașina afară din parcarea spitalului Într-o dispoziție agresivă. Cu dinții strânși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-i trupul la groapa comunală laolaltă cu tot gunoiul. Criminaliștii scotociseră tot tomberonul și nu descoperiseră nimic, În afara faptului că o persoană din clădire era adepta pornografiei cu obiecte din piele drept fetișuri. Câte clădiri facem? Întrebă Watson, balansând pe volan un teanc de declarații. — Începem treaba de la mijloc și apoi continuăm. Câte trei clădiri de fiecare parte: adică șapte clădiri cu totul. Șase apartamente În fiecare... — Patruzeci și două de apartamente? Doamne, o să ne ia o veșnicie! — Și mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zise Insch, aruncând declarațiile În dosarul cazului și căscând larg, mai avem destul chestii pe cap pentru care să ne facem griji. Hoitarul. De data aceasta se duseră la spital cu una dintre mașinile de serviciu, cu agenta Watson la volan. Infirmeria Regală Aberdeen era mult mai aglomerată decât fusese În seara de dinainte. Ajunseră chiar la timp să vadă cum se servea masa de prânz: ceva fiert cu cartofi fierți și cu varză fiartă. — Să-mi aduci aminte să mă-nscriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a trebuit ca tu să spui lumii Întregi că am găsit un biet țânc mort... Se afundă În liniște și, În cele din urmă, Își dădu seama de ceva care fusese fix la nasul lui tot timpul. La naiba! Izbi volanul cu pumnul. La naiba, la naiba, la naiba, la naiba! — Isuse, omule, calmează-te. Ce s-a-ntâmplat? Logan Își rânji dinții și izbi din nou volanul. — Faci vreo criză, ceva de genul ăsta? — Tu mereu știi când moare cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de ceva care fusese fix la nasul lui tot timpul. La naiba! Izbi volanul cu pumnul. La naiba, la naiba, la naiba, la naiba! — Isuse, omule, calmează-te. Ce s-a-ntâmplat? Logan Își rânji dinții și izbi din nou volanul. — Faci vreo criză, ceva de genul ăsta? — Tu mereu știi când moare cineva, nu? Tu știi naibii de fiecare dată când găsim un cadavru. Logan se uită urât pe fereastra mașinii când trecu un alt autobuz, Împroșcând mașina cu claxonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dacă ne gândim la ce se putea-ntâmpla... Logan se sui În mașina de patrulare pe care o scosese din parcarea de la cartierul general al Poliției, porni motorul și radiatoarele la nivelul maxim. Își lăsă capul să-i cadă pe volan și gemu. Agenta Jackie Watson și Jamie McCreath erau În drum spre spital, iar Simon Rennie Ticălosul se afla deja acolo. Dar Martin Strichen era mort și la fel era și maică-sa. Își ridică privirea exact la timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
apăsă accelerația. Mașina nu se clinti. Care era problema? Fusese și trunchiul distrus? Privi în oglinda retrovizoare și observă că roțile din spate erau suspendate în aer din cauza containerului care intrase sub mașină. Scoase un oftat și lovi cu disperare volanul cu pumnul. La naiba! Văzu apoi Mazda la câteva străzi distanță. Nu, Magicianul nu va scăpa așa ușor; coliziunea trebuie să fi produs avarii și asupra mașinii lui. Încă era șanse să-l prindă. Nu și cu o mașină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se afla deja în Camaro-ul ei, cu pedala de accelarație călcată până la fund. Semaforul de la Strada 23 era în defavoarea ei, dar traficul nu era prea aglomerat, așa că trecu rapid, bazându-se pentru a trece de intersecție mai mult pe volan decât pe frâne sau pe eventualul acces de conștiinciozitate al cetățenilor, care ar da prioritate sirenei albastre. Odată trecută, schimbă rapid vitezele, apăsă pedala din nou până la podea și motorul o aduse clănțănind la 140. Pipăi cu mâna în căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
firma de închiriat mașini de pe strada East Thirteen și, după ce acceptă asigurarea oferită — paza bună trece primejdia rea! — Leigh își luă o cafea mare cu lapte și gheață de la Joe, apoi două pastile de gumă Nicorette și se așeză la volanul mașinii, un Ford Focus roșu. Drumul a durat mai puțin decât se aștepta; în două ore și ceva se opri în parcarea unui restaurant numit Estia’s. Era construit ca o căsuță cu acoperișul din șindrilă, exact cum o descrisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe un rînd de scaune rechiziționate de la Yacht Clubul din Shanghai și urmăriră un jurnal vechi de un an din seria March of Time mersul evenimentelor. GÎndindu-se la visele sale vagi, care nu aveau sonor, Jim trase de gulerul cu volane. Orga bubuia ca o durere de cap prin tavanul de ciment, iar prin fața ochilor Îi treceau imaginile familiare ale luptelor cu tancuri și ale bătăliilor aeriene. Jim era dornic să se pregătească de balul costumat pentru Crăciun, dat În după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Shanghai-ului. Urmărea coloanele de tancuri japoneze intrînd În oraș dinspre sate și Încerca să-și repare haina, așteptînd cu nerăbdare Întîlnirea cu părinții lui, cînd aveau aceștia să se Întoarce cu Yang și În Packard-ul lor, cu Yang la volan. Nenumărate avioane Îi zburau pe deasupra capului și Jim Își petrecea ore În șir identificîndu-le mărcile. Sub el, pajiștea stătea nemișcată, și mai Întunecată cu fiecare zi acum că grădinarul nu mai Îndrepta boscheții și nu mai tăia iarba. Jim obișnuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]