2,768 matches
-
fascismului, cât și comunismului. Totuși, pe undeva se strecoară o eroare. De-o parte avem convingeri ferme, credințe și ideologii susținute bărbătește, până la capăt; de cealaltă, fie cedări în urma unor constrângeri, fie pactizare pentru obținerea de oarece avantaje, fie simplă voluptate a delațiunii în sine. Înainte de a se sinucide, în 1946, Drieu de la Rochelle scria (în "Jurnal", apărut în traducere și la noi): Da, eram, sunt, cu adevărat fascist. Am crezut într-un vis, așa cum i se cade unui intelectual și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
însemnările jurnaliere. Comițând un adevărat fals în acte devenite publice! Cu ce scop? Asta-i întrebarea. Dacă personajul nou modelat s-ar numi Ivanov, ori Putinov, ori Popescu, mai treacă-meargă. Dar să-i spui Mihail Sebastian și să inventezi cu voluptate pe seama lui scene melodramatice derulate complet altfel decât le consemnează istoria literară și le prezintă însuși dramaturgul, e nu numai bizarerie, ci și copilăreală cu iz de sacrilegiu. Crudu imaginează exact pe dos împrejurările premierei cu "Steaua fără nume": cică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de funingine și ulei pe umerii osoși, și tot În blugii Înroșiți de rugină și năclăiți de mizeriile de pe Buceag. Doar gaura prohabului e prinsă acum cu un ac de siguranță ce-i mai protejează din priveliștea șortului. Cu o voluptate curată și Îndreptățită, mă redescopeream orfanul de treizeci și cinci de ani care eram. Mă abțineam cu greu să n-o Încalec acolo pe loc de-a-mpicioarelea, sub privirile Încurajatoare ale stăpânului nostru tânăr și ale părințelului și să-i spun mamă, dragostea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se aburește brusc de-ai zice că acuma dă În plâns. Unde te ducem noi, Laure? — Unde vrea pula matale, părințele. Io vă duc bagajele și fac tot ce ziceți voi... Se smiorcăie, se maimuțărește și se gudură cu nesfârșită voluptate, dar nu-i puțin lucru că-l luăm În serios, iar el crede cel mai tare În ce spune. N-o să vă pară rău că m-ați luat cu voi, o să vedeți... A simțit că am fi vrut să scăpăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a fost o excepție, încălcând curajoasă regula. Sau poate că mă-nșel. După doctrina lui Zamolxis, din carne se naște carnea, iar din spirit spiritul. Drept care, cine urmează această doctrină nu se manifestă pătimaș în amor; privită din perspectiva aceasta, voluptatea carnală întețește moartea. Catharsis Nu sunt mereu la fel de convins de acest nou tip de optimism pe care l-am împrumutat de la Aia. Oriunde e greu să mori, așa cum greu e și să trăiești, de altfel. Ceea ce este și mai greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de campion al posesiei! Experiențele mele anterioare mă situaseră permanent într-o competiție sexuală cu iubitele mele; pentru mine, scopul virilității era, oriunde și oricum, să seduc și să supun, arătându-mi supremația indiscutabilă în act. Când auzeam gemetele de voluptate ale partenerelor, mă consideram satisfăcut, întrerupând brusc actul, independent de atingerea plăcerii personale. Mă mulțumeam și mă bucuram pervers numai de asta. Niciodată nu permiteam să fie amanta cea care triumfă asupra abandonului meu. Acum, evident, nu mai simt dorința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
la Roma, dar restricțiile ce domneau în Urbe făceau cu neputință acest lucru. N-aș fi putut să găsesc nici un model, nici un izvor de inspirație acolo: femeile din Roma, în fond, din exces de mondenitate, percep iubirea ca pe o voluptate exclusiv carnală, lipsită de sentimentele profunde legate, de obicei, de spiritualizarea actului. În acest ținut barbar, în schimb, mi se pare că simt prezența unei dimensiuni noi. Aici să iubești înseamnă să și mori din iubire. Poate că asta a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
covoare. Mă ocupasem atent și de pictura murală. Dorisem ca pereții ei să poarte fresce cu scene licențiose în stil pompeian. Alesesem cu grijă meticuloasă statuile și sclavii. Fiecare amănunt intim fusese aranjat cu grijă, ca să poată deveni complice al voluptății noastre. Aerul din casă era îmbibat cu esențe afrodisiace sofisticate. Asta reușea să-mi captiveze complet creierul și simțurile. Și totuși, într-o seară, după ce cinasem împreună cu Corinna, depășind obișnuitele preliminarii pe care le așezam între noi și plăcutele noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
explicație plauzibilă, dar reușesc să intuiesc că la baza ei era o lipsă, un gol de subjectum: nu mă mai comportam ca un subiect autonom, ci mă lăsam să mă scufund lasciv în acea cloaca maxima, cu cea mai mare voluptate. Îmi falsificam în toate chipurile eul, forțându-l să nu gândească la sine. Astfel mi-a lipsit autocontrolul ce m-ar fi constrâns la retragerea în singurătate, ca să-mi găsesc și să-mi motivez rațiunea de a fi. Acest error
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
soție a lui Tiberiu. Această situație încurcată m-a împiedicat să am vreun succes diplomatic; și totuși, vizita a fost, într-un anume sens, plăcută. Regele get cunoștea perfect latina și greaca și scria versuri inspirate. Motivele nemuririi și ale voluptății morții erau dominante în poemele lui; în timpul declamării versurilor, Cotys se acompania din fluier sau din liră, improvizând melodii triste. Mi s-a părut o contradicție: tristețea muzicii aceleia se îmbina greu cu ideile lui despre nemurire. În elegiile mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mea de excursie s-a trezit și m-a îndemnat s-o ating. Atunci m-am apropiat timid și-am încercat să-mi pun penisul întărit în cochilia misterioasă. M-am simțit străbătut de un fulger scurt de o nemaipomenită voluptate; scuturat de freamătul senzual al cărnii, am avut o ejaculare, cea dintâi. Involuntar, mă aflam în transă erotică. Fetița, simțind în propriu-i corp căldura lichidului aceluia, nu s-a speriat deloc; ba mai mult, ca o amantă satisfăcută, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
șiroind de apă” au devenit niște „femei-(de la) vaci” fără umbră de mântuire: gândurile lui la „iubirea ce nu-i iartă pe cei leneși” s-au întors către „a aștepta senin sfârșitul”, la „miturile ce curg în metamorfoze nesfârșite”, la „voluptatea morții”. Marin Mincu va fi mâine la orele 18 la Verona, unde își va lansa cartea sa, la Officina d’Arte, prezentat de ziaristul Lorenzo Reggiani. L’Arena, 8 decembrie 1997 Giancarlo Caprettini Ca peștele-n adâncuri Marin Mincu: Il
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
istorico-literar dedicat lui Macedonski are toate atributele genului, având o primă parte strict biografică și o a doua dedicată evaluării axiologice a operei. Vladimir Streinu, istoricul literar de tip pozitivist, pune la contribuție un întreg eșafodaj documentar, etalând o nebănuită voluptate de biograf, care urmărește riguros ascendența poetului, anii formării intelectuale, relațiile cu contemporanii notorii (Alecsandri, Maiorescu, Eminescu, Caragiale ș.a.Ă. Încheierea este că poetul n-a avut relații de prietenie cu niciunul din fruntașii literaturii române din vremea lui, disociindu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
capitol dedicat primilor noștri poeți moderni: Nevroticii (Traian Demetrescu, Iuliu C. Săvescu, Mircea C. Dimitriade, Al. Petroff, Constant Cantilli, Al. Obedenaru, Gabriel Donna, Ștefan Peticăă. Fiecăruia dintre cei amintiți i se dedică un scurt paragraf biografic (fără pregnanța și fără voluptatea anecdotică proprii lui G. Călinescuă, exact însă și semnificativ, urmat de succinte definiri ale operei și personalității creatoare. Traian Demetrescu, bunăoară, mort la doar 30 de ani, și-a așezat „identitatea de poet între un prim Macedonski din trecut și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
inefabilă și sinteză epică, Vladimir Streinu depășește permanent factologia documentaristă, grupând scriitorii în familii de spirite și revistele după program, ideologie și cristalizări estetice, dând un număr însemnat de judecăți exacte. Dacă Șerban Cioculescu practică în cuprinsul aceleiași Istorii, cu voluptate, incursiuni istorice, deschizând adesea savuroase paranteze filologice, dacă Tudor Vianu cultivă excursul teoreticoideologic și estetic în baza unui instrumentar riguros și a unor îndelung cântărite valorizări, Vladimir Streinu cercetează pozitivist, fără exces, biografia autorilor, îngăduindu-și zborul planat asupra operei
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
mă duc instinctual spre cheiul plin de clocotul vieții, și parfumul marilor depărtări... Am o predilecție de a mă plimba dimineața sau pe Înserat, În ambele cazuri căldura este suportabilă. Hoinăresc fără țintă prin mulțimea anonimă a portului, inspir cu voluptate aerul sărat al mării, precum fumătorul care-și prizează porția de tutun și Întind obrazul pentru mângâierile tandre ale ultimelor 399 raze ale soarelui de jăratec. În spate, munții În culorile violacee ale Înserării Își Întind semețiți umbra peste golf
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cască hăuri prăpăstioase, pini ce-și Înalță cu mândrie trunchiurile spre cerul Învolburat, păsărele obosite agățate de rămurica unui arbust Încovoiat de vânt, ierburi Înalte unduindu-se grațios asemenea unor balerini, dar mai ales marea tăcere a naturii ne dă voluptăți seducătoare... După amiază ajungem În Sagada, localitatea mică, cu construcții sărăcăcioase, prost luminată, dar cu oameni veseli și primitori. Nu există un hotel propriu-zis, de aceea ne cazăm la pensiunea unei misiuni creștine belgiene, stabilită aici de la Începutul secolului trecut
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
umbra definește lumea noastră și nu pe cea divină, marele secret dezvăluit prezintă divinitatea arătându-se omului; arătându-se ea se încarnează și astfel capătă umbră. Din dulcele chin,/ din amara plăcere/ ce între moarte ne poartă/ și înviere,// din voluptățile nopții,/ din calda împărăție,/ o umbra-ți rămâne/ subt ochi, ușor albăstrie.// Cu ce să aseamăn adaosul,/ când vraja pereche nu are?/ Cu o priveliște, cu vreo-ntâmplare,/ uitate-n ținuturi uitat-legendare?// De izbânzi, răspunzând în pierzanii,/ de-un farmec
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dăruit oamenilor: Palidă umbră, care mister/ Unul spre altul mereu ne-atrage?/ Vrem de sub farmec a ne sustrage/ Și dăm de-aceeași forță de fier./ Palidă umbră, care mister?// Fost-am vreodată îngeri frumoși/ Uniți pe-albastrul largului spațiu?/ O voluptate fără nesațiu/ Ne face ochii mai luminoși./ Fost-am vreodată îngeri frumoși?// Sau împreună ars-am în iad?/ Coboară-n suflet de-ți amintește.../ Al meu ce-mi spune e că iubește,/ Și dacă suntem îngeri ce cad,/ De ce n-
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ce-și pierd conturul, Mai sus de astrul zilei, și întrecând azurul, Mai sus de inelarea stelarelor văpăi, Tu trecui vioi și sprinten, o spirite al meu; Și ca înotătorul ce-n unde se desfată, Brăzdezi nemărginireacu-o nemaiîntâmplată Și aspră voluptate, înaintând mereu. Zbori cât mai sus de-aceste morbide emanații, În aerul din slavă, curat, superior; Și bea, să te purifici, ca dintr-un sfânt izvor, Din limpezile focuri ce rătăcesc prin spații, Lăsând în urmă vaste mâhniri și lungi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Incursiuni în diverse doctrine secrete, considerații despre labirint, peșteră și moarte, despre relațiile știință-mister ori despre cuvânt, despre oglindă și Dumnezeu, despre Marele Arhitect și Marele Anonim, grupate în Arcul reflex noetic, vorbesc despre orizonturi interferente în acțiune. Eseistul cu voluptăți de constructor subiectiv se simte un personaj liber. Călător prin halouri cosmice, dar și prin Eul neliniștit, poet operând cu sublimități, cu halucinații de timp și spațiu și savurând asemenea unui Paul Valéry grandoarea Ideii, Liviu Pendefunda ilustrează în modul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fost dat deoparte, pionul de sacrificiu, care n-a apucat să se transforme decât în cal de cursă lungă. A existat și mai există o euforie a stângii postdecembriste, participantă la toate guvernările, ca U.D.M.R.-ul, topită într-o voluptate a guvernării. Nedumerirea stă în aceea că, deși avem o stângă politică, se vrea o situare, cu acest pol, la stânga stângii. Dacă nu se vrea numai o alianță între stânga P.S.D. și stânga P.D. și alte stângi mai mult sau
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cocoțați democratic în spatele nostru, ca să ne conducă și să împlinească programul de dezvoltare a societății capitaliste vest-atlantice, se vor da în gât ei înde ei, pe toboganul colaborării cu securitatea, dar n-am crezut că se va ajunge la o voluptate a deconspirării, că într-un amor ascuns de ochii lumii, care, însă, „vede și în soare”. Cât îi va merge, CNSAS-ul face și desface toate, Dinescu a ajuns un bulibașă de dosare, îți dă certificat de bună purtare sau
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
categorie se confundă și-se transformă în cealaltă. Expresia postdecembristă care exprimă cel mai bine starea de lucruri de la noi, devenită un bun comun, izvorâtă dintr-o percepție atentă a realității, rostită și când nu trebuie și când trebuie, cu voluptate, (vezi bine, există o plăcerea a amărăciunii și o victimizare a victimei !), o voluptate a răului : „Ca la noi, la nimeni !” Alții, cu vântul în pupa, care simt ei cea mai mică adiere și care, până în 1989, condamnaseră regimul burghez-moșieresc
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
bine starea de lucruri de la noi, devenită un bun comun, izvorâtă dintr-o percepție atentă a realității, rostită și când nu trebuie și când trebuie, cu voluptate, (vezi bine, există o plăcerea a amărăciunii și o victimizare a victimei !), o voluptate a răului : „Ca la noi, la nimeni !” Alții, cu vântul în pupa, care simt ei cea mai mică adiere și care, până în 1989, condamnaseră regimul burghez-moșieresc, condamnă acum „comunismul”, că de asta, zic ei, am ajuns, după 18 ani, unde
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]