3,815 matches
-
sinceră și devotată a cavalerului: „Căci dânsa n-avea seamăn de frumoasă/ și se trăgea din neam așa ales,/ Că lui nu-i prea dădea curajul ghes/ Să-i spună de tot chinu-i și tot jindul./ Dar pân’ la urmă vrednic ea găsindu-l,/ Văzând adică dragostea-i umilă/ și zbuciumul, a prins de dânsul milă/ și se-nvoi în taină dumneaei/ Să-l facă soțul și stăpânul ei.”819 Conviețuirea lor are la bază un respect reciproc, o dorință de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Femeia nu avea nici măcar libertatea de a ieși din casă, abia a patra zi de la cununie i se permite, conform uzanțelor vremii, să pășească în sufrageria locuinței pentru a lua masa. Pajul Damian, apreciat de Ianuarie pentru calitățile de slujitor vrednic, își mărturisește în ascuns dragostea pentru soția stăpânului și aceasta acceptă favorurile tânărului, ca alternativă la mascarada pe care o trăia. Motivul grădinii paradisiace în care Ianuarie se refugia cu tânăra soție reliefează o nouă ironie la adresa căsătoriei, percepută de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
la cererea femeii iubite de a-și oferi plăcerile pentru două sute de florini de aur, trăiește o veritabilă transformare, o redirecționare a sentimentelor dinspre admirație spre dușmănie: „când văzu ce lacomă-i femeia pe care el o socotea o doamnă vrednică de cinste, scârbit de atâta josnicie își preschimbă în ură iubirea lui înflăcărată.”944 Madonna Fiordaliso (II. 5) este o prostituată veritabilă, care profită de un tânăr naiv și neinițiat, înscenând un adevărat plan, „ca printr-un șiretlic destoinic să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
viața literară în „Propaganda conservatoare”. Epigrama ‐ unui caracter, semnată V.V.V. spune lucruri de‐a dreptul: Îndrăgit sunt și de vorbe Și de chipul dumitale Dar prea mult vânezi, măi frate, Situații și ... parale. I. Prundu semnează niște tachiste: Sunt oameni vrednici, lucru mare, Când dau bugetului asalt Și dinți au strașnici, că‐ s în stare Să roadă piatră și asfalt. Iar A. Flavio - Cugetarea: „Sunt două lucruri în lume care 135 nu îngăduie mediocritate: versurile și iubirea. ” Duelul epigramistic în vremea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
un roman scris fete nr.4 din Bârlad. În carte era descris fondul moral și constructiv al femeii, care însemna însuși sufletul bun al autoarei devenită erou de roman, în calitate de mamă și soție, cu îndatoriri sociale și naturale, icoană feminină vrednică de cele mai adânci sentimente de respect și admirație, cum scria Antonovici în recenzia sa. Ziarul „Glasul Tutovei”, „cel mai important în județul Tutova” zice Nicolae Ionescu în documentarul „Aspecte din activitatea Liceului „Mihail Kogălniceanu” oglindită în presa locală”, publicat
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
olectiv redacțional, în frunte cu neobositul publicist Romulus Botea nu. ... Datorită valorii sale istorice și literare, acest volum reușește prin cele mai multe dintre studiile și creațiile cuprinse în cele 900 de pagini (... ...) să cucerească sufletul cititorilor săi, să sporească admirația față de vrednicii făuritori de bunuri materiale și spirituale ai Bârladului, și implicit, să mențină mereu viu dorul față de meleagurile natale...” (Vasile Ciocârlan). ...”Multe dintre materialele publicate stau sub semnul evocării, având acea tentă de realitate mâncată de timp, trecând încet, încet în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
sărăcia ț inuturilor ștefaniene, susține autorul (incisiv și bine argumentat), județul și municipiul Vaslui „sunt astăzi și altceva decât locuri unde nu se întâmplă nimic". Inclusiv, adaugă profesorul, un fost deputat de Vaslui este acum președintele țării... Prin alcătuitorul ei vrednic, monografia a apelat la varii tipuri de documente, pentru a lumina cât mai bine întregul travaliu: mesaje de sărbătoare (Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Nicolae Văcăroiu etc.), un scurt istoric al Vasluiului (monumente, biserici, școli etc.), acte constitutive privind "Comitetul pentru
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
temeinicia adevărului științific. Această artă de a descoperi - Ars inveniendi - se Învață În seminarii, clinici și laboratoare. Învățământul universitar este, În esență, o metodă având ca scop ultim a ridica spiritele deasupra cunoștințelor tradiționale, de amănunt, pentru a le face vrednice de acea demnitate care este facultatea de a cugeta prin sine Însuși și a naște idei personale. În acest fel, prin obișnuința de a fi conștiincios, prin conștiința responsabilității oricărei afirmări bine cumpănite, prin stăpânirea de sine, prin modestie și
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
s-a apropiat de El un sutaș care-L rugă și-I zicea: «Doamne, slujitorul meu zace În casă paralizat și se chinuiește cumplit» Iisus i-a zis: «Voi veni și Îl voi vindeca». «Doamne», a răspuns sutașul, «nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu; ci spune numai un cuvânt și robul meu va fi vindecat! Căci și eu sunt un om sub stăpânire, am ostași În subordinea mea și zic unuia: Du-te și se duce; altuia Vino și
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
lecții erau împărțite fără rest între noi și ceilalți, străinii jucând mereu un rol negativ. După această pace, cumva diferită de "pacea și liniștea" primilor ani, povestirea trecea direct la sfârșitul glorios al domnitorului, numit dintr-o dată "prieten al oamenilor vrednici și al tuturor lucrurilor frumoase". Finalul își purta personajul istoric direct în legendă, confirmând că peste tot în Moldova de azi întâlnim urme ale faptelor sale. În ediția din 1991 se adăugau, față de cele mai sus amintite, versurile lui Mihai
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
PSB, vol. 11, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1997, p. 188. footnote>. Unii dintre cei din piață care erau de față la martirajul lui Pioniu îl rugau și ziceau: „«Crede nouă, Pioniu, că noi te iubim și pentru multe ești vrednic să trăiești, mai ales pentru curăția și bunătatea ta. Este bine să trăiești și să vezi această lumină și încă multe altele». Iar el le-a răspuns: «Și eu spun că este bine să trăiești, dar noi dorim binele acela
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
despre pilduitoarele fapte ale diaconului Veniamin ce au fost aduse la cunoștința regelui. Adus la el, acesta i-a poruncit să tăgăduiască pe Dumnezeul adevărat pe care-L adora. Dar el l-a întrebat pe rege, zicând: „De ce cinste este vrednic cel care, părăsindu-și Țara sa, se pune în slujba altei Țări străine?”. Și când regele a răspuns: „«Este vrednic de moarte și de cel mai crud supliciu», preaînțeleptul bărbat a zis: «De ce așadar să nu sufere pe drept omul
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
să tăgăduiască pe Dumnezeul adevărat pe care-L adora. Dar el l-a întrebat pe rege, zicând: „De ce cinste este vrednic cel care, părăsindu-și Țara sa, se pune în slujba altei Țări străine?”. Și când regele a răspuns: „«Este vrednic de moarte și de cel mai crud supliciu», preaînțeleptul bărbat a zis: «De ce așadar să nu sufere pe drept omul care, părăsind pe Creatorul și Făcătorul lumii, pe Cel ce dă viață și mântuire, vrea să zeifice pe unul din
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
a venit cineva care a anunțat iertarea lor și a oprit cu voce tare, de departe, executarea. Atunci cel mai tânăr, fiind nemulțumit că a scăpat de masacru, a zis: „Oare Romanos, căci așa se numea el, nu a fost vrednic de a fi numit mucenic al lui Hristos?” Însă acel nebun (Iulian) a oprit măcelul pentru că era plin de invidie și nu putea suporta slava acestor atleți ai credinței. Nu a îngăduit totuși ca aceștia să locuiască în orașe, ci
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
ci avea sfătuitor pe Iisus. Acela era alături de ea, Acela Se atingea de inima ei, Acela îi întărea sufletul, numai Acela îi alunga frica. Dar pe acestea Iisus nu le făcea fără pricină, ci pentru că mucenica se făcuse mai întâi vrednică de ajutorul Aceluia”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie de laudă la Sfânta Muceniță Pelaghia cea din Antiohia, II, în vol. cit., p. 364. footnote>. Un alt exemplu concludent care ne întărește în convingerea că Hristos Se răstignește în
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
săvârșise cu Medóro josnicii, și de necaz a înnebunit și a dezrădăcinat copacii, tulburând apelel limpezi ale izvoarelor, omorând păstori, nimicind turme de oi, dând foc colibelor, dărâmând casele, târând după el herghelii de iepe și făcând alte nenumărate blestemății, vrednice de-a fi veșnic pomenite în cărți?"230. De ce însă a simțit el nevoia să se raporteze, prin distanțare parodică, la o literatură care, la vremea ei, continuase o literatură precedentă, "asasinându-i" contextual valorile? Un posibil răspuns dă Francesco
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în urma hotărârii luate de Panurge de a se așeza "la casa lui". Caracterul pronunțat narativ este înlocuit de cel speculativ, filozofic, care va fi din nou dat de o parte în A Patra Carte despre faptele și pildele mari ale vrednicului Pantagruel (1552), o parodie atât a călătoriei maritime întreprinse după tiparele Odiseei căci eroul în cauză, Pantagruel, însoțit de un numeros grup, pornește în căutarea Sfintei Butelci, al cărei oracol este, pare-se, unicul capabil să dea un verdict valabil
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
un semn al biruinței", alături de care Panurge ridică un altul "în cinstea iepurilor" destinați consumului. Fragmentul pe care-l găsim în capitolul XXVII al Cărții a doua conține o posibilă cheie a romanului. O dată finalizate stihurile pantagruelice dedicate "celor patru vrednici luptători,/ Ce-au biruit în luptă înțeleaptă,/ Ca Scipio și Fabiu alteori,/ O hoardă de mârlani cotropitori", Panurge practică același ritual, la care naratorul adaugă comentariul că ar reprezenta "o îngânare a închinării lui Pantagruel". După ce "a înfipt într-o
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
estetice, intelectuale. Atât de dens prin conținutul relațiilor sale interne, mediul familial se descoperă și se lasă investigat în condiții mai dificile datorită climatului său specific, a intimității relațiilor în care cel dinafara familiei pătrunde numai după ce s-a dovedit vrednic de încredere. Mediul educațional familial se deosebește de cel instituțional specializat prin faptul că acțiunea educativă este implicată în procesele de viață, cu întregul lor registru de conținut și funcțiuni. Acțiunea educativă în familie fiind integrată vieții reale, are o
Importanţa colaborării şcoală - familie by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/1215_a_2208]
-
este garantată sub steagul creștin. Ca exemplu al deschiderii evocate, ni se spune că Alexandru Sever, în altarul său privat, ținea împreună cu efigiile strămoșilor pe acelea ale principilor divinizați, însă numai o alegere a celor mai buni, și îndeosebi spirite vrednice, printre care Apolonius și, după cum ne spune un scriitor al vremurilor sale, Cristos, Avraam și Orfeu și altele asemănătoare. Ba mai mult chiar, că deși împăratul era păgân, intenționa să edifice un templu lui Cristos; informația ar putea constitui un
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai puțin a serviciului militar, care puteau să-i dezorienteze pe cei care îndeplineau meseria de soldat incapabili să înțeleagă pe deplin noutatea evanghelică. Sfântul Paul, părintele teologiei creștine și idealizatorul acestui sistem moral, printr-un zel și o statornicie vrednică de cauza îmbrățișată, cu o scrupulozitate care uimește, a cernut în cele 14 epistole rămase, faptele permise și cele nepermise unui creștin, dictând normele de viață creștină pentru toți adepții contemporani Evangheliei și nu doar. Nu a uitat nici una, pentru că
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
iscodirile minții și toată trufia care se înalță împotriva cunoașterii lui Dumnezeu (2Cor 10, 3-5). Prețuind foarte mult spiritul de sacrificiu și de renunțare al soldatului, care pleca la luptă, îl admira, îl lăuda și îl recomanda creștinilor ca model vrednic de imitat. Vedea în acesta un adevărat campion care, plecat să lupte și să învingă (2Cor 6, 14), nu mai privea înapoi, nu-și mai amintea de viața personală și de afecțiunile celor dragi, uitând și sacrificând totul, conștient de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
caracteristice ale creștinătății. Asemenea sfântului Petru (cf. 1Pt 2, 13-20), sfântul Paul este clar și explicit în respectarea legilor și supunerea față de autoritățile civile. Nu înaintează nici o restricție față de legile de respectat, fiindcă toate acestea, care investesc activitatea umană, sunt vrednice de observat, cât timp nu se împotrivesc drepturilor divine, situație în care, potrivit învățăturii Apostolilor trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni (Fap 4, 19 și 5, 29). În discursurile despre situația politică a vremii, ne vorbește
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
trăiau în Imperiu. Interesele Imperiului roman corespundeau, potrivit spuselor lui Atenagora, celor creștine; întrucât tăria și trăinicia statului erau o salvgardare și aceștia: Cât despre voi, oameni cu totul deosebiți atât din fire, cât și prin educație, înțelepți, binevoitori și vrednici de domnia ce vi s-a încredințat, vă rugăm să plecați cu înțelegere fața voastră de suverani spre mine, cel care am infirmat acuzele aduse împotriva noastră și am dovedit că, fiind adânc cinstitori de Dumnezeu, noi, creștinii, suntem oameni
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se țineau departe de onorurile pământești, tot astfel trebuiau să fie și de cele militare, contrare stării religioase. Consimțământul și aprobarea vieții militare relevate de elogiul episcopului milanez, este însoțit de admirația acesteia, pe care o considera, din unele aspecte, vrednică de a fi imitată de creștini. Dacă pentru legile umane soldații, însemnați cu numele împăratului, erau excluși din orice activitate a forului și a comerțului, cu atât mai mult trebuie exclus și creștinul, soldatul păcii, marcat de semnul lui Cristos
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]