4,446 matches
-
două cu vinte și suprimarea unei silabe. În același timp, cratima semnalează elidarea vocalei „î“. 3. Ștefan cel Mare era soarele Moldovei./ O, moarteai un secol cu sori înflorit. (M. Emi nescu) 4. teme: iubirea, timpul, natura primordială; motive literare: vulturii, privirea, iezerul, lacrima 5. Mărci ale subiectivității sunt: pronume la persoana I (în mine, mi) și a IIa (despre tine), adjective pronominale posesive la persoana a IIa (tale), verbe la persoanele I și a IIa (nu știu, să tai, ești
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și motivul singurătății devin simboluri ale condiției umane și, implicit, ale existenței poetului. Solitudinea ființei întrun orizont al nesfârșitei nopți este reliefată prin opoziție cu evangheliștii ce au fost mereu sprijiniți de prezența divină figurată prin simbolurile biblice: taurul, leul, vulturul. Secvența a doua definește poezia care ilustrează estetica urâtului prin simbolul gropii, sugerând apartenența la teluric, existența într un spațiu inferior și moartea: Sunt stihuri fără an / Stihuri de groapă / De sete de apă / Și de foame de scrum / Stihurile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în toată lumea”. (Sf. Vasile cel Mare, Regulile morale, reg. 68, în PSB, vol. 18, p. 162) „După cum fulgerul iese de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi și Venirea Fiului Omului. Că unde va fi stârvul, acolo și vulturii. Cum se arată fulgerul? Fulgerul n-are nevoie de vestitor, n-are nevoie de predicator, ci se arată într-o clipită de ochi și celor ce stau în case și celor din cămări, pe fața întregului pământ. Așa va fi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în case și celor din cămări, pe fața întregului pământ. Așa va fi și Venirea lui Hristos: se va arăta dintr-o dată pretutindeni prin strălucirea slavei Sale. Vorbește apoi și de un alt semn: Unde va fi stârvul, acolo și vulturii. Prin aceste cuvinte arată mulțimea îngerilor, a mucenicilor, a tuturor sfinților”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, LXXVI, III, în PSB, vol. 23, p. 864-865) „Domnul va veni cu putere și slavă multă. Aduce crucea, ca păcatul iudeilor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
apoi atunci noi suntem cu mult mai prejos și mai necinstiți decât zidirile cele făcute pentru noi. Căci și cerul, și pământul, și marea, și râurile sunt mai statornice decât noi, ba chiar și unele din necuvântătoare, ca de pildă vulturul și elefantul și altele multe, care se bucură de un timp mai îndelungat în viața aceasta. Viața noastră însă este și scurtă și dureroasă, nu ca a acelora, lungă și lipsită de griji și de supărări. Deci ce, spune-mi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
rare, vestite și mult râvnite, distinse ca specie din categoria șoimilor, erau cunoscute sub numele de "socoli", conform etimologiei slavone. Numele este preluat și păstrat până astăzi de la așezământul monahal Mănăstirea Socola la așezământul spitalicesc "Spitalul nr. 7 Socola. Capul vulturului, "socol", este prezent atât în emblema antetului instituției, cât și în placheta distincției de merit a acestui spital. Ca toponim, denumirea "Socola" apare prima dată într-un document emis de Ștefan cel Mare și datat 15 februarie 1469, în care
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
citești tu, cititorule, / cuvintele acestea, / viața mea curge în fața ta / și viața ta curge în fața cuvintelor mele" (Comunicare). Concomitent, totuși, ochiul mărit, excedat, trudit continuă să sondeze "invizibilul răsărit din lucruri..." Printre metaforele stănesciene obsedante figurează câteva piatra, copacul, frunza, vulturul, îngerul, aripa, iarba, lacrima, lumina, pământul, sfera, degetul, cifrele care prin frecventă repetiție instituie un mit personal (în sensul dat de Charles Mauron); în practică, termenii în cauză devin niște indicatori, repere de delimitare, parametri ai raporturilor dintre Eul propriu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Acum, serile, stau și-i vorbesc, / Îi spun câinelui câine, lupului lup, întunericului întuneric..." La un Alain Bosquet întrebător, ezitant, agitat, caracterul reprezentațional al cuvântului nu funcționează impecabil: "Mărului i-am zis măr, și el mi-a răspuns: minciună! / Iar vulturului vultur, și nu mi-a răspuns..." (La Nébuleuse danse). Mereu în dezbatere încă de la romantici (de amintit textele de jurnal novalisiene!), funcționalitatea cuvântului e pusă în legătură cu mirajul revelațiilor pure, în spirit, demers presupunând un reînceput în perpetuitate; nu înscriere într-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
serile, stau și-i vorbesc, / Îi spun câinelui câine, lupului lup, întunericului întuneric..." La un Alain Bosquet întrebător, ezitant, agitat, caracterul reprezentațional al cuvântului nu funcționează impecabil: "Mărului i-am zis măr, și el mi-a răspuns: minciună! / Iar vulturului vultur, și nu mi-a răspuns..." (La Nébuleuse danse). Mereu în dezbatere încă de la romantici (de amintit textele de jurnal novalisiene!), funcționalitatea cuvântului e pusă în legătură cu mirajul revelațiilor pure, în spirit, demers presupunând un reînceput în perpetuitate; nu înscriere într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
procedeul abundă: Dacă mi-e foame și mănânc tauri, dacă mi-e foame și mănânc ghindă, dacă mi-e aur și mănânc aur, dacă mi-e sticlă și mănânc oglindă, dacă mi-e pământ și mănânc grâuri, dacă mi-e vulturi și mănânc pliscuri, dacă mi-e apă și mănânc râuri, dacă mi-e munte și mănânc piscuri, rămâne scuipat până la urmă, ceva printre dinți, sau printre priviri, un fel de disperată turmă, un fel de învinse oștiri. Rămâne până la urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
între paranteze nonșalanța și boema, era o personalitate puternică, ridicându-se prezumțios Împotriva mării, declarându-se Împotriva cuvintelor dar neascunzându-și Foamea de cuvinte. Îl vedem angajat în lupte varii: Lupta inimii cu sângele, Lupta ochiului cu privirea, Lupta cu vulturul, Lupta cu cinci elemente terestre, evocând Lupta lui Iacob cu îngerul sau despre ideea de "tu" ori plângând un Luptător căzând; altă dată iată-l meditând După luptă. Câteva repere, altele decât "lupta", proliferează: ochii, muzica, iarna, piatra, copacul și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
căutătorul copleșit de prezența realului se zbate între limite și nemărginit, sacralizând firea dar invocând tulburat moartea. Locul natal îl aprovizionează cu simbolisme, cu însemne ținând de pământ, de ape și văzduh, de unde dealul, casele, turmele, taurul, șerpii, mistrețul, cerbul, vulturii, berzele, fluturii; în ordine sonoră obsedează clopotele. Însă metaforele, alegoriile și celelalte sunt expresia "neputinței rostite pe de rost". Singură Muzica sugerează infinitul: "Îmi trebuie un milion de voci / ca să scufund această mare moartă / ce se trezește-n suferința mea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să se domolească. În singurătățile Eului ("acest înăuntru vast") cutreieră spectrul morții; persistă amenințător haosul primordial: În noi e atâta beznă"! În "țara infernului", terifiantă, "labe reci de cârtiță", "vine tăiate", "sori măcinați în nori de cafea, / cascade de cretă, / vulturi ciocnindu-se în spațiu / de vărsăturile nopților" configurează expresionistic delirul, iregularul, în registre sugerând tenebrosul, marcând căderea în impur și macabru. Infernul lui Ioan Alexandru, oripilant, e totuna cu anticul ad inferos, cu ceea ce la Baudelaire fusese obsedantul gouffre, prăpastia
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din voința lui de a face ceea ce este bine în ochii lui Dumnezeu, evitând răul. Virtutea devine cauza suferinței lui. În centrul acesteia se găsește prejudiciul moral, cel care-l istovește pe Iov. "Ci omul își naște singur suferința, precum vulturii se ridică în aer, prin puterile lor"i. Prietenii lui încearcă zadarnic să găsească o explicație pentru suferința lui neîntemeiată, îi caută păcate neștiute pentru a restaura ecuația suferinței și a pedepsei. Esența deznădejdii lui Iov nu privește suferința lui
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
nu în nordul apropiat (Europa). Curgerea torentului macedonean spre Asia se datora, fără îndoială, chemării unei datorii. De a zdrobi, în numele lui Ares, și spre gloria Casei Argead, puterea nemărginită a Imperiului persan. Sub întinderea aripilor sale în estul Mediteranei, vulturul dinastiei ahmenizilor umbrise multă vreme destinul Eladei. Indiferența relativă față de meleagurile noastre nu poate fi înțeleasă decât prin optica vremii. Grecii le vedeau situate undeva la capătul lumii, fiind stăpânite sub pământ de Zalmoxis și în văzduh de Gebeleizis. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
să provoace o criză mondială de mari proporții. America a intrat într-un proces de dezimperializare similar celui prin care au trecut mai toate marile imperii, ultimul fiind cel britanic, un proces ce poate dura mult și naște convulsiuni fatale. Vulturii americani au crezut că atentatele de la 11 Septembrie le oferă un prilej istoric, precum al III-lea război mondial, pentru a remodela lumea. Apoi au plecat, iar după ei potopul. Acum suntem amenințați cu un nou război, contra Iranului, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și salon, căreia, pe parcurs, i-a modificat titlul în Codru și salon și în sfîrșit Un roman 81. Prin toate acestea, poetul trăiește nostalgia Ipoteștiului și a iubitei pierdute. Ar fi vrut să revadă colibele de paie, cuiburile de vulturi, pomii în floare și lanul călătorind cu valuri de smarald, pe unde el se plimbase cu acea zînă a plaiurilor, care murise. "S-a stins. De aceea însă el ar vrea încă o dată Să vadă lunca verde, valea pierdută-n
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de femee Care cîntă-n dor nebun." Mai ales în versiunea a II-a, nici nu mai este vorba de vreo Ondină, ci doar de Casandra, moarta de la Ipotești: "Eu cu moartea cea adîncă Am schimbat al vieții gînd, Am fost vultur pe o stîncă, Sunt o cruce pe-un mormînt (...) Dar atunci cînd albe zîne S-or privi-n sufletul meu A! gîndiți, gîndiți la mine, Că am fost în lume eu." La a treia prelucrare, făcută în vara anului 1872
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
conformare la principiul reflexelor condiționate reprezentat de determinism. Dar, în timp ce Lumea Economiei este complexă, înainte de toate că este și materie și viață, Lumea Fizicii este stânca prometeică ce nu are sens fără durerea cărnii înlănțuite de ea și sfâșiată de vultur. Cine poate să spună dacă este suficientă carnea pentru sațietatea vulturului și ce poate să facă stânca pentru a sătura poftele? Teoria bunului-simț Poziția specială a Economiei în raport cu modelele de cogniție este dată de faptul că deși în logica pură
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Economiei este complexă, înainte de toate că este și materie și viață, Lumea Fizicii este stânca prometeică ce nu are sens fără durerea cărnii înlănțuite de ea și sfâșiată de vultur. Cine poate să spună dacă este suficientă carnea pentru sațietatea vulturului și ce poate să facă stânca pentru a sătura poftele? Teoria bunului-simț Poziția specială a Economiei în raport cu modelele de cogniție este dată de faptul că deși în logica pură pentru a ajunge la adevăr trebuie cumva să ne întoarcem și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ostilitate, fără cooperare; la orice Întrebare, oamenii răspundeau evaziv ori tăceau. Nimeni nu știa nimic despre croați, nimeni nu văzuse croați. Nimeni nu-și amintea de ei. Singurul incident avusese loc pe vatra fostei biserici catolice, unde doi milițieni cu vulturul sârbesc pe capele le ceruseră actele. No foto, comentaseră. Verboten. Interzis. La Început, Faulques se neliniștise, fiindcă pronunțaseră verbluten, și asta Însemna să mori sângerând - mai târziu se gândise că nu era prea mare diferență și că poate chiar asta
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
R@4@h@2@. Acesta mai este numit Șarpele, Balaurul, Monstrul, Uriașul, Stăpînul Lumii. Un tratat din Ginz@2@ de dreapta 75 Împrumută din maniheism Înfățișarea Înspăimîntătoare a Regelui Întunericului: acesta are cap de leu, trup de balaur, aripi de vultur, carapace de broască țestoasă, mîini și picioare de monstru (vezi mai jos, capitolul 6). Cosmogoniile mandeene oscilează Între dualismul radical și cel monarhian. Mandeismul reprezintă o sursă prețioasă, În măsura În care Încorporează, fără a le digera, numeroase motive autentice gnostice și maniheene
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
rodul lui este moartea, iar sucul Îi este poftă ce Încolțește În Întuneric”125. Arborele Cunoașterii Binelui și Răului, dimpotrivă, este Inteligența (epinoia)-Lumină, și din acest motiv Demiurgul Îi interzice lui Adam să guste din fructele sale, În vreme ce un vultur trimis de Pleromă (În locul mai ambivalentului Șarpe) Îl va Îndemna să le guste. Aici, Șarpele este neîndoielnic rău; i se pune În seamă revelația concupiscenței și a nașterii, prin urmare se vădește a fi un instrument al Arhonților 126. Gelos
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cu formă (morphe) de femeie. Adam se trezește și pe dată recunoaște În Eva pe soața lui, de aceeași natură cu el. În acest moment cei doi nu sînt Încă altceva decît „cadavre de ignoranță”127. Inteligența-Lumină În formă de vultur (aetos) Îi Învață să mănînce fructul Arborelui Cunoașterii, după care cuplul omenesc se Îndepărtează de Ialdabaot, care Îi blestemă (Gen. 3:14 sq), Îi alungă din Paradis și Îi Învăluie În Întuneric 128. Necazurile lor nu se Încheie aici. Lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lui loan drept „șarpe cu chip de leu, cu ochi scînteietori de foc”, adaptat la Pentada elementelor al căror stăpînitor este: „Capului este asemenea capului unui leu ieșit din Lumea Focului; aripile și umerii săi sînt asemeni cu cele ale vulturului, după chipul fiilor VÎntului; mîinile și picioarele lui sînt ca și cele ale demonilor, după chipul fiilor Fumului; pîntecele Îi este ca de șarpe, după chipul fiilor Întunericului, coada lui este precum a peștelui din Lumea fiilor Apei”25. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]