3,296 matches
-
fiu o prietenă adevărată, iar sfaturile mele întotdeauna au dat rod. Mi-e sufletul tânăr, ca o primăvară; îmbobocește ca o floare, în fiecare an. De- ai fi știut să îi asculți înflorirea, ai fi observat că nu freamătă în zadar. Sunt pe cât de bună, pe atât și exigentă, la mine cuvântul este drept și sfânt. Îmi place să visez, dar sunt cu mintea trează; ispitele, oricând, pot să mi le stăpânesc! Am vrut să știi toate acestea de la mine (că
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
se părea prea cochetă și ușuratică. O fată crescută în voia soartei ― doamna Domșa murise de vreo patru ani ― nu poate fi o soție potrivită pentru Apostol. Încercă să se împotrivească. Chemă iarăși într-ajutor pe protopopul Groza. Toate în zadar. Logodna se făcu, fără ceremonie, în familie, stabilindu-se însă că nunta vor serba-o când va termina Apostol studiile, peste un an sau doi. Curând, după logodnă, sosi în Parva un locotenent de vânători imperiali, foarte țanțoș și încrezut
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din orice motiv, i se părea o crimă neiertată. " Totuși dacă vrei să treci mai sigur, trebuie să pleci sau pe înserate sau în zorii zilei", îi veni iar în minte același gând, stăruitor, ca o muscă pe care în zadar vrei s-o alungi. Încetul cu încetul ploaia conteni și se porni un vânt aspru, cu șuierături sinistre, mai desțelenind puțin întunericul și cotrobăind vajnic prin observatorul lui Bologa care, în curând, simți în spinare o pată udă și rece
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
s-a întors roata norocului a aflat că sunt sănătoși și-l așteaptă să vie acasă. Au trecut însă pe rând săptămânile, și de întors acasă nici pomeneală. S-a rugat pe la toți, s-a umilit, s-a ploconit... În zadar. Ba că e zona frontului, ba că românii sunt suspecți, ba așa, ba altfel... În sfârșit a cerut voie să-și aducă barem și familia acolo, lângă Dobrițin, până ce va îngădui Dumnezeu să se liniștească vremurile. Apoi, pe neașteptate, i-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
stare să-i potolească zbuciumările, până ce a dobândit o credință nouă... "Sufletul are nevoie de o merinde veșnică, își zise Apostol, plimbîndu-se în odaia de culcare, îmbrăcat, neîndrăznind să se așeze în pat de frica gândurilor. Dar merindea aceasta în zadar o cauți pe afară, în lumea simțurilor. Numai inima poate s-o găsească, fie în vreo tainiță a ei, fie în vreo lume nouă, mai presus de vederea ochilor și de auzul urechilor..." Îndoielile îi roaseră creierii toată noaptea. Când
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de rost și totuși, de câte ori o privea, căuta s-o silabisească, pentru că în vremea aceasta îi venea mereu în minte linia dreaptă pe care a urmat-o bătrânul în viață. O linie dreaptă a râvnit și el cu patimă. În zadar. Între inima și mintea lui era un zid asupra căruia toate sforțările lui se frângeau neputincioase. Când credea că l-a dărâmat, atunci îi simțea mai dureros ființa, oricât căuta să se înșele. Apoi, într-o după-amiază, tocmai pe când se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îndată, întrebătoare, cu degetele murdărite de vopseaua ouălor roșii. Când îi spuse tatăl său că ofițerul o cere de soție, se spăimântă, se uită la Bologa și izbucni în lacrimi. Groparul stărui să răspundă "domnului locotenent", dar toate fură în zadar: Ilona plângea și nici în ruptul capului nu voia să deschidă gura. ― Ne pierdem vremea de pomană, domnule locotenent, zise în cele din urmă Vidor cu dispreț. Muierea tot muiere, din lacrimi n-o scoți nici cu șase boi... De
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Radu ciobănaș cu trei sute de oi... Gore apucă lămâia din paharul cu bitter și gustă din ea. Se strâmbă. Acră ca viața asta pe care o ducem acu’. Care muncitori, Sandule, mai există și așa ceva? Poate la Coperativa Munca În Zadar sau la Avântul Prăbușirea! Uite, nici melodia asta cu 300 de oi nu mai e valabilă, că ne mor și oile de foame, iar Miorița și-a făcut bagajele și-a emigrat, ca să-și caute fericirea alături de un berbec cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
incipientă și de tranziție către pârloagă națională, au căzut panourile peste firele electrice, au sărit primarii ca arși și au desfășurat forțe și comandamente, până și pe Băselu’ l-a-ntârziat furtuna vreun sfert de oră, că revenea de la o plimbare-n zadar, s-au rotit avioanele de bezmetice deasupra aeroportului și tu vii cu dolcele tv și cu telenovelele doamnei. Țara e calamitată și tu vrei țiganii sau poveștirile de acasă. Numai tu ești de vină! Trebuia să ai și o parabolică
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să-l aducă pe italian sub pod. Da’ eu n-aș veni nici mort Între șine, că te-aleargă galeria și te lovești de săgeata albastră dacă nu ești atent. Bă, la rapizi a cam Înțărcat bălaia, spadacio aleargă În zadar, maftei e depășit, dică se duce, portaru’ andrade nu e bun nici la bostănărie... Cu mâinile În șolduri, țiganca trage cu urechea la sporovăiala lui Gicu și nu se lăsă cu una cu două. Declanșează un nou asediu. Conașule, fercheș
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
budă... Gore, pe lângă faptul că n-ai fior În tine, ești și porc insensibil. Nu ții cu omul atunci când este la necaz, nu-mi place de tine. Dar stai așa, Sandule, că deocamdată sunt cu toții la faza de discuții În zadar. Boc e tot prim ministru, n-ar mai fi... Ce-l bocești Înainte de devină cadavru politic? Din boxe erupe melodia La o masă mai retrasă, iar Sandu Șpriț duce paharul la gură. Dar, Înainte de a-l apropia de buze, varsă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
suflet un ocean de patemi. Iar brațele-mi s-aruncă ca valurile mării - Ah, în deșert, nici nu pot ca să te dau uitării - S-aruncă înspre cerul cel luminos, recad Și mistuit de chinuri ca Tantalus în iad. Dar în zadar! căci astfel a fost voința sorții Ca tu să-mi dai durerea și voluptatea morții Și să-mi răsai din marea de suferinți, înnaltă, Ca marmura eternă ieșită de sub daltă. {EminescuOpIV 424} DIN CÎND ÎN CÎND... Eu te-am iubit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
442} DACĂ IUBEȘTI FĂRĂ SĂ SPERI Dacă iubești fără să speri De-a fi iubit vr-odată, Se-ntunecă de lungi păreri De rău viața toată. Și-ți lasă-n suflet un amar Și în gândiri asemeni, Căci o iubire în zadar Cu moartea-i sor de gemeni. Dar vindecarea la dureri În piept, în partea stîngă-i, De-acolo trebue să ceri Cuvinte să te mângâi. Acolo afli adăpost Oricâte se întîmple, Ca ș-un amor care-ar fi fost Viața ta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De-atîtea ori am fost să mor, De dragul dragii mele... Ce s-au ales de-atît amor O stele, eternelor stele? Și viața toată mi-am închis Gonind la idealuri... Ce s-au ales de-atîta vis, O valuri, eternelor valuri! 87. ÎN ZADAR ÎN COLBUL ȘCOLII, (cca 1880) În zădar în colbul școlii, Prin autori mâncați de molii, Cauți urma frumuseții Și îndemnurile vieții, Și pe foile lor unse Cauți taine nepătrunse Și cu slovele lor strâmbe Ai vrea lumea să se schimbe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
zero. În adolescență, crezi că tu ai creat lumea. Iar la bătrânețe te întrebi mirat : care lume? Să nu facem din bătrânețe o jalnică retrospectivă a greșelilor. Timpul meu - această Ană pe care mă tem că am sacrificat-o în zadar. Și plăcerile vieții au caracter istoric. Apar pe o anumită treaptă și își rup gâtul pe alta. Cel mai curat optimism îl avem în copilărie. Și când ajungem în mintea copiilor. Clipă, rămâi tu! Eu nu am cum. Prea repede
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
numărată între luni! 7. Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea! 8. Blestemată să fie de cei ce bleastămă zilele, de cei ce știu să întărîte Leviatanul. 9. Să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aștepte lumina și să nu mai vadă genele zorilor zilei! 10. Căci n-a închis pîntecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferința dinaintea ochilor mei. 11. De ce n-am murit în pîntecele mamei mele? De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
luxos, colo harabale învârfonate cu mărfuri aduse de peste mări și țări, dincolo care grele, trase de câteva perechi de boi, încărcate cu grâne destinate corăbiilor din portul Galaților... Era și firesc ca imaginația să nu stea degeaba, fiindcă nu în zadar am pornit în căutarea țăndărilor de timp trecute... Și uite așa, purtați de valul vorbelor, am ajuns și acasă, vere. Nu uita, dragă ieșene, ca la masă să guști din vinul de Bucium. N-am să uit sub nici un motiv
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dânșii, a afirmat: „Mi s-a măritat dragostea de lângă plopii fără soț”. Ecoul întregului zbucium al poetului este reverberat în versurile: . . . . . . . „Azi nici măcar îmi pare rău Că trec cu mult mai rar, Că cu tristeță capul tău Se-ntoarce în zadar, Căci azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător C-un rece ochi de mort.” Îmi place, vere! Îmi place peste măsură orice vers al lui Eminescu, chiar de-i trist, ca cel de față
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
TIMP Văd culori aprinse și norii plutind pe un cer inundat De timp. Vise și iluzii, toate pier în Univers, Avem doar o singură forță și un singur vers. Iubitule, nu e minunat, tot ce avem? Poate alții caută în zadar și noi de dor nu mai putem. Gândește-te! E poate doar o altă zi pierdută, Dar să nu o terminăm în ceartă, Nu vreau o durere obscură. Tic tac, îl aud... e chiar el! Dușmanul nostru! Aveam o speranță
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Iubirea e moartea, Trupul se sfâșie, se tocește ca și un pantof aruncat de la etaj, Se zbate, înghite în sec cuvinte pierdute, În imensul Univers mult uitat. Cuvinte, cuvinte, dor și amar Eminescu se învârte în mormânt, Totul e în zadar! O pisică îmi taie calea și mă lasă uimită în filele albe, Zboară gândurile în depărtare, Zboară încercarea-mi moartă! RĂZBOI CU SUFLETUL Nu, nu mai vreau să simt, Încetează și lasă-mă să mă mint, Nu, nu vreau să
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
un suflet pierdut de vară! SUFLET DE ARTIST Am un suflet de artist, Știu să fiu sensibilă, Știu să transmit sentimente Prin această filă. Sunt datoare vieții, Sufletul îmi vorbește iar, Știu că acum citește cineva O poezie scrisă în zadar. Vreau să scriu cât pot de bine, Natura să o pictez, Sentimentele trădate Să știu să le evidențiez. Iar mă scutur de necazuri, Iar mă închin când vin la mine, Ce voi face dacă mâine Voi m-ați prinde între
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
eu ție.” “Nu, te rog, știu că am greșit, te rog să mă ierți, Plătesc și lacrimile tale, dacă ai să le ștergi. Uită ce am făcut, dă-mi o șansă iar, Acum e și Moș Crăciun, nu e în zadar. “Uită-te la tine, ce Moș mai visezi? Văd că tu încă mai crezi în povești. Cu zâne frumoase și prinți asortați, Nu uita că viața nu e ca în palat!” Băiatul supărat, plecă în urma ei Fără să vadă lacrimi
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
lui Eliad, parte născute în chiar vremea sa, dar cari poartă caracterul poeziei orășenești din acel timp Slava lumii am lăsat-o, În pustiu m-am depărtat, Ca să scap măcar cu viața De durerea ce mi-ai dat. Ci-n zadar e, căci odihnă Nici aicea n-am găsit; Zi și noapte e de mine Al tău chip nedespărțit... Pustnicele cântărețe Apele ajung la glas, Ele cântă, eu vărs lacrami Făr de tine c-am rămas; Munții, stâncile răsună De amarul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mîngîietor: " Nu te-ncrede fericirii Că e vis amăgitor". Vis îmi pare fericirea 30 La trecut când mă gândesc Căci o clipă a fost ceasul Pentru care pătimesc. Fericirilor trecute, Ce ca flori vă scuturați, 35 De ce gândurile mele În zadar le turburați? Liră jalnică, duioasă, Ce suspini tu în zădar? Poate plângi că-a mea viață 40 Se sfârșește cu amar? {EminescuOpXV 1034} AJUNGĂ-ȚI PUIULE, AJUNGĂ (p. 667) [De aș ști că ai] veni Cărărușa ți-aș plivi Și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
neoprenele în fugă și ne dădeam până la loc comanda. Seara le povesteam la câte o sticlă de vodcă aventurile mele prin lume. Asta făceam eu toată ziua după fuga din Grecia de lângă languroasa Vero. Ruga mea nu a fost în zadar. Școala de sporturi nautice funcționa. Gașca era acolo. Mi-am cumpărat ceva țoale, mai mult de malul apei, dedt de stradă. Eram fericit. Am împrumutat niște bani de la fratele meu și am rupt orice legătură cu exteriorul. Adică cu tot
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]