3,317 matches
-
Asta înseamnă nu. Îl iubești pe... el? Ea dădu tristă din cap. Cred că da. —Bine. —Bine? Dar Dylan nu răspunse. În schimb, a tras o geantă de voiaj de pe dulap, a aruncat-o pe pat și, închizând și deschizând zgomotos sertare, a început să arunce înăuntru chiloți și cămăși. Nimic nu o pregătise pentru cât de șocantă era această imagine. Dar..., încercă ea, în timp ce ochii ei vedeau cravate și ustensile pentru bărbierit, apoi șosete care erau aruncate în geantă. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
toiul nopții. S-a trezit brusc, în timp ce inima îi bătea îngrozitor. Oare se întâmplase ceva mamei sau tatălui ei? Înainte să poată ajunge la telefon, a pornit robotul și cineva a început să vorbească. Oliver. Și părea chiar și mai zgomotos decât de obicei. Să mă scuzi, Lisa Edwards, strigă el, dar chiar te-ai schimbat. Ea ridică receptorul. —Poftim? —Bună și ție. Ziua aceea în Dublin când jucai fotbal cu copiii, ți-am spus că te-ai schimbat, dar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
generos, fidel, muncitor, mult mai atractiv. Ea își dorea vechea viață înapoi. Dar se aștepta la o anumită cantitate de ranchiună și de rezistență din partea lui Dylan și nici nu dorea să se umilească pentru a-l câștiga înapoi. Vocile zgomotoase de copii din dreptul ușii de la intrare indicau faptul că se întorseseră. S-a grăbit pentru a-i lăsa să intre și i-a aruncat lui Dylan un zâmbet cald, care a fost însă irosit, căzând pe un teren înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la stomac. În drumul spre școală îi tot întrebam pe părinți cum o să fie și dacă cunosc vreun coleg. Când am pășit pe poarta școlii am fost impresionat să văd marea de copii mici și mari, care de care mai zgomotoși, care povesteau despre neuitatele clipe ale vacanței. Îi priveam pe cei mai mici, cu chipurile vesele și bronzate și mă întrebam care din ei îmi va fi coleg. După puțin timp am auzit un glas cald și blând. Era doamna
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
și o mulțime de mahări din conducerea poliției, toți în haine civile. Kenton îmi făcu cu mâna, iar eu i-am strigat „Artistry in rhythm!“ El a râs, iar eu mi-am dezvelit dinții proeminenți spre mulțime, care mă aprobă zgomotos. Vacarmul se înteți. M-am întors și am văzut că Blanchard urcase în ring. Domnul Foc se înclină în direcția mea. L-am salutat cu o rafală de lovituri scurte în aer. Duane Fisk mă conduse către scăunelul meu. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Short. • • • L-am luat pe Koenig de la secția Hollywood și am mers împreună la adresa de pe Carlos Avenue. Am parcat în fața numărului 6024 și l-am întrebat: — Ești mai mare în grad, sergent. Cum vrei să abordăm problema? Koenig își drese zgomotos glasul și înghiți flegma adunată în gât. — De obicei Fritzie se ocupă de interogatorii, dar acum e acasă. E bolnav. Ce-ai zice dacă ai pune tu întrebările și eu te-aș susține? Se descheie la haină și-mi arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
era plin de viață. Era fericit. Era murdar, dezgustător și imperfect... Acum Însă era pur. Cu mișcări blânde, Îl puse reverențios la loc deasupra grămezii, la un loc cu toate celelalte. Totul de aici fusese cândva viu, plin de energie, zgomotos, murdar, imperfect, dezgustător. Acum Însă cu toții erau lângă Dumnezeu. Acum Își aflaseră liniștea. Închise ochii și inspiră adânc, Îmbătându-se de mirosurile acelea. Unele proaspete, altele grele. Toate minunate. Probabil că mirosurile astea le simți atunci când ești Dumnezeu, gândi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să acopere zgomotul. Logan oftă. Momentul trecuse. Medicul de serviciu Își Înăbuși un căscat, Îndreptându-și arătătorul către cadavrul mic și foarte umflat din mijlocul cortului. — Mda, e mort de-a binelea. Își Înfundă mâinile În buzunare și Își trase zgomotos nasul. Dacă vrei părerea mea: e mort de o grăma’ de timp. Mai bine de două luni. Isobel Încuviință din cap și Își așeză trusa medicală pe lângă cadavru folia de pe jos. — Probabil ai dreptate, spuse ea, aplecându-se și examinând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mâna la gură și la nas. Era mirosul scârbos și greu al descompunerii. Al cărnii lăsate prea mult timp În soare. Mirosul morții. 11 Agentul Steve se clătină o dată, de două ori și eșuă În tufișuri, unde făcu o reprezentație zgomotoasă și susținută a stării de greață În care se afla. — Vezi? zise Tipul nervos de la consiliu. Ți-am spus eu că e groaznic? Ți-am spus? Logan dădu din cap și răspunse afirmativ, chiar dacă nu ascultase o vorbă din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
albă moartă care zăcea În sertarul de la morgă. — Îți mulțumesc pentru timpul acordat, agent. Logan puse jos receptorul cu un oftat trist și excluse ultimul nume. — N-avem noroc, zise el, În vreme ce Insch se instala pe marginea biroului și scotocea zgomotos prin dosarele lui Logan. Toți copiii din grupul corect de vârstă, tratați de TBC, sunt bine-sănătoși. Știi ce-nseamnă asta, zise Insch. Pusese mâna pe declarațiile pe care Logan le alesese ca fiind cele mai apropiate de Norman Chalmers și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
jur ca un nor. Era baltic. Străzile erau neobișnuit de liniștite pentru o sâmbătă seara. Logan nu prea avea chef să se-ntoarcă În apartamentul gol. Nu chiar atunci. Așa că se duse la Archibald Simpson. Barul era plin de grupuri zgomotoase de tineri grupați În jurul carafelor cu cockteiluri, ferindu-se de frig, Îmbătându-se cât se poate de tare și cât se poate de repede. Nu peste mult timp avea să se lase cu vomitat, ceva bătaie și, pentru unii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se terminase. Noii comandanți ai legiunilor luară în mână cu brutalitate ordinea publică. Un curier rapid, de încredere, îi duse lui Calpurnius Piso, în insula Coos, vestea morții lui Germanicus. Și atât de mare fu bucuria lui - și, încă mai zgomotoasă, a soției sale -, încât organizară serbări publice. Un prieten îi șopti însă violentului senator să se potolească: — Cei care se bucură mai mult de moartea lui, Tiberius de pildă, afișează în public o durere adâncă. Iar maică-sa plânge mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Romanum, în apropiere de Rostra, istorica tribună a discursurilor oficiale, și chiar în zona sacră a lui Marsyas. Acuzația îi uimi pe senatori; în timp ce populares se simțeau pierduți, optimates, cărora le convenea să-și arate indignarea, și-au exprimat-o zgomotos. Un singur senator, bătrân și curajos, s-a ridicat în picioare și a spus: „N-am înțeles“. Au crezut că se referea la auzul lui slăbit din cauza vârstei, dar el le-a explicat: „N-am înțeles de ce aceștia, care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dușman pe Julius Caesar și, în definitiv, îl ucisese. Aceasta fusese arta rafinată care construise, cu pași milimetrici, noua constitutio romană și pusese practic puterea lui personală mai presus de orice lege. Nu-i plăceau confruntările directe cu adversarii, nici zgomotoasele discuții publice, și cu atât mai puțin îi plăcea războiul. De fapt, nu luase niciodată parte la vreo luptă, nici pe uscat, nici pe mare, și nu era un strateg. Cu toate acestea, cinci sute de mii de cetățeni romani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Macro; ochii îi străluciră. Îl salută militărește, ostentativ, și-i spuse cu glas schimbat: Dacă tu îmi îngădui, eu plec. Gajus încuviință; între timp, pretorienii blocaseră deja intrările vilei; mai întâi ocupaseră turnul de semnalizare, împiedicând transmiterea mesajelor. Macro ieși zgomotos împreună cu gărzile sale de corp, în timp ce curtenii lui Tiberius se lipeau de ziduri. Gajus se întoarse cu spatele la camera unde zăcea împăratul mort și, fără să-i arunce vreo privire, se îndepărtă. Îndată alți pretorieni se adunară în jurul lui și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pragul neîncrederii și, prin urmare, se limita la gesturi materiale. Sentimentele lui aveau ca obiect nu oameni vii, ci un lung șir de amintiri. Se temea de iubirile noi. Comunica ușor cu oamenii simpli; poporul îl iubea și, prin manifestările zgomotoase ale acelei iubiri colective, îi dăruia o emoție eliberatoare. Însă sufletul lui se deschidea, treptat, numai în discuțiile inofensive și simple, cum erau cele cu poetul Phaedrus sau cu copilărosul Helikon. Căuta spații doar pentru el - era înspăimântat de contaminarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
altcineva, un alt prieten la vârsta de acum. Acesta Îmi arăta un obiect important, ceva ce reprezenta o mare descoperire. Eu eram foarte atent, să nu scap nimic din explicațiile lui. Atunci Paul s-a apropiat barbar, Într-o ceată zgomotoasă de băieți de vârsta sa. Nu știu cum, dar, În mod bizar, ei rămăseseră la vârsta copilăriei; s-a repezit și a distrus obiectul acela prețios pentru mine cu o singură lovitură de picior. Atunci, Înfuriat, eu l-am bătut, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ori am avut chiar impresia că-l recunosc pe el, dar mi-am revenit la timp. Trecuse jumătate de oră de când trebuia să vină. Nu mă puteam deprinde cu gândul că voi fi din nou singură seara aceea... Un grup zgomotos de colegi m-a Înconjurat și m-a luat aproape pe sus, undeva, la o cârciumă. Mergeam pe stradă și-i priveam pe toți drept În față, eram rea În momentele acelea, dar... nu simțea nimeni asta. Eram două fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cam săturasem de atâta roz. Îl poți vedea peste tot în zilele noastre. A devenit de-a dreptul convențional. Kara se ridică doar pentru a aranja perna de sub capul mamei sale și apoi își reluă locul jos lângă pat, sorbind zgomotos din paharul de carton pe care scria Starbucks; cafeaua era singurul ei drog, însă dependența era intensă și iremediabilă, ca să nu mai vorbim de costisitoare - era deja a treia cană pe ziua de astăzi. Părul ei era tăiat scurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu era cu el, comandă și un pahar de vin roșu. Mâncarea fusese minunată, de aceea decisese să mai zăbovească în acel loc, sorbind în tihnă din băutura interzisă și privind copiii cum se jucau pe străzi în acest cartier zgomotos și populat cu oameni de aceeași etnie. Plătise nota, simțindu-se oarecum vinovat pentru faptul că folosise fondurile bisericii pentru a consuma alcool, și apoi își continuase drumul spre nord, ajungând în scurt timp în Piața Washington. Aceasta părea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vin acolo sunt volumul puțin prea ridicat al muzicii și consumul de alcool din recipiente ascunse cu grijă în pungi de hârtie. Deși era adeptul unui sistem moral care presupunea trimiterea anumitor păcătoși direct în iad (cum ar fi prostituatele zgomotoase care te împiedică să adormiă, nu credea că ofensele spirituale ale căror martor era în acest parc erau un motiv îndeajuns de puternic pentru a arde în focurile gheenei. La un moment dat totuși, când încă se afla în parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ne-am mai văzut. - Mă cheamă Joe David, răspunse nou-venitul. De obicei, îmi fac veacul prin Brooklyn. Luis încuviință. - Da, acolo mi-am spart dintele. La 70. - La mine, e prima dată. Ca bodyguard, vreau să spun. O reclamă foarte zgomotoasă de la televizor îi întrerupse. - Scuză-mă, reîncepu Luis. Nu te-am auzit. Ai spus că este prima ta tură? - Da. Corpolentul detectiv spuse: - Bine, ce ai zice să fie și ultima? Luis aruncă ziarul și sări de pe canapea, scoțându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-o în teacă! Fii atentă unde o îndrepți! Își dădu seama că ținea Glockul strâns în mână și degetul pe trăgaci. Îl îndreptase spre tavan, spre podea, spre ei, ca un copil cu o armă de jucărie. Începu să râdă zgomotos de neglijența ei. În timp ce îl punea la loc în teacă, simți ceva tare pe centură. Se uită cu atenție și văzu că era o bucată de os cranian, plină de sânge. Îl aruncă deoparte și avu un nou acces de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
din nou, iar eu m-am oprit din plâns și-am rupt o bucată din sulul de hârtie igienică aflat laolaltă cu restul lucrurilor mele pe masa pe care-o țineam lângă mine și mi-am suflat nasul. A fost zgomotos și asta ne-a făcut să râdem-îmi suflu nasul ca un salahor, așa zice mama, ce-o mai fi și ăla. Are dreptate. A cam venit vremea să mă duc iar la doctor. Mă dor încheieturile de mor și, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la tobă la un marș, poate la câteva străzi distanță. Dar, dat fiind că nu se oprea, am început să mă simt nefiresc și am dat televizorul mai încet ca să încerc să-l izolez. Imediat ce am dat mai încet vorbăria zgomotoasă, sunetul și-a schimbat caracterul sau măcar s-a schimbat felul în care îl percepeam. Deși bătaia era încă una lentă, ca de tobă, am observat acum că era mai puțin regulată decât mi se păruse și nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]