24,729 matches
-
Și Flint se apleacă peste interval să umple din nou paharul cu scotch, și zice: — Mecca îți spune ceva, amice? Al-Haram? Zice: Dar Ka’ba? Cu o mână pe cască, Sheila spune: — Au lovit Tabernaculul Mormon... Sediul Convenției Naționale Baptiste... Zidul Plângerii și Domul Stâncii... hotelul Beverly Hills... Neah, zice Flint. Dezarmarea n-a funcționat. Nici Națiunile Unite. Și totuși, poate că asta o să funcționeze. Iar prietenul lor Jenson, Reverendul nostru Fără Dumnezeu, o să fie singurul supraviețuitor. Webber zice: — Da ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
resentiment față de femeia care o lovise. Dimpotrivă. O admira pe bunica. Cum fugise ea, cu toată bătrânețea, s-o ajungă din urmă, cu ce hotărâre o lovise și cu ce inimă de piatră o lăsase să urle de durere pe zidul suferinței! Greșise și primise ceea ce căutase pe tot parcursul zilei. Hotărât lucru, cu Bica nu trebuia să te pui. Aflată la adăpostul pieptului mamei simți că o doare inima de mila bunicii. I se umplu sufletul de o iubire puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prezența. Animalul ridică brusc capul, ciuli urechile, o privi fix și în secunda următoare o luă la galop spre ea. Fata încremeni. Scăpă valizele din mâini, în timp ce calul trecu pe lângă ea ca o săgeată și-o izbi cu burta în zidul căminului. Ajunse în cameră palidă, gata să leșine. Fetele se grăbiră s-o liniștească. Una din ele zise, atotștiutoare: Luana, calul alb înseamnă ursită. Te măriți! Ștefan o găsi marcată, încă, de întâmplare. O strânse în brațe și-o alintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sparge ușa. Ea ieși țeapănă, străduindu-se să-și șteargă cu demnitate lacrimile rușinoase. Bărbatul încercă s-o prindă de mână dar fata se smuci, oripilată. Te rog să nu mă atingi! Tentativele lui de comunicare se ciocneau de un zid. Femeia continua să întindă rufele, să deretice prin casă, să mestece în oală. Îi așeză să mănânce fără un cuvânt. El refuză și se aruncă într-un fotoliu, pândind-o cu coada ochiului și cu un zâmbet furișat în colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mult, o va convinge pe Sanda să le vândă partea ei de casă. Îi obligă pe oameni să-și facă treaba. Promiseseră un lucru, trebuiau să se țină de cuvânt. Cei doi munciră în forță și ridicară o parte din zid. În ziua ce urmă, găsind intact rodul muncii lor, bărbații crezură că visează. În jurul orei zece, apăru arhitecta șefă a orașului, însoțită de un slujbaș al primăriei. Primise reclamații de la ceilalți ocupanți ai casei și venise să vadă despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
într-acolo. Rezemată de peretele din spate, pipăia după un sprijin care s-o ajute să pășească. Mânată doar de instinct, se zbătea între necesitatea de-a merge spre lumină și aceea de-a sta cuminte, în siguranță, la adăpostul zidului de piatră. În clipa în care drumul începu să se încline ușor, ea alunecă la vale, încet, ca pe un tobogan cu panta prea mică. O dureau ochii tot săgetând întunericul și nu-și dorea altceva decât să ajungă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
știu cine-i vorbește. Cunoștea această voce, îi fusese, cândva, foarte dragă. Pe măsură ce-și aducea aminte creștea, ca o altă Alice în Țara Minunilor, se transforma din copil în femeie. Recunoscu glasul lui Ștefan, ascuns și nevăzut în spatele zidului, care-i cerea cu fermitate să se trezească. Strigătul lui avu efect de tunet în tunelul îngust și rece, pământul i se cutremură sub picioare, își pierdu echilibrul și căzu plângând, în timp ce lumina dispărea înghițită de întuneric. Se ridică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întuneric. Se ridică în bezna înfricoșătoare cu un efort supraomenesc, se întoarse cu fața la perete și încercă, lipsită de vlagă, să-l împingă, să-l dărâme. "Nu pot, Ștefan. E prea greu. E un obstacol de netrecut". Cu mâinile lipite de zidul rece, ea continuă, cu încăpățânare, să se opintească. Iuliana Darie intră în salon cu două cafele aburinde. Le așeză pe noptiera de lângă pat, se aplecă spre Radu, îi ridică fruntea căzută în piept și-i prinse obrajii între palme. Copile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dincolo, foarte aproape. Auzi muzica, își imagină discul rotindu-se cu devotament, pentru a-i aduce ei izbăvirea, sufletul i se umplu de emoție și închise ochii fericită. Își dori, pe neașteptate, cu o forță nebună, să treacă dincolo. Împinse zidul cu toată puterea iar în clipa următoare, ca o flacără stârnită din nimic, inima îi zvâcni, cuprinsă de un suflu pustiitor, când vocea îi spuse: " Hello! Is there anybody in there? Just knock if you hear me. Is there anyone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sentiment. Nu pot să-l explic, nu ai înțelege... Nu așa sunt eu, am devenit confortabil de amorțit..." Întunericul începu să se sfâșie, făcând ca pământul să vuiască și raze de lumină se prăbușiră peste ea, orbind-o. Se clătină, zidul de piatră trosni și se făcu bucăți iar ea căzu, pentru încă un timp, în partea plină de viață a lui. Deschise ochii pe neașteptate. Ștefan îi văzu pleoapele ridicate și nu realiză că această cortină, ridicată după atâtea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cumpărat nimic. Dintr odată au Început să se bată unii cu alții prin tot orașul. Toți ziceau că veniseră comuniștii de pe vreo mare insulă ca să profite de frământări. Bande de tineri bântuiau pe străzi Înarmați cu ma cete și umpleau zidurile de graffiti. MOARTE comuniștilor! Ducă-se la dracu’ chinezii! Pentru Adam fusese ca un articol de ziar devenit realitate, imaginile ieșeau din pagină și prindeau viață. Rămășițele de bârne ale caselor arse, vopseaua sângerie de pe pereți. Străzile pustii. Adam aflase
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
el ajunsese destul de departe, mergea cu pas săltăreț, ca de obicei, cu mâinile În buzunare. Johan, l-a chemat Farah șoptind insistent. Pașii ei prin noapte: fugea. El n-a Întors capul. știa că Înaintea lui e o dărâmătură de zid, numai bun să ascundă o pereche ghemuită. Iar lângă zid trebuia să fie o fată, Întotdeauna aceeași fată. Salut, a zis fata. Salut, frumosule. Nu era nici Înaltă, nici scundă, avea aceeași Înălțime ca Johan, umeri zvelți și șolduri pline
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
obicei, cu mâinile În buzunare. Johan, l-a chemat Farah șoptind insistent. Pașii ei prin noapte: fugea. El n-a Întors capul. știa că Înaintea lui e o dărâmătură de zid, numai bun să ascundă o pereche ghemuită. Iar lângă zid trebuia să fie o fată, Întotdeauna aceeași fată. Salut, a zis fata. Salut, frumosule. Nu era nici Înaltă, nici scundă, avea aceeași Înălțime ca Johan, umeri zvelți și șolduri pline și nu-și ascundea fața cu un strat gros de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un câmp bine cultivat, În rânduri, punctate ici și colo de case mari, acolo unde drumul se lățea brusc, iar pereții de ciment ascundeau imense conace În stil occi dental, cu țigle roșii care imită acoperișurile toscane, abia vizibile pe deasupra zidurilor. Numai că aici totul Îmbătrânește foarte repede, Își spunea Margaret. Jakarta transformă orice Într-o masă noroioasă și face ca lucrurile noi să pară vechi. Mușchiul se Întinde pe cimentul neted, soarele și ploaia macină metalele și piatra și le
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să meargă pe jos. Voia să se miște, să-și limpezească mintea, să nu se lase pradă durerii de cap. A trecut pe lângă fațada de un alb murdar a bisericii catolice cu fleșele ei Înălțându-se trist spre cer. Pe zidul de la intrare se vedea un strat subțire de var proaspăt, a putut totuși să deslușească inscripția mâzgălită cu roșu: Zdrobiți imperialismul creștin. — Hei, cucoană, hei! strigau conducătorii de becak. Hei, frumoaso! Oi! Vreo trei-patru s-au ținut după ea, țipând
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ca un neghiob. și-a dat seama că n-avea să dea niciodată de mama lui. Nici nu era sigur că ar mai fi dorit s-o găsească. Se făcuse tare târziu când Karl a izbutit să-l găsească lângă zid. Dormita cu capul aplecat pe o parte și sprijinit de mica pernă osoasă a mâinilor. S-ar fi zis că ascultă bătăile unei inimi din adâncul pământului. — Hai să mergem acasă, fiule, i-a zis Karl Într-o șoaptă dulce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că, dacă s-ar concentra stăruitor asupra lor, le-ar vedea ondulându-se, ca dragonii luminoși purtați de copiii chinezi la Sărbătoarea de toamnă, când aprind lampioane și le așază În burțile dragonilor, astfel Încât pâlpâie, se schimbă și aruncă pe ziduri ciudate umbre mătăsoase. Însă știa bine că, oricât s-ar fi străduit el, nici orașul și nici dealurile n-aveau să se clintească din loc. Mami, i-a cerut el Înmuindu-și glasul, n-ai vrea tu să-mi mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pretutindeni pe stâlpi plantați peste noapte. Orașul era pavoazat În toate chipurile cu putință, drapele enorme cădeau ca niște voaluri peste fațadele clădirilor, șiruri de stegulețe fluturau În vânt de-a curmezișul străzilor ca niște păsărele pe sârmă. Primăria umpluse zidurile cu uriașe imagini stilizate, una dintre ele era o cascadă care Își revărsa torentele roșii și albe peste privitor. Camioa nele erau pe jumătate roșii, pe jumătate albe, fetițele Își prinseseră părul cu panglici colorate În roșu și-n alb
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sporindu-și forța pe măsură ce Înaintau. Glasul plăcut de bariton devenea Încă și mai imperios, repezit pe alocuri, În vreme ce cobora până la șoaptă, apăsând fiecare vorbă cu vehemență și curgând la fel de stăruitor ca un șuvoi care străbate năvalnic printr-o crăpătură de zid. Trecuseră mai bine de două ore de când Începuse discursul, dar nu dădea nici un semn de oboseală. Dintr-odată, Adam a izbutit să vadă Palatul, piatra lui albă, strălucitoare, se ivise pe deasupra capetelor. De la o vreme Își Încetiniseră avansarea. Acum trupurile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
semn de oboseală. Dintr-odată, Adam a izbutit să vadă Palatul, piatra lui albă, strălucitoare, se ivise pe deasupra capetelor. De la o vreme Își Încetiniseră avansarea. Acum trupurile din fața lor nu mai lăsau loc de trecere, rămâneau neclintite și formau un zid neîntrerupt și lucios de torsuri dezgolite. ...ne apropiem de momentul când toți cei cărora le pasă de viitorul omenirii trebuie să intre În luptă... Din nu Încetase să-i țină mâna strâns, deși rămăseseră nemișcați. Adam s-a retras jumătate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
schimbare aproape impercep tibilă, dar suficientă ca Margaret s-o observe. — OK, OK, OK, a exclamat Bill. Au pornit Înapoi Încet prin Îmbulzeală, pierduți dintr-odată. N-aveau pe unde să iasă. Oriunde ar fi privit, nu se vedea decât zidul mișcător al celor din jur. Nu puteau s-o ia nici la dreapta, nici la stânga, nici Înainte. Orașul dispăruse În valul mulțimii care continua să sporească. Înaintau centimetru cu centimetru. Din când În când, câte un copil trecea și bătea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la sute de lucruri felurite. Studenții Împărțeau zilnic astfel de foi volante, Însă Margaret se Întreba dacă aveau să fie vreodată citite. Zăceau pe jos, călcate În picioare, scorojite și gălbejite de soare. Unele dintre aleile care se Întindeau pe lângă zidurile sălilor de curs erau pline de cioburi de sticlă și multe ferestre nu mai aveau geamuri. Nu de multă vreme, din biroul ei care dădea spre partea cealaltă a terenului, Margaret văzuse cum un tânăr a scos un geam din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
greșeală. Își dădea Însă foarte bine seama că viața lui alături de Karl fusese În Întregime o nesfârșită iertare. Ca și cum toate neroziile lui fără nume, atâtea și atâtea de care nu-și mai amintea, Îi fuseseră iertate. Pe când Buickul trecea pe lângă zidurile Înalte care Înconjurau vilele, Adam a Început să recunoască stilul construcțiilor, occidental, masiv, cu ceva ciudat În el. O motoretă culcată pe o parte În mijlocul drumului, cu roțile strivite și răsucite. Mai fusese pe-aici. A Înțeles că se duceau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acolo pitulată în colțul canapelei, cu cotul delicat sprijinit de marginea din piele. Și din nou furnicături de-a lungul brațului. Într-o zi am să paralizez, presupuse. Alexe măsura imperturbabil odaia, milimetru cu milimetru. Tăcerea se înălțase ca un zid înalt, necruțător, opac. De pe scaunul ei, Carmina își fixase privirea pe cotorul unei cărți: Gândirea feniciană în texte, silabisea Gân-di-rea fe-ni-ci-a-nă în tex-te. Intuise că era vorba de un procedeu simplu, avantajos, de a scăpa de un nepoftit. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
femeile. Își saltă de pe cap căciula, sau basca, ce are, se înclină, la cuier își agață pardesiul tocmai la perete, chiar dacă știe că i se va murdări de var, lasă altora locul din față.. Pe hol se oprește lipit de zid și te așteaptă să treci cu toate că pe holul larg s-ar putea strecura și o mașină și aceste purtări, uimitoare deja, nu au nimic curtenitor, sunt simple gesturi glaciale, deloc căutate. Are studii superioare, este extrem de precis în lucrări, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]