5,822 matches
-
Numărul tematic al revistei Caiete critice 79 din 1986 a fost celebru în epocă și a rămas o referință necesară pentru înțelegerea receptării și interpretării postmodernismului în România. Dacă în prima secțiune a acestuia, un număr însemnat de autori români puneau în discuție conceptul de postmodernism în literatură, muzică, filosofie, arhitectură, istorie, partea a doua conținea traduceri ale unor texte esențiale ce aparțineau câtorva dintre exponenții curentului, ca John Barth, Jean-François Lyotard, Ihab Hassan, Guy Scarpetta. Astfel, de pildă, Andrei Pleșu acceptă că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
impune ca scop invalidarea ideilor moderne, de pildă, ci reintroducerea incertitudinii în câmpul cunoașterii (de aici decurgând procedee precum demistificarea, delegitimarea, deconstrucția, deplasarea etc.). 2. Fragmentarea. Dacă prima caracteristică pare a ataca un principiu recunoscut: claritas, cea de a doua pune în discuție integritas 211, unitatea în genere. Hassan consideră că fragmentarea decurge din oprobriul totalizării, de unde rezultă și preferința postmodernilor pentru montaj, colaj, paradox, paralogie, metonimie, paracriticism etc. În ficțiunea postmodernă este utilizată constant heterotopia, lumile plurale fiind mereu fragmentare și fragmentate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cercetare a unor teme precum scriitura, discursul, metafora ne îndreptățește să afirmăm că postmodernismul a contribuit, în special, la dezvoltarea retoricii metafizice și a retoricii textualiste 237. De altfel, întreg discursul postmodern este preocupat atât de forța și ineditul ideilor puse în discuție (retorica metafizică), cât și de modalitatea în care textele se construiesc, se leagă (intertextualitate) și comunică între ele (retorica textualistă). Credem, așadar, că aceste două orientări generale, cu performanțele lor discursive, pot da seama de dezvoltările din interiorul retoricii postmoderne
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
muzica. Scriitura, ca și limbajul, se reîntorc la sine și, ignorând reperele sau referința clasică, se "auto-examinează", se "auto-produc", se "auto-prezintă". Această mișcare concentrică participă la dezideratul postmodern al unei scriituri care se scrie pe sine ca scriitură: scriitura-ca-scriitură ce pune în discuție problema reprezentării, a sensului, autorului și referinței. 3.2.2. Scriitură, text, discurs Termenul de écriture, așa cum a fost teoretizat de Roland Barthes, Jacques Derrida, Julia Kristeva, Philippe Sollers, Jean-Louis Baudry, Michel Foucault sau Jean Baudrillard nu este în nici un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sfârșitului", astfel încât întrebarea care se ivește firesc este: "reprezintă postmodernismul sfârșitul filosofiei?". Fără a intra în detaliile unei dezbateri care reprezintă un subiect în sine, câteva aliniamente ale acesteia ne pot ajuta să descriem mai bine cadrul în care se pune în discuție discursivitatea postmodernă. În general, dacă modernismul și-a construit proiectul în jurul ideii de organizare rațională a lumii, proiect considerat de cele mai multe ori ca fiind utopic, postmodernismul renunță la acest ideal al rațiunii și este astfel echivalat cu "decăderea utopiei". Sarcina
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sa în sferele sociale și culturale. Polivalența postmodernismului se dezvăluie încă de la primele încercări de încartiruire teoretică, însăși problema periodizării deschizând multiple căi de interpretare (ca perioadă, stil, metodă, epocă etc.), una dintre cele mai importante probleme pe care o pune în discuție fiind aceea a teoretizării contemporaneității și a tratării trecutului în interiorul său. Aprofundarea postmodernismului în termeni filosofici a deschis spinoasa problematică a delimitărilor dintre poststructuralism și postmodernism, mai ales că unii teoreticieni sunt asumați în mod egal de către ambele curente (precum
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
u nde există un deficit de reglementare. Trebuie să distingem între piețe libere și piețe fără regle mentări. Când piețele sunt „lăsate de capul lor“, efectele colaterale pot fi imens e și se poate ajunge la reacții virulente, care să pună în discuție chiar spiritul economiei de piață libere. Nu trebuie să înțelegem că reglementările mai extinse și mai rig u roase înseamnă inversarea liberalizării financi are , ci, dimpotrivă, că pentru a menține piețele financiare libere, pentru ca ele să nu producă dezechili ste
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
factorii care au determinat apariția acesteia, să înțelegem cauzele pentru care a devenit o criză globală cu efecte negative asupra tuturor țărilor. În momentul de față, im pactul crizei financiare asupra statelor europe ne este atât de puternic, încât se pune în discuție însăși stabilitatea Uniunii Eu ropene. Totul s-a întâmplat ca înt r-un joc de domino, piețele financiare internaționale reacționând în lanț, la primul semn de instabilitate financiar ă. Pe baza datelor și faptelor analizate în cadrul ac estui capitol, am
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
politice, lă-sîndu-i să creadă că, așa cum statul a contribuit la formarea piețelor naționale unificate, federația va forma "societatea civilă europeană". Compromisul între partizanii liberului schimb și cei ai politicilor publice este la fel de determinant în proiectul fondator ca și concilierea, deseori pusă în discuție, între federaliști și partizanii suveranității naționale. Compromisul ilustrează deci persistența unei tensiuni majore a culturii politice europene, care a opus, pe de o parte, susținătorii societății civile și, pe de altă parte, admiratorii puterii publice. De la sfîrșitul secolului al XVIII
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
Cauzalitatea simplă a unei crize financiare: ar trebui citită: Aceste tendințe sunt potențate de faptul că orice "boom" economic este purtătorul unui mare potențial inflaționist. În fine, amplitudinea crizelor este un atribut al acestora, care ridică semne de întrebare și pune în discuție regimul de urgență al problematicii crizelor financiare. Se apreciază că impactul crizelor din deceniile IX și X, asupra grupului de țări ale OECD, a fost nesemnificativ și că pierderile înregistrate de țările aflate în focarul crizelor, ar echivala cu numai
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
aviztul respectiv. Pe ordinea de zi a Comitetului consultativ, la cererea autorității competente dintr-un stat membru, Comisia poate înscrie o cauză cercetată de autoritatea respectivă în legătură cu respectarea art. 101 și 102. Comisia are dreptul ca din proprie inițiativă să pună în discuție un asemenea caz situație în care înștiințează despre aceasta autoritatea statală interesată. De asemenea, o autoritate națională competentă poate prezenta Comitetului consultativ o cerere referitoare la o cauză în care Comisia are intenția să deschidă o procedură care duce la
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
XX-lea. La noi, deși nu a existat o tradiție formal constituită a unei literaturi care să exploreze și să exploateze abisalul temerilor omenești, mai mulți scriitori s-au îndreptat, intuitiv, spre crearea unor scenarii terifiante, barochismul acestora permițîndu-ne să punem în discuție o arhitectură autentic supraetajată. Aceste texte, unele mai cunoscute, altele, dimpotrivă, obscure, vor face obiectul studiului meu: pornind de la ele și sfârșind cu ele, caut să rotunjesc o primă imagine coerentă a terorii în spațiul estetic autohton și să legitimez
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
uciderea "mandarinului" domnitorului Iliaș, grecul Batiște Veveli, iar al doilea, memorialistic, fiind axat asupra descrierii unei invazii a lăcustelor). Exegeza mea se va desface, apoi, în trei direcții de bază, în funcție de ancrajul ontologic al terifiantului textual. Prima dintre ele va pune în discuție teroarea naturală, adică acel model care produce spaimă utilizând ingredientele universului real și respectând legile verosimilului. Pe acest făgaș, se înscriu următoarele texte: Alexandru Lăpușneanul de Constantin Negruzzi, O făclie de Paște de I.L. Caragiale și La Vulturi! de Gala
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sufletul până la cele mai înalte culmi și durerea terorii se pierde în uimire". (Sandner: 2004: 32). Inspirată, într-o măsură considerabilă, de eseul lui Burke, prozatoarea britanică Ann Radcliffe 9 este, probabil, prima care operează diferențieri bine argumentate între conceptele puse în discuție, privilegiind teroarea în raport cu groaza. Astfel, în cunoscutul său eseu cu structură dialogică, On the Supernatural in Poetry (1826), unul dintre personaje, W(illoughton), îi spune interlocutorului său, Domnul S(impson): "Teroarea și groaza sunt opuse până într-atât, încât prima
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în centru viața minerilor din băile de aur transilvănene. Intransigent, Cornel Regman constată că asemenea narațiuni "își găsesc justificarea de a fi în neobișnuitul întâmplărilor și prea puțin în surprinderea liniilor unor temperamente" (2001: 39). Oricum ar sta lucrurile, proza pusă în discuție de mine are, cum se spune, suspans. În spațiul sadovenian al unei crâșme, naratorul, un anume Ispas, face cunoștință cu trei mineri, fiecare având de înfățișat propria poveste teribilă din subteran. Ion Vintilă este primul: "Băiam vro opt inși, afund
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Dämmerung: "În realitate, zile întregi s-au scurs așa în bătaia uraganului, în viforul acestui veșnic amurg fără soare și fără umbră de noapte". Este regretabil că Stere nu reușește să mențină aceeași intensitate a terifiantului sublim pe care îl puneam în discuție anterior pe spații epice mai largi, cu toate că proza sa minuțioasă și informată se deschide nu arareori în oaze de evocări expresive, ce par să fi fost elaborate de influentul și rafinatul analist al Rusiei exotice, marchizul de Custine. Oricum, merită
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
au fost contrabalansate, între 1917 și 1991, de marea țară euro-asiatică ultracentralizată, cu planificare închisă și incapabilă să iradieze forțele competitivității proprii și ale sateliților. În întrecerea cu lumea liberală au învins mai ales mijloacele. Scopurile economico-sociale istorice sunt mereu puse în discuție de slujitorii mijloacelor. China, Vietnam, Coreea de Nord, Cuba și alte țări fac eforturi eșuate de "mixare" a intereselor particulare cu cele de grup. Îngrijorarea lui M. Duverger (n. 1917) din 1990 privind încetineala CEE de a-i integra pe esticii cam
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
să arăt în capitolul al doilea, „în momentul crizei“. Îi lipsește acestei medieri caracterul anticipativ al speculativului, precum și încercarea, denunțată deja de mulți comentatori, de „imanentizare“ a trancendenței. Pentru Benjamin, negativitatea experienței dialectice este infinită, tocmai pentru că această transcendență, care „pune în discuție“ limitele lumii, nu este decât fragmentar sesizată în lume. Melancolia alegoristului, nu siguranța filozofului speculativ este sentimentul care descrie situarea în acest univers al revelației persistente, dar niciodată completă, obiectivă. Al doilea capitol vizează o altă coordonată a conceptului „ex
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
este nede ter minată, după cum arătam mai sus. Ea se exercită indirect, prin pedagogia unei priviri care deconstruiește formele cul tu rale sau so ciale înghețate ale secolului al XIX-lea. În cele ce ur mează, această deconstrucție va fi pusă în discuție ca gest teologic, în înțelesul pe care am încercat să-l dau termenului în capitolul 2. În recenzia din 1929 la cartea lui F. Hessel, Spazieren in Berlin, Benjamin notează: „Als Einheimischer zum Bild einer Stadt zu kommen, erfordert andere
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
În lectura pe care o face întregii opere a lui Klimt și, în special, a celor trei picturi alegorice, Filozofia, Medicina și Jurisprudența, Schorske este de părere că acest afiș conține un mesaj subversiv, prin care tocmai legitimitatea rațiunii este pusă în discuție, în timp ce forțele obscure ale subconștientului sunt eliberate. Printre dezideratele clare ale Secession-ului se află și acela de a scoate arta vieneză de sub climatul unui provincialism aflat sub jurisdicția artei academice și sincronizarea cu noile curente în arta europeană. Scopul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dintre englez și vampir drept "ego" față de "alter ego" sau "sine" față de "celălalt", atunci am înțelege cu ușurință impactul imens pe care l-a avut romanul Dracula în toată lumea din momentul publicării lui, în 1897. Pe de o parte, acesta pune în discuție, după Frankenstein al lui Mary Shelley, existența "celuilalt" față de "sine"; pe de alta, funcționează ca un avertisment privind puterile distructive ale "celuilalt", ceea ce subminează teoria scopului civilizator al imperiului. Dracula și ceilalți vampiri din romanul lui Stoker aparțin unei "alte
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
școlii britanice de studii medievale în general, varianta englezească a carnavalului în Anglia epocii medievale era așa-nu-mita "dezordine pozitivă" sau "neascultare" (misrule), termen descris de teoreticianul englez ca "redând sensul de practici festive, care intrigă și subminează așteptările cotidiene". Acesta pune în discuție diferența dintre carnaval ca "acele festivități care erau și sunt în continuare asociate cu Lăsata Secului" și dezordinea pozitivă, "un fel de supapă" socială și politică care, spre deosebire de carnaval, nu avea legătură cu sărbătorile religioase 215. Exemplul pe care îl
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Este sensul în care ei sunt cu toții darwiniști. Există, totodată, un dezacord clar între cei care consideră selecția naturală drept cauza unică și cei care contestă această afirmație, susținând că există și alte cauze importante ale evoluției în afară de selecție. Ceea ce pun în discuție cei din urmă este punctul de vedere după care selecția este singura cauză a evoluției. Pledoaria unor cercetători ca Eldrege, Gould sau Lewontin este pentru o teorie mai cuprinzătoare a evoluției, care să dea socoteală de toate schimbările evolutive, nu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
armonia și expresia unei tendințe lăuntrice spre perfecțiune crescândă vor fi izbiți și contrariați de explicația darwiniană a adaptării ca rezultat al luptei pentru existență. Naturaliștii care prezintă evoluția lumii vii drept o suită de tranziții ce reprezintă macromutații vor pune în discuție în primul rând gradualismul darwinian. În sfârșit, cei care împărtășesc o imagine asupra științei modelată de idealurile de cunoaștere ale fizicii clasice vor fi înclinați să aprecieze drept nesatisfăcătoare o teorie care propune o abordare populațională, care atribuie un rol
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
afirmațiile lui Diamond ar trebui să fie tratate ca deșeurile radioactive: arse cu grijă și uitate vreme de milioane de ani (?!). Făcând abstracție de asemenea poziții extreme, se cuvine menționat că principii de bază ale științei darwiniene continuă să fie puse în discuție și contestate de pe poziții creaționiste de către autori cu totul onorabili din mediul academic occidental. Bunăoară, reputatul filozof american Alvin Plantinga recomandă o discuție calmă, pe un ton moderat, respingând atât criticile acelor fundamentaliști religioși care văd în principiile lui Darwin
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]