2,547 matches
-
voi sta, / Frunza ta tot a pica; Și-oi păli frunza cu clopul / Și pe mândra cu mijlocul / Ș-apoi cum mi-a fi norocul!"106 Natura personificată devine participantă directă la împlinirea unui destin "scris în carte", paralelismul semantic punând în valoare relația om cosmos: " Măi bădiță, Ioniță, / Leagă calul la portiță / Și-i dă fân cu floricele, / Vin` la mama de mă cere. / De m-a da, de nu m-a da, / Scrie-n carte că-s a ta, / Pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din joc / Ca floarea de păpădie, / Ca cântul de ciocârlie / Ce se-nalță pe câmpie. Foaie verde de sulfină, / Pe-a Moldovei apă lină / Strălucește lună plină."158 Alternanțele verbale am răsădit / am plivit / am lăcrimat / am adunat / am dat pun în valoare predicația discursivă a structurii metonimice care întrupează universul: Câte flori pe deal în sus / Toate cu badea le-am pus, / Cu mâna le-am răsădit / Și cu dorul le-am plivit; / La udat, am lăcrimat, / La-nflorit, le-am adunat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
om univers: "De-aș trăi ca plopu-n vale, / Nu m-ar mânca atâta jale; / De-aș trăi ca plopu-n munte, / N-aș avea doruri prea multe; / Da trăiesc ca plopu-n coastă, / Mi-i dor de dragostea noastră."172 Microtextul narativ pune în valoare, de cele mai multe ori, relația om cosmos, elementul arhetipal fiind integrat în cotidian, ca remediu al uitării, înstrăinării sau al destrămării lăuntrice: "Acolo-n vale, la pârâu, / Spală mândra dorul meu; / Tot îl spală și-l albește / Și-n izvor îl
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și bărbatul-ncins cu fune; Lelița cu chica creață / Și bărbatu-ncins c-o ață."234 Dialogismul interior al discursului poetic construiește relația dintre om și natură, pe baza amplificărilor descriptive și a planurilor analogice. Tonul explicativ, pe fondul singularizării, pune în valoare imaginea binară contrastantă a destinului: " Foaie verde trei măsline, / Mă mir, codrule, de tine / Cum de-ți merge-așa de bine / Și nu-mbătrânești ca mine! / Că tu vara înverzești. / Vine toamna-ngălbenești, / Toată iarna odihnești, / Primăvara-ntinerești. Da eu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
plânge, / Că maica ți-a aduce / Două mere, două pere, / Toate patru aurele, / Și cheița de la rai / Și te-a face mare crai! / Rămâneți cu bine, / Fiți fericiți, / Să vă deie Domnul / Totul ce doriți!"135 Împărtășirea din rodul mărului pune în valoare în-omenirea lui Dumnezeu și îndumnezeirea omului, transcendentul care se smerește până la trăirea umană și omul care se înalță spiritual, prin cunoașterea Logos-ului primordial: "Masă rotilată, / Galbănă de t`atră (piatră), / Da` în cornu mesei / Pomuț rămurat / De poame-ncărcat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
poetic. Creația populară, în temeiul unui ritual al gestului și al unui ritual al cuvântului, se dezvăluie ca discurs polifonic care transformă în procesualitate ontologică oralitatea primară, limba originar orală caracterizându-se prin consubstanțialitatea dintre planul semantic și planul expresiei, punând în valoare funcția socială a cuvântului. Interdependența dintre imaginarul ritualic și imaginarul poetic generează dinamica ontologică a imaginii care cunoaște o permanentă metamorfoză a semnificațiilor. În devenirea sa, de la arhetip la mit, imaginea este învestită ca procesualitate discursivă care creează nucleul relațional
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și afirmă că aceasta „ridică în mod evident multe interogații“49. Nu puțini dintre autorii care au devenit cunoscuți prin lucrări despre filozofia târzie a lui Wittgenstein cred că sugestiile pe care le conțin însemnările sale vor fi mai bine puse în valoare dacă vor fi prezentate sistematic drept teze și argumente. În „Prefața“ unei monografii consacrate lui Wittgenstein, care a fost tradusă în limba română, acest punct de vedere a fost exprimat cu o claritate care nu lasă nimic de dorit: „Diferența
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
legătură cu rațiunea și stăpânirea limbajului verbal, rezonanța afectivă depinde de valorificarea elementelor paraverbale (tonul vocii, ritmul vorbirii, intonația, intensitatea vocii etc.) și nonverbale (privire, vestimentație, accesorii, mers, postură, miros, gestică, proxemică etc.). Profesorul este asemenea actorului de pe scenă, care pune în valoare mesajul pe care îl rostește, având tot timpul în vedere așteptările și reacțiile elevilor. Imaginea pe care și-a format-o asupra auditoriului clasă trebuie să fie cât mai aproape de realitate, deoarece numai o bună cunoaștere a elevilor îi dă
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
omenească, ce dezarmează critica și triumfă asupra sarcasmului. Ea îi înnobilează pe cei care o încearcă, trezește în ei prospețimea sentimentelor, bulversează diferențele de clasă, de castă sau de poziție socială" (Braud, 2008, p. 36). Compasiunea este "o emoție care pune în valoare, dar și o obligație care pune la încercare" (idem, p. 37). În vreme ce iubirea este, în principiu, dorința ca celălalt să fie fericit și să descopere cauzele fericirii, compasiunea este "dorința ca ceilalți să poată fi liberi de suferință și de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
însă, valorificate și pentru a potența unele dintre caracteristicile tehnicilor discursive, prin exersare vezi ultima secțiune a lucrării de față). * * * Comunicarea didactică/educațională presupune, de asemenea, asumarea anumitor roluri 39; în multe lucrări de specialitate, profesorul este asimilat actorului "care pune în valoare mesajul prin modul în care îl rostește, având însă în atenție tot timpul publicul și așteptările sale" (Sălăvăstru, 2000-2001, p. 104), dar și într-o "metaforă a dansului" coregrafului (care proiectează secvența instructiv-educativă), regizorului (care organizează grupul, stabilește cadrul/regulile
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
salcâmii la Bârlad...” Președintele comitetului municipal pentru cultură și educație socialistă, dr. Paul Sârbu, scria despre Festivalul Național „Cântarea României" ca „manifestare a muncii și creației libere", iar prof. Gruia Novac despre corul „Armonia la 80 de ani". Alte articole puneau în valoare instituțiile culturale și oamenii Bârladului: V. Mălinescu, secretar literar la Teatrul „Victor Ion Popa" scrie despre „Teatru act de cultură"; Eug. Popușoi, muzeograf, despre „Muzeul «Vasile Pârvan» și educația patriotică; prof. Gh. Catană, directorul Casei de cultură a sindicalelor, despre
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
patrie este o revistă realizată ca nu măr festiv la 1 noiembrie 1995, cu prilejul sărbătoririi a 80 de ani de existență a Brigăzii 17 artilerie - General „Al. Tell”, îmbrăcând un stil sobru, concis, cu o grafică modernă, reușind să pună în valoare trecutul încărcat de glorie al generațiilor car e și‐au făcut datoria față de patrie, apărând permanent fruntariile s trăbune. „Seara, de sub pulberea timpului, chipuri de ar tileriști ne privesc cu satisfacția datoriei împlinite la Turtucaia, la Mărășești și la Oituz
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
acestor relații, considerându-se că bolnavul psihic nu este „străinul” freudian sau „celălalt” - exclusul lacanian, ci este o ființă umană cu nevoi, trebuințe și care trebuie privită cu demnitate, ca oricare altă ființă umană. Strategiile de intervenție ale asistenței sociale pun în valoare potențialul terapeutic al comunității, respectiv al familiei, al grupului de prieteni și al grupului de muncă, în refacerea potențialului psihic și social al persoanei cu tulburări mentale. Pentru a asigura cadrul instituțional de intervenție al asistenței sociale în favoarea clienților cu
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
le redăm și să le înțelegem. Vom adopta, apoi, un demers de diagnosticare: cum să evaluăm, să judecăm valorile și sistemele acestora? Le verificăm coerența, le depistăm eventualele contradicții, examinăm consecințele efective ale adoptării lor asupra acțiunilor, comportamentelor, realității sociale. Punem în valoare criteriile în virtutea cărora am ajuns la diagnostic. Capitolul 4 Sarcinile analistului Valorile nu sunt direct vizibile, asemenea culorilor sau formelor obiectelor. Ele au o bază care le susține, le semnifică. Apoi, trebuie să le deducem. Folosim deci termenul de suport
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
pot face un credincios și un agnostic atunci când discută este să vorbească în mod coerent, să se asculte și să se accepte. Intensitatea judecăților de valoare În majoritatea timpului, judecățile de valoare se expri-mă sub formă de opinii. Acestea, globalizate, pun în valoare opinia publică la un moment dat. Sub acest unghi, putem introduce distincții. De data aceasta, nu construim o dihotomie (judecăți care pot fi verificate versus judecăți care nu pot fi verificate), ci o întreagă gamă. La o extremă se află
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Acestea sunt reprezentate prin următoarele tipuri de manifestări: mitomania, fabulația, construcția și vehicularea de intrigi. Aceste manifestări sunt expresia unui Eu slab care caută să distrugă, în mod indirect atât „imaginea lumii”, cât și „imaginea celorlalți” pentru a se putea pune în valoare pe sine. Este concomitent și expresia unor complexe de inferioritate și de culpabilitate. Este modalitatea de a „lupta în mod laș” a persoanelor slabe și instabile, complexate. Tulburări psiho-morale caracterizate prin tendința de compensare morbidă a apetențelor Eului personal, frustrat
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și dependente Problema acestor tipuri a fost studiată de numeroși specialiști (J.M. Charcot, J. Babinski). P. Janet leagă patologia isterică de tipul de constituție mitomaniacă, pe când K. Schneider spune despre isterici că sunt psihopați care au nevoie de a se pune în valoare pe ei înșiși. Personalitatea de tip isteric a fost pe larg descrisă la femei. Ea este caracterizată prin următoarele „trăsături psihopatologice”: histrionismul, facilitatea afectelor, modelul de gândire dominat de imaginație, reactivitate emoțională cu hipermotivitate și impulsivitate, sugestibilitate crescută și mitomanie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sprijină învăătorul la distribuirea materialelor didactice către colegii săi. De asemenea, elevul D.M., va fi inclus în programul activităților ecologice derulat la nivelul clasei, dar și în alte activități extrașcolare în cadrul cărora elevul are inițiative, își manifestă creativitatea și își pune în valoare aptitudile sale. În vederea remedierii problemelor disciplinare apărut în cazul elevului D.M., se impune și consilierea părinților. Scopul programului părinte-copil este acela de a induce modificări în interacțiunile părinte-copil, acestea constituind o premisă a reducerii problemelor comportamentale ale copilului în familie
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
margheritona, poate fi evaluată din perspectiva apartenenței la familia de cuvinte care cuprinde pe margherita "margaretă", "perlă", "mărgea de sticlă" și pe margheritina "bănuți", "mărgea de sticlă" și, eventual, din perspectiva sufixului din compunere. Se înțelege astfel de ce limbajul poetic pune în valoare de obicei cuvintele vechi și locuțiunile, mai predispuse interpretărilor prin intuiția poetică, adică elementele "transparente" ale limbii, cum le-a numit Hans-Martin G a u g e r105. În această perspectivă, limbajul poetic nu ar mai putea fi considerat o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la sfîrșitul secolului al XIX-lea și mai tîrziu. Scrisul lui Eminescu a deschis o cale a cunoașterii și a valorificării limbii naționale și un cîmp de exersare a virtualităților ei, însă trebuie observat că acest învățat a înțeles să pună în valoare mijloacele limbii sale pentru redarea filozofiei, iar nu pentru a extrage o filozofie din ele. Limba ca filozofie Unii dintre intelectualii români din secolul al XX-lea, stăpîniți de dorința de a crea o filozofie "românească", dar stimulați și de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și afirmă că aceasta „ridică în mod evident multe interogații“49. Nu puțini dintre autorii care au devenit cunoscuți prin lucrări despre filozofia târzie a lui Wittgenstein cred că sugestiile pe care le conțin însemnările sale vor fi mai bine puse în valoare dacă vor fi prezentate sistematic drept teze și argumente. În „Prefața“ unei monografii consacrate lui Wittgenstein, care a fost tradusă în limba română, acest punct de vedere a fost exprimat cu o claritate care nu lasă nimic de dorit: „Diferența
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
culturalului, nu negat, dar sistematic trecut în planul secund. În cadrul Școlii Ardelene, bunăoară, reține doar figura pregnantă a lui Ion Budai-Deleanu, considerat singurul artist viabil, la fel cum Dimitrie Cantemir este tratat numai ca scriitor, din vechea cultură românească fiind puse în valoare expresivitatea artistică a adaptărilor și traducerilor de texte religioase, „concepția estetică” a traducătorului. În contextul dezvoltării moderne a literaturii românești, istoricul literar rezervă, ca și G. Călinescu, un capitol pentru Macedonski și noua poetică, iar pe Eminescu îl încadrează în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
de istorie și limbă literară (1970), Corelația limbă - literatură (1971), Opțiuni și retrospective (1989), Pentru o nouă istorie a literaturii și culturii române vechi (1994), impunându-se mai ales cu cercetările privind cultura veche românească. Preferând să abordeze și să pună în valoare zone puțin cunoscute, cum ar fi scrierile medievale transilvănene, limba cărților românești de popularizare din secolul al XVIII-lea, se oprește, după o mărturisire proprie, „nu doar asupra piscurilor, ci și asupra diverselor cărări ce duc spre înălțime”, cât și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
organizare, pregătire, modalități de abordare și încă multe altele. Remarcăm cuvântul "fluidă". Ne putem câștiga sau pierde credibilitatea în orice moment pentru nerealizarea unei astfel de condiții majore a comunicării. Locul Care este cel mai bun loc pentru a ne pune în valoare puterea de convingere? Să ne străduim să găsim spațiul social care ne pune în avantaj. Studiile în domeniul comunicării demonstrează că le este mult mai greu oamenilor să spună "nu" în biroul șefului decât într-un mediu "neutru". Deci folosim
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
al senatului universității, acest așezământ instituțional poate fi astăzi introdus imediat în circuitul turistic internațional și în cel profesional de profil. Cum, potrivit legii, un muzeu se organizează în jurul unei colecții, și nu doar așa ca moft diletant, actuala instituție pune în valoare colecția inițială a lui Orest Tafrali, inaugurată în 1916, colecțiile muzeului Rectoratului, îngrijite timp îndelungat de Octav Davideanu, precum și impresionanta colecție asupra civilizației Cucuteni - rod al deceniilor de activitate pe teren a școlii ieșene de arheologie, alcătuită în colaborare cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]