24,388 matches
-
Templu și până la începutul secolului al XX-lea, în absența unor mijloace de pompare și transport, aceste izvoare au servit drept principala sursă de apă și în jurul lor se concentrau așezările umane și terenurile agricole Pentru a folosi apă acestor izvoare pentru băut și sisteme de irigație, locuitorii s-au ajutat de mijloace precum tuneluri adânci și canale (pentru izvoarele cu debit mai restrâns), rezervoare de suprafață sau subterane pentru acumulare și utilizare pentru perioade scurte, și terenuri în terase cu
Munții Iudeei () [Corola-website/Science/324944_a_326273]
-
servit drept principala sursă de apă și în jurul lor se concentrau așezările umane și terenurile agricole Pentru a folosi apă acestor izvoare pentru băut și sisteme de irigație, locuitorii s-au ajutat de mijloace precum tuneluri adânci și canale (pentru izvoarele cu debit mai restrâns), rezervoare de suprafață sau subterane pentru acumulare și utilizare pentru perioade scurte, și terenuri în terase cu sisteme de conducere a apei din bazine de acumulare spre terenurile agricole. În epoca modernă și-au pierdut însemnătatea
Munții Iudeei () [Corola-website/Science/324944_a_326273]
-
O parte mică din ele au fost restaurate și folosite în prezent în scopuri de turism, ceremonii și meditații în natură. Săteni arabi palestinieni, ce de exemplu din așezările Wadi Fukin,Walaja,Batir etc din apropierea zonei Mate Yehuda, folosesc încă izvoare pentru irigații tradiționale în munca agricolă. O linie feroviară leagă Beit Shemesh de-a lungul râului Nahal Sorek și a Văii Refaim cu gară Malha din Iersualim.
Munții Iudeei () [Corola-website/Science/324944_a_326273]
-
aflată la 8 km de Fălticeni, face parte din județul Suceava. Localitatea, situată pe râul Moldova, apare în documentele scrise în latină cu denumirea de Civitas Moldaviae, fiind cunoscută în trecut, pe românește, și sub numele de Târgul Moldovei. În izvoarele germane variantele sunt: Stadt Molde, Molda și Mulda. Orașul a fost populat de sașii transilvăneni care au trecut în Moldova înainte și după marea invazie mongolă din 1241. O inscripție latină din 1209 atestă întemeierea săsească a localității. De la această
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
românesc”, „Un tur de vals”, „Irena”, „Valsul ursului”, „Noapte misterioasă”, „Fluturi de noapte”, „Visul unei baiadere” etc.). Totuși, nu se oprește sa scrie lucrări clasice în spiritul folclorului, precum „Margareta”, „Voivodul”, „Sârba țărănească” etc. Unele din aceste lucrări au devenit izvor „popular” de inspirație pentru compozitorii de mai târziu (vezi Mircea Basarab „Rapsodia româna”). Alături de aceste piese scurte, Ochialbi scrie și câteva lucrări de proporții, clădite pe melodii populare: „Suite la Românescu”, „Patria mea” (1906) și „Scene pitorești române”, demonstrându-i
George Ochialbi () [Corola-website/Science/324427_a_325756]
-
unui sat cu numele Birăești din Moldova, situat pe râul Bistrița, lângă orașul Bacău "s-a găsit și Coste Birovici, fiul lui Biro. La fel ca satul" de lângă Bacău, satul Gherăești păstrează forma Birăești, până la mijlocul secolului al-XVIII-lea, așa cum atestă izvoarele istorice descoperite până la acel moment, dar și din însemnările unor misionari italieni care menționează comunitatea Birăești la 1745 (Gh.Călinescu, „"Alcuni missionari cattolici italiani nellaMoldovia nei secoli XVII e XVIII, in Diplomatarium Italicum”," 1925,pagina 184 și "Birest" la 1765
Gherăești, Neamț () [Corola-website/Science/324487_a_325816]
-
nume din județul Neamț, Moldova, România. Un sat cu numele de "Hangu" a fost atestat istoric într-un document din timpul domniei lui Ștefan cel Mare referitor la Mănăstirea Hangu care era amplasată în zona unde astăzi se află lacul Izvorul Muntelui; schitul se afla pe teritoriul actual al comunei Ceahlău. În perioada interbelică, satul Hangu cunoaște o dezvoltare fără precedent care se oprește odată cu construcția barajului de la Bicaz. După strămutarea a mai mult de 50% din populația satului, satul pierde
Hangu, Neamț () [Corola-website/Science/324502_a_325831]
-
Peperigului, apoi drept în Slatina, apoi obcina către obârșia Largului și a Farcașei..., până la muntele de sub Halăuca și gură Hălucăi, apoi până în vârful Pițigaiei și până la vârful Sihlei, la dealul Rusului și pește obârșia Nemțișorului drept la capul Pleșului și izvorul Muștei”. Același hotar este „întărit” la 3 februarie 1455 de către Alexandru-Voievod, domnul Moldovei. În timpul domniei lui Ștefan cel Mare și Sfânt, prin documentul din 27 iulie 1501, se aprobă călugărilor de la Mănăstirea Neamț să-și apere „Muntele Farcașa până la Gură
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
Satul Leghin este o așezare recentă, care s-a dezvoltat mai mult după anul 1958 când aici au fost strămutate un numar de 70 familii care locuiau de-a lungul albiei râului Bistrița, zona ocupată actual de lacul de acumulare Izvorul Muntelui. Până la strămutarea acestor familii, aici se găseau câteva locuințe care aparțineau de satul Stînca, împreună cu cătunul Poiana Focșei. Satul Stînca își trage denumirea de la mulțimea stâncilor existente în culmea Dobreanului și nu numai. În trecut i se mai spunea
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
m), dealul Hoților și dealul Tamaș (1104 m) care dă și numele acestei culmi. La nord de Culmea Tamașului se face trecerea între Depresiune Arefului și Depresiunea Sălătrucului printr-o culme mai joasă și cu numeroase șei create prin împingerea izvoarelor cât mai aproape de cumpănă. La nord-vest de Dealul Priporul (934 m) limita nordică și cea vestică a Subcarpaților Argeșului se intersectează. Structura geologică a Subcarpaților Argeșului pare complicată la prima vedere dar printr-o observare atentă a hărților geologice și
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
forme cu pante domoale, depozite cretacice de conglomerate calcaroase și gresii spre valea Dâmboviței, oligocene la Suslănești și Boteni și eocene la Lăicăi-Oncești. Versantul dinspre Argeșel are o pantă prelungă și uniformă până la nivelul de 800m de unde începe aliniamentul de izvoare care fragmentează versantul în mici interfluvii paralele ocupate în cea mai mare parte de pășuni. Spre baza versantului crește și panta iar în profilul longitudinal al pârâurilor apar numeroase săritori. Toate aceste mici râuri au albiile și versanții împădurite iar
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
Cu ajutorul unei sonde hipnotice, Mântuitorului ales din rândul clonelor i se induce un vis profetic. După sacrificiul acestuia, populația de clone începe construcția inimii primului templu (inițial manual, apoi aflând printr-un vis profetic despre depozitul de unelte), pe locul izvorului cu apă dulce apărut pe locul în care s-a jertfit acesta, moment cunoscut sub numele de Primul Incident Tehnologic. Al Doilea Incident are loc peste o generație, clonele primind animale care să le ajute la câmp. În final, după
Trilogia Abația () [Corola-website/Science/327419_a_328748]
-
a inscripției a fost făcută de istoricul și medicul grec Ctesias, care îi nota existența spre anul 400 î.Hr. Tacitus o menționa și el și descria unele monumente auxiliare, mult timp uitate, aflate la baza falezei, unde se află un izvor. Ceea ce a rămas este conform cu descrierea sa. Diodor din Sicilia a scris și el despre « Bagistanon » și declara că textul a fost gravat de regina Semiramida a Babilonului. După căderea Imperiului Persan și a succesorilor săi, și după căderea în
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
inferior al pârâului Șugău, înainte de confluența cu râul Bicaz - cu o suprafață de circa 3 hectare) este de forma de canion cu o lungime de 350 m, pe care se afla un șir de cascade. În aria protejată sunt 17 izvoare. Pe flancul sudic al rezervației, la 200 m de DN12C este construită lângă poteca principală cabana "Ecolog". La ieșirea din chei la marginea șoselei, o construcție artizanală - șteaza, poate fi observată. Aceasta este un fel de butoi cu doagele rare
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
mixt datorită prezenței unor elemente peisagistice, floristice și faunistice. Pe plan local, apare o mare varietate de fenomene carstice (pereti verticali si surplombanți, turnuri și ace calcaroase, vârfuri stâncoase, lapiezuri, creste, șei carstice, grohotișuri, chei, marmite de eroziune, doline, peșteri, izvoare petrifiante cu depuneri de tuf calcaros și travertin), asociate cu mai multe tipuri de habitate (păduri relictare pe substrat calcaros, versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică și fânețe montane) ce adăpostesc o mare diversitate de floră și faună specifică Orientalilor. Depozitele
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
de tuf calcaros și travertin), asociate cu mai multe tipuri de habitate (păduri relictare pe substrat calcaros, versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică și fânețe montane) ce adăpostesc o mare diversitate de floră și faună specifică Orientalilor. Depozitele carbonatice generate de izvoarele petrifiante de aici sunt fie de travertin fie de tufuri calcaroase: Declararea inițială a rezervației s-a făcut în 1971 în temeiul hotărârii Consiliului Popular Neamț, fundamentarea științifică a deciziei fiind făcută de Prof. Univ. Dr. geolog Grasu Constantin (Universitatea
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III-a - zone protejate"). Custodele actual (2012]) al rezervației este ONG Clubul Montan Român Piatra Neamț. Intervențiile antropice asupra rezervației au început prin construirea unei captări de apă în anul 1953 la un izvor din Cheile Șugăului, pentru cariera din proximitate - a Fabricii de ciment din Tașca Ele s-au reluat în 1999 prin lucrări miniere la un izbuc. Odată cu cu distrugerea în anul 2002 a acestuia prin dinamitări, în vederea construirii unei captări pentru
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
Ea include, astfel: Situl acumulează atât obiective de interes petrografic (acumulări de tuf calcaros, travertin, calcare de vârste diferite), paleontologic (fosile mezozoice) și tectonostructural (fracturi, contacte tectonice, pânze de șariaj), cât și peisagistice (relief calcaros și carstic), floristice (fânețe montane, izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros), faunistice (specii enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE).
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
adâncimea maximă de 15 m în zona barajului, adâncime medie de 5 m. Pe următoarele 3 lacurile situate în aval de Barajul de la Bicaz (Pângărați, Vaduri, Bâtca Doamnei), ca și o consecință a aportului de ape mai calde din Lacul Izvorul Muntelui - deși mai frecvent se formează gheață la mal - înghețul este de amploare mai redusă. Eventualul pod de gheață format este incomplet, fragil și ușor distrus de dinamica activă a circulației zilnice a apelor cu temperatură mai ridicată. Această condiție
Lacul Vaduri () [Corola-website/Science/327499_a_328828]
-
de 3700 m, lățimea de 730 m și adâncimea maximă de 14 m. Pe următoarele 3 lacurile situate în aval de Barajul de la Bicaz (Pângărați, Vaduri, Bâtca Doamnei), ca și o consecință a aportului de ape mai calde din Lacul Izvorul Muntelui - deși mai frecvent se formează gheață la mal - înghețul este de amploare mai redusă. Eventualul pod de gheață format este incomplet, fragil și ușor distrus de dinamica activă a circulației zilnice a apelor cu temperatură mai ridicată. Această condiție
Lacul Pângărați () [Corola-website/Science/327486_a_328815]
-
grup de zece orașe la frontiera de est a Imperiului Roman în aproprierea provincilor romane Iudea și Siria, unite datorită limbii, culturii, locației și statutului politic comun. Cu excepția orașului Scitopolis, toate se aflau la est de râul Iordan, fiind un izvor de cultură greacă și romană. Această uniune a fost fondată în 64 î.Hr. în timpul cuceririi Siriei de către Pompei și dizolvată în 135 d.Hr. la sfârșitul revoltei lui Bar Kohba. Plinius cel Bătrân ne relatează în scrierile sale care erau
Decapolis () [Corola-website/Science/326912_a_328241]
-
în diferite regiuni: în Finlanda, pe țărmurile Mării Baltice, în Polonia, Ucraina și la Marea Azov. În altă ordine de idei, otomanii beneficiau de neutralitatea Curții de la Viena, angajată, la acea vreme, în războiul de succesiune la tronul Spaniei. Conform unui izvor narativ otoman (este vorba despre „Amintirile” lui Hassan Kürdî), declanșarea conflictului ruso-otoman a fost generată, într-o bună măsură, de legăturile țarului cu popoarele creștine din Balcani. Astfel, Petru cel Mare „a făcut înțelegere cu toți ghiaurii greci din Moldova
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
insulele acesteia și din toată Rumelia și Anatolia”. În același timp, Petru „s-a înțeles cu venețienii” pentru ca aceștia din urmă să-i atace pe otomani în Mediterană. În aceste condiții, otomanii au declanșat un război preventiv, deoarece, conform aceluiași izvor narativ, țarul „în anul următor era neclintit și ferm hotărât să atace pe neașteptate”. La 20 noiembrie 1710, Imperiul Otoman a declarat război Rusiei, ambasadorul țarului, P.A. Tolstoi, și întreg personalul ambasadei ruse de la Constantinopol (aproximativ 70 de persoane) fiind
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
documentare, Dragoș Moldovanu - argumente cartografice) susțin că primul nucleu statal de la est de Carpați (Valahia nordică) a fost voievodatul de la hotarul cu Galiția din zona Siret-Suceava, cu centrul la Suceava, și care includea și Țara Șipenițului Conform acestei concepții, relatările izvoarelor străine despre o formațiune statală de la est de Carpați începând cu sec. al XIII-lea se referă anume la această formațiune, atestată pe hărțile medievale ca Valahia Minor. Astfel în 1276-1277 regele Ottocar al II - lea al Boemiei nu a
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
ortodoxă la Suceava (1386/1387), instituție care va contribui la întăririea puterii centrale și va însemna recunoașterea in facto de către Polonia a autonomiei politice și bisericești. Moldova este recunoscută în spectrul politic al epocii ca o țară romaneasca. In unele izvoare ea este numită Valahia Minor, pentru a fi deosebita de Valahia Maior, statul romanesc dintre Carpați, Dunăre si Marea Neagră. În vremea lui Alexandru cel Bun, Patriarhia Ecumenică din Constantinopol după câțiva ani de negocieri, în 1401 recunoaște Mitropolia Moldovei.
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]