23,989 matches
-
cazul genitiv); I-a dăruit mamei o carte. (cazul dativ); Mamă, mă ajuți, te rog? (cazul vocativ). Prin raportare la criteriul sintactic, pe lângă funcția sintactică-tip de subiect, substantivul îndeplinește și alte funcții sintactice 90 la nivelul propoziției: * subiect: Copilul zâmbește. (substantiv în cazul nominativ); Au mai plecat dintre copii. (substantiv în cazul acuzativ); Ai casei au plecat în vacanță. (substantiv în cazul genitiv); * nume predicativ: Câștigătorul este Gabriel. (substantiv în cazul nominativ); Volumul este de poezii. (substantiv în cazul acuzativ
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
multă bunăvoință din partea unor tineri politicoși, cari merg până la o stație apropiată, se fac locuri pentru dame." (I. L. Caragiale, D-l Goe...) (d) "Cum mă iubești tu, fata mea? Ca sarea în bucate, tată! răspunse și ea cu fața senină, zâmbind cu dragoste firească și lăsându-și ochii în jos, de rușine că vorbi și ea. Ea se rușina văzând că tată-său o băgase și pe ea în seamă, ca o mai mică ce era." (Petre Ispirescu, Sarea în bucate
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
tu,/ zise băiatul/ și zâmbi încurajator. (coordonare în plan incident); Hai și tu/ și dă o mână de ajutor,/ zise băiatul. (coordonare în planul comunicării propriu-zise); * fraze cu raporturi de subordonare și de incidență: Hai și tu,/ zise băiatul,/ care zâmbi încurajator. (subordonare în plan incident); Hai și tu/ să dai o mână de ajutor,/ zise băiatul. (subordonare în planul comunicării propriu-zise); * fraze cu raporturi de coordonare, de subordonare și de incidență: Hai și tu/ și dă o mână de ajutor
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
geroase de iarnă, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara, în zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, prundul cu știoalnele, țarinile cu holdele, câmpul cu florile și mândrele dealuri, de după care-mi zâmbeau zorile în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi-mi erau șezătorile, clăcile, horele și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire!" (Ion Creangă, Amintiri din copilărie) (d) "Frații săi prinseră pizmă pe el pentru că
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
vecinul și lăsase de moștenire fiilor și nepoților ura și vrajba de sânge. Cincizeci de ani, și numai împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte și suferințe împărat, ce-n viața lui nu râsese niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soției lui tinere, nici la poveștile bătrâne și glumețe a ostașilor înălbiți în bătălie și nevoi. Se simțea slab, se simțea murind și n-avea cui să
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
încredințară taina lor unui curtenitor flutur albastru stropit cu aur. Acesta se duse și flutură în cercuri multe asupra feței miresii când ea dormea ș-o făcu să vadă într-un vis luciu ca oglinda cum trebuia să fie-mbrăcată. Ea zâmbi când se visă atât de frumoasă." (Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă) (h) " Se unduia în duel ca un bici și fiecare legănare a spadei sale ar fi despicat în două orice alt bărbat sau băiat care i-ar fi stat
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
adjectiv, respectiv prin verb la modul gerunziu. Propoziția subordonată circumstanțială de mod Realizați contragerea propozițiilor subordonate circumstanțiale de mod din textele de mai jos: (a) "El o duse la împăratul și i-o arătă, spuindu-i că-i mireasa lui. Împăratul zâmbi, apoi îl luă de mână pe Făt-Frumos, ca și când ar fi vrut să-i spuie ceva în taină, și-l trase la o fereastră mare, pe care vedea lacul cel întins." (Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă) (b) "Lumea-l crezuse mort
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
7. Alcătuiți două enunțuri în care cuvântul ce să aibă valori morfologice diferite și precizați valorile respective. 8. Transcrieți din text o propoziție subordonată introdusă prin adverbul relativ cum și precizați-i felul. Testul nr. 5 Se dă textul: ,,Împărăteasa zâmbea fericită, fiindcă știa că oglinda grăiește numai adevărul. Vezi însă că Albă-ca-Zăpada creștea și se făcea pe zi ce trecea tot mai frumoasă; și când împlini șapte ani, era o minunăție de fată: frumoasă ca lumina zilei. Și frumusețea împărătesei
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
va înflori. Dar, ce ne pasă nouă, copiilor, când mama și tata, săracii, au capul plin de griji și se gândesc la neajunsurile vieții, pentru noi totul este numai lapte și miere. Parcă numai noi, câteodată, i-am face să zâmbească și să uite necazurile de care sunt copleșiți și se afundă în râsete când facem vreo boacănă. Ei, chiar și așa, tot ne iubesc! și le adună pe toate într-un sac mare, mare de tot, ca al lui Moș
Sfera by Coţovanu Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93580]
-
și mă gândeam: S-a isprăvit cu zilele negre! Și eram gata, așteptând pomenile nemaivăzut de bogate, ce aveau să curgă, ploaie, pretutindeni în țară. Carul s-a oprit în dreptul meu. Privirea ta a căzut asupra mea și ai coborât zâmbind. Am simțit că venise, în sfârșit, norocul vieții mele. Atunci deodată, mi-ai întins mâna dreaptă și ai întrebat blând: 5. - Ce ai să-mi dăruiești? „Ce joc regesc mai era și acesta? Să întinzi mâna cerșetorului, pentru a cerși
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
distincție între stil și manieră, dezaprobă paradele retorice ale lui Schiller ori Hugo, smerindu-se dinaintea lui Shakespeare, cu piesele lui doldora de adevărul vieții. Dacă nu împărtășește ideea impersonalității artei, alternativa oțioasă între teză și tendință îl face să zâmbească. Tendință, da, dar neapărat „tendință cu artă”, iată ce pretinde unei opere literare vrednice de acest nume. Cât privește teatrul, C. îl consideră a fi o artă de sine stătătoare, mai apropiată de oratorie și, într-un anume sens, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
se ridice tonul la tine, cum e să nu reușești să îți mulțumești părinții, cum e să nu fii înțeles... Dar și cum e când mama și tata îți făceau un cadou frumos, cum e când mama sau tata îți zâmbeau și îți spuneau o poveste seara, cum e să nu te mai saturi de joacă, cum e să fii absorbit de desene animate, cum e să mergi la film sau la teatru cu mama și cu tata... Provocările la care
Arta de a fi părinte by Paula Livia Nicoleanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1423]
-
la o jumătate de secundă după ce ți-a terminat cartea, cititorul trebuie să se simtă cotropit de un sentiment puternic ; preț de o clipă, nu trebuie să se gîndească decît la tot ceea ce a citit, să privească coperta și să zîmbească, cu o urmă de tristețe, pentru că toate personajele îi vor lipsi. O carte bună, Marcus, e una de care îți pare rău că ai terminat-o. Scolastica rwandeză Înzestrată cu un nume à coucher dehors, cum zic francezii, imposibil și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care să nu abordeze chestiunea prenumelor personajelor. De fiecare dată, scriitoarea se apără afirmînd că, deși sunt alese cu grijă pentru a servi scopului urmărit, niciunul nu este inventat, toate putînd fi istoric sau mitologic reperate. E drept, adaugă ea zîmbind, că atunci cînd a aflat că una din cititoarele ei cele mai înfocate și-a botezat proaspăta fiică Plectrude, s-a simțit ușor stînjenită... Mai apoi, deși există un dinamism foarte pronunțat al povestirii, urmărind, practic, etapele tensiunii dramatice din
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
inclus, ai contradictoriului necesar, sunt români. Și e încă și mai puțin surprinzător faptul că Cioran nu a fost niciodată bîntuit de "opera" sa, de vreo devenire sau desăvîrșire a acesteia, ba chiar aceste formule l-ar fi făcut să zîmbească și ar fi declanșat un val de sarcasme. Noi, cititorii, intrigați și însetați de cunoaștere conformistă și bine ambalată sub etichetă suntem cei care simțim nevoia de a ierarhiza totul și de a percepe rațional. Între este un ne-loc
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
poate abține de a nu lega o mică intrigă amoroasă, absolut puerilă, între un mandarin și o mandarină, încheierea e de o fineță caligrafică neîntrecută: Dar el stă în trândăvie pe-un dragon de porcelană, La minunile frumoase ce-i zâmbesc, nesimțitor, Soarbe ceaiul aromatic din o tasă diafană Și cu drag se uită-n aer la un zmeu zbârnâitor. Un alt pastel chinez are un aer factice de paravan falsificat. Oricum, tăind plictisitoarele dulcegării, desenul rămâne interesant: Pe-un canal
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Să am un cer senin... precum și luceferii, simboluri ale imensității neantului matern: Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. Luceferi, ce răsar Din umbră de cetini, Fiindu-mi prietini, O să-mi zâmbească iar. În folclorul lui Eminescu e o complexă îmbinare de mitologie populară și filozofie a nimicului într-o formă ce pare lineară, dar care e de o savantă împletitură. Piesa rară e cântecul cutărei fete din Călin nebunul, o bocire
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cotidianului și al micii provincii burgheze, în care marile simboluri sunt tratate miniatural și ușor umoristic: O, trenișor de Crasna-Huși, Locomotiva ta e-un samovar, Iar tu, întreg, pari un tramcar, O jucărie de păpuși. Când dai semnal că pleci, zâmbim cu toții! Când intri-n gară, pufăind, zâmbim... Ades mă mir cum nu te fură hoții, Atât ești de infim! Te poate măsura un om cu cotul! Ba, mi se pare, Cât ești de tren, ai încăpea cu totul Într-un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care marile simboluri sunt tratate miniatural și ușor umoristic: O, trenișor de Crasna-Huși, Locomotiva ta e-un samovar, Iar tu, întreg, pari un tramcar, O jucărie de păpuși. Când dai semnal că pleci, zâmbim cu toții! Când intri-n gară, pufăind, zâmbim... Ades mă mir cum nu te fură hoții, Atât ești de infim! Te poate măsura un om cu cotul! Ba, mi se pare, Cât ești de tren, ai încăpea cu totul Într-un vagon mai mare... Ftizicul D. Iacobescu (1893-1913
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
participa la toate regnurile, de a surprinde cele mai mărunte mișcări vitale: Ah, Pan! Îl văd cum își întinde mâna, prinde-un ram - și-i pipăie cu mângâieri ușoare mugurii. Un miel s-apropie printre tufișuri, Orbul îl aude și zâmbește, căci n-are Pan mai mare bucurie decât de-a prinde-n palme-ncetișor căpșorul mieilor și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lână. E pestetot o beție de vegetal, de fructe, de animalitate rece. Vegetalele au ceva
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
răsună pestetot. Poetul își face "biografia", încercînd să surprindă elementul coral în desfășurarea Universului, marile glasuri haotice: Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, - din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe care nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri care nu-mi răspund. Piesele lui Lucian Blaga sunt din speța teatrului de poezie și sunt valabile mereu prin imagini, deși preocupările
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
electrificării satelor ca premisă a noii ordini sociale: „Nopțile satului meu vor fi fermecate: / Între pădurile seculare / Cerul va coborî înstelat peste uliți; / Vor străluci luceferi electrici / Trimițând mănunchiuri de suliți / Luminoase, prin geamuri / [...] / Prin toate casele / Va intra Lenin / Zâmbind către oameni cu inima plină; / Satul / Va sclipi de atâta lumină, / Și nopțile lui / Vor fi fermecate.” Momentele de respiro ale patosului angajării - puține - aduc promisiunea unei lirici vitaliste, în acord cu marile ritmuri universale: „În mine vuia strigăt lung
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
în fața tuturor, în conventul din Londra, că fusese la Assisi pentru sărbătoarea Sfântului Francisc la care participa și papa Grigore, iar atunci când papa s-a ridicat să predice, frații au cântat antifona: «Hunc sanctus praeelegerat in patrem», iar papa a zâmbit. În acea predică, papa a povestit cum a avut loc convertirea celor doi eretici de la Veneția, ce fuseseră trimiși la el cu scrisori din partea cardinalilor ce se aflau acolo cu misiunea de legați pontificali. În aceste scrisori, se afirma că
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
un foc cu lemne din pădure. Eu voi intra în foc împreună cu înțelepții voștri; cei ce vor arde, vor fi o dovadă că legea lor e rea». Dar înțelepții sultanului s-au retras imediat, astfel că sultanul a început să zâmbească, spunând: «Nu cred că voi găsi pe cineva dispus să intre în foc cu dumneavoastră». Fericitul Francisc a replicat: «Vreau să intru eu singur; dacă eu voi arde, puneți acest lucru pe seama păcatelor mele; dacă nu voi arde, credința noastră
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
strategie putea fi transpusă și altei culturi. Îmi aduc aminte că, Într-o seară, mă aflam În Dublin și discutam problema cu un manager de la Banca Irlandei. „Eu nu Înțeleg”, mi-a spus el, „cum o să fiți voi mai competitivi zâmbindu-le clienților”. I-am răspuns că este important să-ți tratezi clienții cu amabilitate, dar că strategia noastră În ceea ce privește serviciile oferite clienților este mult mai complexă. După aceea, i-am povestit câteva episoade despre felul În care serviciile noastre i-
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]