282,134 matches
-
izoformele obișnuite ale citocromului P450 care contribuie la metabolizarea medicamentelor la om , precum și pe cunoașterea căii de eliminare a adefovirului . Un studiu clinic efectuat la pacienții cu transplant hepatic a evidențiat faptul că nu se produc interacțiuni farmacocinetice în cazul administrării de 10 mg adefovir dipivoxil o dată pe zi concomitent cu tacrolimus , un imunosupresiv care este metabolizat predominant prin sistemul enzimatic al citocromului P450 . De asemenea , o interacțiune farmacocinetică între adefovir și imunosupresivul ciclosporină este considerată ca fiind puțin probabilă , deoarece
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
este considerată ca fiind puțin probabilă , deoarece ciclosporina are aceeași cale de eliminare metabolică ca tacrolimusul . Cu toate acestea , având în vedere faptul că tacrolimusul și ciclosporina pot afecta funcția renală , se recomandă monitorizarea cu atenție a acesteia în cazul administrării oricăruia dintre aceste medicamente concomitent cu adefovir dipivoxil ( vezi pct . 4. 4 ) . Administrarea concomitentă a dozei de 10 mg adefovir dipivoxil și a dozei de 100 mg lamivudină nu a modificat profilul farmacocinetic al nici unuia dintre cele două medicamente . Adefovirul
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
metabolică ca tacrolimusul . Cu toate acestea , având în vedere faptul că tacrolimusul și ciclosporina pot afecta funcția renală , se recomandă monitorizarea cu atenție a acesteia în cazul administrării oricăruia dintre aceste medicamente concomitent cu adefovir dipivoxil ( vezi pct . 4. 4 ) . Administrarea concomitentă a dozei de 10 mg adefovir dipivoxil și a dozei de 100 mg lamivudină nu a modificat profilul farmacocinetic al nici unuia dintre cele două medicamente . Adefovirul este excretat pe cale renală , printr- o asociere de filtrare glomerulară și secreție tubulară
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
a dozei de 10 mg adefovir dipivoxil și a dozei de 100 mg lamivudină nu a modificat profilul farmacocinetic al nici unuia dintre cele două medicamente . Adefovirul este excretat pe cale renală , printr- o asociere de filtrare glomerulară și secreție tubulară activă . Administrarea dozei de 10 mg adefovir dipivoxil concomitent cu alte medicamente care sunt eliminate prin secreție tubulară sau care afectează funcția tubulară poate determina creșterea valorilor concentrațiilor serice ale adefovirului sau ale medicamentului administrat concomitent ( vezi pct . 4. 4 ) . Nu sunt
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
și ale căilor urinare : Foarte frecvente ( ≥ 1/ 10 ) : creșterea valorilor creatininei . 7 Frecvente ( ≥ 1/ 100 , < 1/ 10 ) : insuficiență renală , anomalii ale funcției renale , hipofosfatemie . Cu frecvență necunoscută : sindrom Fanconi , tubulopatie renală proximală . Tulburări generale și la nivelul locului de administrare : Foarte frecvente ( ≥ 1/ 10 ) : astenie . Exacerbarea hepatitei : S- au înregistrat dovezi clinice și de laborator ale exacerbării hepatitei după întreruperea tratamentului cu 10 mg adefovir dipivoxil ( vezi pct . 4. 4 ) . Datele cu privire la siguranța pe termen lung la pacienți cu boală
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
boală hepatică decompensată . În studiile clinice la pacienți aflați pe listele de așteptare pentru transplant sau după transplantul hepatic , patru la sută dintre pacienți ( 19 din 467 ) au întrerupt tratamentul cu adefovir dipivoxil din cauza evenimentelor adverse renale . 4. 9 Supradozaj Administrarea unei doze de 500 mg adefovir dipivoxil zilnic , timp de 2 săptămâni , și de 250 mg zilnic , timp de 12 săptămâni , s- a asociat cu apariția tulburărilor gastro- intestinale menționate mai sus și cu apariția anorexiei . În caz de producere
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
care tratamentul cu lamivudină a eșuat . În aceste studii clinice , pacienții au prezentat o replicare virală activă ( ADN VHB ≥ 100000 copii/ ml ) și valori crescute ale concentrației ALAT ( ≥ 1, 2 x Limita Superioară a Valorilor Normale ( LSVN )) . Experiența referitoare la administrarea medicamentului la pacienții cu boală hepatică compensată : În două studii controlate cu placebo ( număr total=522 ) efectuate la pacienți cu hepatită B cronică cu AgHBe pozitiv sau AgHBe negativ și cu boală hepatică compensată , s- a observat ameliorarea histologică față de
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
au avut inițial punți de fibroză sau leziuni de ciroză , au prezentat un scor Ishak pentru leziunile de fibroză ameliorat cu ≥ 2 puncte . Cinci pacienți au obținut și menținut seroconversia AgHBs ( AgHBs- negativ/ Ac anti- HBs- pozitiv ) . Experiența referitoare la administrarea medicamentului la pacienții aflați înainte și după transplantul hepatic , infectați cu VHB rezistent la lamivudină : Într- un studiu clinic efectuat la 394 pacienți cu hepatită B cronică și infectați cu VHB rezistent la lamivudină ( pacienți aflați înainte de transplantul hepatic ( n
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
respectiv , 144 , iar 70 % și 58 % dintre pacienți au prezentat normalizarea valorilor concentrațiilor ALAT la aceste vizite din cadrul studiului . Nu se cunoaște semnificația clinică a acestor constatări și măsura în care acestea se asociază cu ameliorarea histologică . Experiența referitoare la administrarea medicamentului la pacienții cu boală hepatică compensată și infectați cu VHB rezistent la lamivudină : Într- un studiu comparativ , dublu- orb , efectuat la pacienți cu hepatită B cronică și VHB rezistent la lamivudină ( n=58 ) , nu s- a observat o valoare
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
în monoterapie sau în asociere cu lamivudină , au determinat o scădere semnificativă similară a valorilor mediane ale concentrațiilor serice ale ADN VHB față de valoarea inițială ( 4, 04 log copii/ ml și , respectiv , 3, 59 log copii/ ml ) . Experiența referitoare la administrarea medicamentului la pacienții cu boală hepatică decompensată și infectați cu VHB rezistent la lamivudină : La cei 40 pacienți cu AgHBe pozitiv sau AgHBe negativ , infectați cu VHB rezistent la lamivudină și boală hepatică decompensată , care au urmat tratament cu 100
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
în timp ce valorile concentrației ALAT au scăzut progresiv începând cu săptămâna 12 . Cu toate acestea , răspunsul ADN al VHB din timpul tratamentului nu s- a menținut în afara tratamentului , deoarece toți pacienții au prezentat o revenire a ADN al VHB după întreruperea administrării de adefovir dipivoxil și PEG interferon ( pegylated inteferon ) alfa- 2a . Pe parcursul studiului , nici un pacient nu a devenit AgHBs negativ sau AgHBe negativ . Datorită protocolului studiului și dimensiunii reduse a eșantionului și în special datorită lipsei brațelor de tratament cu PEG
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
scorurilor Z ale greutății și IMC față de valoarea inițială au avut o tendință de scădere la pacienții cărora li s- a administrat adefovir dipivoxil . Nu există date disponibile cu privire la siguranța pe termen lung sau rezistența pe termen lung în cazul administrării de adefovir dipivoxil la copii . Datele clinice disponibile sunt insuficiente pentru stabilirea unor concluzii definitive cu privire la raportul beneficiu/ risc în cazul tratamentului cu adefovir dipivoxil la copiii cu hepatită B cronică ( vezi pct . 4. 2 ) . Rezistența clinică la pacienții tratați
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
observată în studiile cu monoterapie la pacienții care nu au mai fost tratați cu nucleozide : La pacienții care urmează monoterapia cu adefovir dipivoxil ( studiu efectuat la pacienții cu AgHBe negativ ) , probabilitatea cumulativă de apariție a mutațiilor de rezistență asociate cu administrarea de adefovir a fost de 0 % , 3 % , 11 % , 18 % și 29 % după 48 , 96 , 144 , 192 și , respectiv , 240 săptămâni de tratament . În plus , apariția pe termen lung ( 4 până la 5 ani ) a rezistenței la adefovir dipivoxil a fost semnificativ
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
ADN VHB sub limita cuantificării ( < 1000 copii/ ml ) în săptămâna 48 , în comparație cu pacienții având valori ale concentrației serice a ADN VHB de peste 1000 copii/ ml în săptămâna 48 . La pacienții cu AgHBe pozitiv , incidența mutațiilor de rezistență asociate cu administrarea de adefovir a fost de 3 % ( 2/ 65 ) , 17 % ( 11/ 65 ) și 20 % ( 13/ 65 ) după o durată mediană a expunerii de 135 , 189 , respectiv 235 săptămâni . Rezistența clinică observată în studiile în care adefovirul dipivoxil a fost asociat tratamentului
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
curent cu lamivudină , la pacienții cu rezistență la lamivudină : Într- un studiu deschis efectuat la pacienți aflați înainte sau după transplantul hepatic , cu semne clinice de rezistență a VHB la lamivudină , nu s- au observat mutații de rezistență asociate cu administrarea de adefovir în săptămâna 48 . În cazul expunerilor cu durată de până la 3 ani , nici unul din pacienții tratați cu asocierea de adefovir dipivoxil și lamivudină nu au dezvoltat rezistență la adefovir dipivoxil . Cu toate acestea , 4 pacienți care au întrerupt
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
valorilor concentrațiilor serice ale VHB . Datele disponibile până în prezent , atât in vitro , cât și la pacienți , sugerează că VHB care prezintă mutația de rezistență rtN236T este sensibil la lamivudină . Datele clinice preliminare sugerează că mutația de rezistență rtA181V asociată cu administrarea de adefovir poate conferi o sensibilitate redusă la lamivudină și că mutația rtA181T asociată cu administrarea de lamivudină poate conferi o sensibilitate redusă la adefovir dipivoxil . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Absorbție : Adefovirul dipivoxil este un ester de dipivaloiloximetil , un precursor
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
sugerează că VHB care prezintă mutația de rezistență rtN236T este sensibil la lamivudină . Datele clinice preliminare sugerează că mutația de rezistență rtA181V asociată cu administrarea de adefovir poate conferi o sensibilitate redusă la lamivudină și că mutația rtA181T asociată cu administrarea de lamivudină poate conferi o sensibilitate redusă la adefovir dipivoxil . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Absorbție : Adefovirul dipivoxil este un ester de dipivaloiloximetil , un precursor al substanței active adefovir . Biodisponibilitatea adefovirului după administrarea orală a dozei de 10 mg adefovir dipivoxil
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
la lamivudină și că mutația rtA181T asociată cu administrarea de lamivudină poate conferi o sensibilitate redusă la adefovir dipivoxil . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Absorbție : Adefovirul dipivoxil este un ester de dipivaloiloximetil , un precursor al substanței active adefovir . Biodisponibilitatea adefovirului după administrarea orală a dozei de 10 mg adefovir dipivoxil este de 59 % . După administrarea orală a unei doze unice de 10 mg adefovir dipivoxil la 12 pacienții cu hepatită B cronică , valoarea mediană ( intervalul ) a concentrației serice maxime ( Cmax ) a fost
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
o sensibilitate redusă la adefovir dipivoxil . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Absorbție : Adefovirul dipivoxil este un ester de dipivaloiloximetil , un precursor al substanței active adefovir . Biodisponibilitatea adefovirului după administrarea orală a dozei de 10 mg adefovir dipivoxil este de 59 % . După administrarea orală a unei doze unice de 10 mg adefovir dipivoxil la 12 pacienții cu hepatită B cronică , valoarea mediană ( intervalul ) a concentrației serice maxime ( Cmax ) a fost obținută după 1, 75 ore ( 0, 58- 4, 0 ore ) . Valorile mediane ale
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
4, 0 ore ) . Valorile mediane ale Cmax și ASC0- ∞ au fost de 16, 70 ( 9, 66- 30, 56 ) ng/ ml și , respectiv , 204, 40 ( 109, 75- 356, 05 ) ng· h/ ml . Expunerea sistemică la adefovir nu a fost afectată de administrarea a 10 mg adefovir dipivoxil împreună cu alimente bogate în grăsimi . Distribuție : Studiile preclinice arată că după administrarea orală de adefovir dipivoxil , adefovirul este distribuit în majoritatea țesuturilor , cele mai ridicate concentrații fiind atinse la nivelul rinichilor , ficatului și intestinului . Legarea
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
56 ) ng/ ml și , respectiv , 204, 40 ( 109, 75- 356, 05 ) ng· h/ ml . Expunerea sistemică la adefovir nu a fost afectată de administrarea a 10 mg adefovir dipivoxil împreună cu alimente bogate în grăsimi . Distribuție : Studiile preclinice arată că după administrarea orală de adefovir dipivoxil , adefovirul este distribuit în majoritatea țesuturilor , cele mai ridicate concentrații fiind atinse la nivelul rinichilor , ficatului și intestinului . Legarea in vitro a adefovirului de proteinele plasmatice sau serice umane este ≤ 4 % , pentru concentrațiile de adefovir cuprinse
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
la nivelul rinichilor , ficatului și intestinului . Legarea in vitro a adefovirului de proteinele plasmatice sau serice umane este ≤ 4 % , pentru concentrațiile de adefovir cuprinse între 0, 1 și 25 μg/ ml . Volumul de distribuție la starea de echilibru , în cazul administrării intravenoase de 1, 0 sau 3, 0 mg/ kg și zi este 392±75 și , respectiv , 352±9 ml/ kg . Biotransformare : După administrarea orală , adefovirul dipivoxil este convertit rapid în adefovir . La concentrații substanțial mai mari ( > 4000 de ori
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
cuprinse între 0, 1 și 25 μg/ ml . Volumul de distribuție la starea de echilibru , în cazul administrării intravenoase de 1, 0 sau 3, 0 mg/ kg și zi este 392±75 și , respectiv , 352±9 ml/ kg . Biotransformare : După administrarea orală , adefovirul dipivoxil este convertit rapid în adefovir . La concentrații substanțial mai mari ( > 4000 de ori ) decât cele observate in vivo , adefovirul nu a inhibat nici una dintre următoarele izoforme ale citocromului P450 ( CYP450 ) uman : CYP1A2 , CYP2D6 , CYP2C9 , CYP2C19 , CYP3A4
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
pentru adefovir , la subiecții cu funcție renală normală ( Clcr > 80 ml/ min ) , este de 211 ml/ min ( 172- 316 ml/ min ) , aproximativ de două ori mai mare decât cea a clearance- ului calculat al creatininei ( metoda Cockroft- Gault ) . După administrări repetate de 10 mg adefovir dipivoxil , 45 % din doză se regăsește în urină , sub formă de adefovir , într- un interval de 24 de ore . Concentrațiile plasmatice de adefovir au scăzut în mod biexponențial , cu o mediană a timpului de înjumătățire
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
timpului de înjumătățire prin eliminare de 7, 22 ore ( 4, 72- 10, 70 ore ) . Linearitate/ non- linearitate : Farmacocinetica adefovirului este proporțională cu doza , când acesta este administrat sub formă de adefovir dipivoxil și dozele variază între 10 și 60 mg . Administrarea repetată de 10 mg adefovir dipivoxil zilnic nu a influențat farmacocinetica adefovirului . Sex , vârstă și origine etnică : Farmacocinetica adefovirului a fost similară la pacienții de sex masculin și feminin . Nu s- au efectuat studii de farmacocinetică la copii sau vârstnici
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]