24,349 matches
-
din cântecul bătrânesc sau din descântec. Alteori, prin diverse transformări, poate ajunge recitativ în jocurile de copii sau frământătură de limbă. Procedeul cel mai uzitat în exprimarea enigmei este metafora. „Căciula mutului / în fundul pământului” sugerează plastic ciutura fântânii. Limbajul este adaptat tendinței acestei specii de a ridica dificultăți în dezlegare. O g. bună trebuie să cuprindă elemente puține, dar semnificative, și să nu presupună mai multe soluții. Polisemantismul cuvintelor folosite duce la asociații și disociații complexe, iar utilizarea imaginilor metaforice subliniază
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
problemele pacientului în funcție de cele 14 nevoi fundamentale - probleme reieșite din fișa de interviu. Elevul practicant va defini diagnosticul de îngrijire, va stabili prioritățile în activitatea de îngrijire și va executa, singur sau cu ajutor, tehnici de îngrijire generale și specifice, adaptate problemelor pacientului. Va cere sfatul, ajutorul și sprijinul echipei de îngrijire pentru îndeplinirea activităților de îngrijire generale și specifice, adaptate. Elevul practicant trebuie să cunoască și să înțeleagă fenomenele patologice și degenerative pe aparate și sisteme, în funcție de nivelul de pregătire
Caiet 1 () [Corola-publishinghouse/Science/395_a_775]
-
Sine prin descoperirea străinătății Celuilalt. Însă străinătatea Celuilalt nu o voi putea cunoaște niciodată definitiv. De ce? Pentru că nu sunt în posesia ,,imaginarului colectiv al acelei comunități". Jean-Paul Colleyn făcea trimitere exactă la populația Bambara, dar exemplele se pot multiplica și adapta. Astăzi, observă cu absolută îndreptățire autorii cărții, descoperirea și (re)construcția identității se face în contextul social al unor inedite clivaje și bulversante combinații. Trimiterea precisă a lui Auge și Colleyn este la ,,agricultura chimică, antibioticele, organismele (vegetale și animale
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
bine ca formarea mea în sfera libertății să fie și să rămână precară, să îmi ignor posibilul sau să am o proastă așezare în orizontul lui și, întrucât cultura proiectului și a alegerii îmi lipsește, să nu știu să îmi adaptez proiectele la condițiile lumii în care trăiesc. Ca unul pe care nimeni nu l-a preluat vreodată în proiectul eliberării lui, eu sunt, firește, cu mult mai puțin liber decât discipolul „celui mai liber“ om sau decât cetățeanul „celei mai
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
străinilor, care dominau atît economia cît și viața culturală și viața publică. Se referea în mod elegant la aceștia, folosind termenul xenocrație. Iorga a considerat întotdeauna că mesajul democratic occidental este demn de respect. Multe din aspectele acestuia puteau fi adaptate, dar nu copiate în maniera "odioșilor" liberali! Deoarece România avea un trecut diferit, evoluția ei nu putea fi decît organică. Soluțiile tuturor problemelor trebuiau să izvorască din tradiția românească. Deși Iorga a adoptat crezul naționalist al lui Eminescu practic fără
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lor romani; argumentele sale generale stabilesc locul poporului român în cadrul culturii europene. Tendințele junimiste erau foarte pronunțate în istoriografia lui Iorga. El susținea că feudalismul nu a fost un produs organic al societății românești, care era bazată pe răzeși, fiind adaptat sub influența dezbinătoare a Ungariei, Poloniei și Bizanțului. Nu fusese nimeni altul decît Mihai Viteazul cel care a introdus iobăgia în România, lucru care îl întrista pe Iorga. El vorbea cu dispreț despre toate procesele istorice din România de după 1800
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
idei. Numai societățile primitive sînt monolitice; cu cît mai evoluată și mai complexă este societatea, cu atît mai puțin au importanță forțele ambientale în modelarea scriitorului. Pentru Iorga, orice relativitate era greu de conceput, el interpretînd aceste idei ca să le adapteze naționalismului său cultural. În 1890 (la nouăsprezece ani), Iorga scria: Artistul și publicul. El susținea că autorii contemporani trebuie să facă unele concesii din moment ce scriau pentru un public larg și nu numai pentru "mandarinii literari rătăcitori". Cu toate acestea, conceptele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cele mai mari opere ale lui Iorga. Turcii o admirau și era adesea vizitat de delegații turcești. Istoria românilor și Istoria românilor pentru poporul românesc (Vălenii de Munte, 1908) sînt versiuni populare ale istoriei României (reeditate destul de des) care erau adaptate ca manuale și strecurate pe furiș în Transilvania și Bucovina. În Der lateinische Westen und der Byzantinische Osten in ihren Wechselbeiziehungen wahrend des Mittelalters (Berlin, 1909) Iorga, în calitatea sa de medievist consacrat, punea în discuție dilema latinului răsăritean (nominal
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
una aducînd-o inexorabil după ea pe cealaltă; iar aceste succesiuni nu ajunseseră în nici un caz la sfîrșit. După împușcătura aceea de la Sarajevo, așa cum spunea Winston Churchill, "evenimentele au depășit foarte mult spațiul unei opțiuni conștiente. Guvernele și indivizii s-au adaptat ritmului tragediilor, clătinîndu-se și bîjbîind mai departe într-o violență nenorocită care se manifesta pe o scară tot mai largă, pînă cînd societății umane i-au fost provocate răni care nu se vor șterge nici peste o sută de ani
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
discrediteze și mai mult pe Lupu față de Palat 27. Datorită agitației liberale, regele Ferdinand îl considera pe Lupu un fel de Kerenski, avînd permanent în fața ochilor soarta Țarului Nicolae și a familiei acestuia. Sarcina doctorului Lupu ar fi fost să adapteze administrația României Vechi la realitățile noilor provincii divergente, o sarcină dificilă chiar și în condiții normale; iar condițiile erau departe de a fi normale. Dr. Lupu era surprinzător de necorespunzător pentru sarcina aceasta. Temerile Palatului au fost exploatate de Brătianu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fiind sfătuit să "aleagă între casa de nebuni și temniță"62. Unii politicieni (de exemplu, Cuza) agreau o asemenea atmosferă; Cuza se simțea bine, deoarece avea prilejul să-și lanseze vorbele de duh și aforismele. Chiar și Iorga s-a adaptat la atmosfera Camerei și răspundea cu aceeași monedă. Era încă membru al Adunării și participa la lucrările acesteia, dar era permanent ocupat cu pregătirea cursurilor sale universitare sau a unei noi cărți și cînd nu avea Iorga în pregătire o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
continuare flămînzi și goi, trăgînd concluzia că truda umană submina fericirea oamenilor ca urmare a Revoluției Franceze, a filosofiei secolului al XVIII-lea, precum și a logicii carteziene. Individul era lăsat liber, pradă poftelor sălbatice și incapacității lui de a se adapta și de a prevedea viitorul. "Nebunia individului, care distruge materia primă, va duce nu numai la nimicirea civilizației, ci și la lucruri și mai rele. Trebuie găsit un răspuns acceptat de toți, dar nu pe linia propusă de ruși. Omenirea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
problema adaptării valorilor occidentale. Pentru "Noul naționalism", cultura occidentală și "ființa românească", mulată pe ortodoxie, erau incompatibile. Acest absolut constituia însăși esența lui Codreanu. Ca și respingerea politicii șahului de către fundamentaliștii islamici iranieni bazată pe o incapacitate similară de a adapta instituțiile occidentale). Legiunea considera valorile occidentale din România drept nimic altceva decît un viol cultural. Nu este de mirare că Iorga a făcut declarații violente împotriva "Mioritismului și Sofianismului ocult" și a misticismului ortodox al Legiunii! Iorga era romantic, dar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Creștin reflecta creștinismul lui Cuza. Pentru acest fost ateu, creștinismul însemna antisemitism. Zvastica, emblema partidului, era un vechi simbol al antisemitismului internațional. Membrii partidului erau recrutați din rîndul burgheziei favorabile regimului și interesate de proprietățile evreilor. Goga și Cuza au adaptat deci metodele de constrîngere fasciste, modernizînd astfel regimul. Cel mai apropiat ziar de linia partidului era "Porunca vremii". Cel mai important ziarist cuzist, Ilie Rădulescu, era unul dintre reprezentanții tipici ai acestui partid 141. Ca student al Universității de la Budapesta
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
te alături unui aventurier sau unui monarh; eu am ales să mă alătur acestuia din urmă"10. Iorga sprijinea puterile occidentale (primul loc în preferințele sale fiind ocupat de Franța) și își păstra neclintită dragostea față de Statele Unite. Voia însă să adapteze exemplul lor la condițiile României și nu să-l copie; și (întrucît vedea multe aspecte negative în civilizația industrială) să o facă cu grijă. Iorga era irevocabil pornit împotriva nazismului german, dar mai puțin a lui Mussolini (cel puțin în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
relațiilor Franței cu Germania și restul Europei În deceniul postbelic: o poveste bogată În starturi ratate, constrângeri și frustrări. Conceput inițial ca o măsură de urgență În răspuns la criza postbelică a Franței, Planul Monnet a fost ulterior extins și adaptat la termenii Planului Marshall. Dar profilul strategiei economice era clar de la Început. Planificarea franceză a avut Întotdeauna un caracter pur „indicativ”: ea nu stabilea cote de producție, ci desemna obiective. În această privință era cât se poate de diferită de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În deceniul de după al doilea război mondial, partidul i-a primit cu brațele deschise pe intelectuali, ca membri și ca aliați, având grijă să atenueze, În retorica partidului, acele elemente care i-ar fi putut Îndepărta. Mai exact, Togliatti a adaptat conștient comunismul pentru uzul intelectualilor italieni, după o formulă proprie: „jumătate Croce, jumătate Stalin”. Formula a avut un succes uriaș. Oameni ca Giorgio Amendola, Lucio Lombardo Radice, Pietro Ingrao, Carlo Cassola și Emilio Sereni, care proveneau din lumea filosofiei și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fost primită cu ușurare În Marea Britanie: așa cum prevăzuse Adam Smith la sfârșitul primului Imperiu Britanic În 1776, renunțarea la „ornamentele splendide și fastuoase ale imperiului” era cel mai bun mod de a stabiliza datoria țării, permițând Regatului să-și „adapteze viziunile și proiectele de viitor la mediocritatea reală a situației sale”. A doua lecție a Suezului, limpede pentru toată clasa politică britanică, a fost că Marea Britanie nu trebuia să se mai afle niciodată În opoziție față de Washington. Asta nu Însemna
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de stânga necomuniști, ei fuseseră atrași atât de promisiunea reformelor poststaliniste În URSS, cât și de Însăși revoluția maghiară, cu consiliile ei muncitorești, inițiativele studențești și ideea că până și un partid aflat la putere În blocul sovietic se putea adapta și putea asimila noi direcții. Hannah Arendt, de exemplu, credea că apariția consiliilor (și nu reînvierea partidelor politice de către Nagy) a semnificat o autentică ridicare a democrației Împotriva dictaturii, a libertății contra tiraniei. Părea, În sfârșit, posibil să vorbești despre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de obicei după masa de seară. Acum aveau propriile lor programe - Salut les copains pe postul național francez, Pick of the Pops pe BBC etc. Radiourile individualizate au dat naștere programelor adresate unui anumit segment; cum sistemele naționale s-au adaptat cu greutate, stațiile radio „periferice” - Radio Luxembourg, Radio Monte Carlo, Radio Andorra, care transmiteau legal, dar din alte țări, și care erau finanțate din publicitatea comercială - au exploatat această oportunitate. Radiourile cu tranzistori care funcționau cu baterii erau ușoare, portabile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
greutate, stațiile radio „periferice” - Radio Luxembourg, Radio Monte Carlo, Radio Andorra, care transmiteau legal, dar din alte țări, și care erau finanțate din publicitatea comercială - au exploatat această oportunitate. Radiourile cu tranzistori care funcționau cu baterii erau ușoare, portabile, bine adaptate la o epocă cu o mobilitate În creștere - habitatul lor natural era plaja turistică sau parcul public. Radioul era totuși un mediu auditiv și, astfel, limitat În capacitatea lui de adaptare la o eră ce devenea preponderent vizuală. Pentru generația
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Premisa „miracolului” economic german al anilor ’50 a fost revirimentul din anii ’30. Investițiile naziștilor - În comunicații, armament și producția de autovehicule, În optică, În industriile chimică, constructoare de mașini și a metalelor neferoase - au fost Întreprinse pentru o economie adaptată la război; dar răsplata lor a venit douăzeci de ani mai târziu. Economia socială de piață a lui Ludwig Erhard Își are rădăcinile În politicile lui Albert Speer - Într-adevăr, mulți dintre tinerii directori și planificatori care au ocupat poziții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
religia, viața sexuală, gustul artistic sau judecata. Creștin-democrații din Germania sau Italia nu făceau o distincție limpede - pentru ei, statul avea Încă un interes legitim față de manierele și moravurile supușilor -, dar și ei au fost nevoiți, cu timpul, să se adapteze. Până la Începutul anilor ’60, autoritățile occidentale (cu excepția parțială a Scandinaviei) au exercitat un control ferm asupra opiniilor și vieții private a cetățenilor, cu precădere În sensul represiunii. Homosexualitatea era pretutindeni În afara legii și pasibilă de ani buni de Închisoare. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prin conotația lui „modestă”, non-occidentală, „contra-culturală”, asexuată) era importat din America. Utilitatea sa comercială era evidentă și multe dintre fabricile care la mijlocul deceniului produceau frenetic haine strâmte și croite pe corp au Început curând să facă eforturi pentru a-și adapta stocul. La un moment dat au Încercat să vândă „look-ul Mao”. O jachetă fără formă cu guler ascuțit, asortată cu nelipsita șapcă „proletară”, look-ul Mao combina aspecte din toate cele trei stiluri - mai ales când era „accesorizat” cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
hegelian, și celălalt Marx, matur și materialist. Numai scrierile celui din urmă, susținea Althusser, erau științifice și, prin urmare, realmente „marxiste”12. Comuniștii și alți marxiști conservatori au anticipat corect ușurința cu care acest Marx nou și umanist putea fi adaptat la gusturile și modele contemporane. Lamentația romanticului de Început de secol al XIX-lea Împotriva modernității capitaliste și efectului dezumanizant al societății industriale se potrivea perfect cu protestele contemporane Împotriva „toleranței represive” din Europa Occidentală postindustrială. Criticii Occidentului erau scoși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]