25,049 matches
-
un masiv calcaros format din cochilii de scoici fosilizate și cimentate, după retragerea Mării Sarmatice. Aici se ajunge de pe DN 24, urmând un drum aflat pe partea dreaptă a șoselei ce duce de la Iași la Vaslui. De pe marginea abruptă a Dealului Repedea (353 metri) se deschide o largă priveliște asupra Bahluiului și a orașului Iași. Ca loc de contemplare a peisajelor geografice, Dealul Repedea stă alături de Muntele Cozla (Piatra Neamț), Dealul Cătălina (Cotnari) și Muntele Tâmpa (Brașov). În zilele luminoase de aici
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
un drum aflat pe partea dreaptă a șoselei ce duce de la Iași la Vaslui. De pe marginea abruptă a Dealului Repedea (353 metri) se deschide o largă priveliște asupra Bahluiului și a orașului Iași. Ca loc de contemplare a peisajelor geografice, Dealul Repedea stă alături de Muntele Cozla (Piatra Neamț), Dealul Cătălina (Cotnari) și Muntele Tâmpa (Brașov). În zilele luminoase de aici pot fi văzute Dealul Mare - Hârlău și chiar Ceahlăul. Cercetările geologice efectuate aici, printre primii, de geologul Grigore Cobălcescu, au demonstrat că
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
șoselei ce duce de la Iași la Vaslui. De pe marginea abruptă a Dealului Repedea (353 metri) se deschide o largă priveliște asupra Bahluiului și a orașului Iași. Ca loc de contemplare a peisajelor geografice, Dealul Repedea stă alături de Muntele Cozla (Piatra Neamț), Dealul Cătălina (Cotnari) și Muntele Tâmpa (Brașov). În zilele luminoase de aici pot fi văzute Dealul Mare - Hârlău și chiar Ceahlăul. Cercetările geologice efectuate aici, printre primii, de geologul Grigore Cobălcescu, au demonstrat că în urmă cu 5-7 milioane de ani
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
se deschide o largă priveliște asupra Bahluiului și a orașului Iași. Ca loc de contemplare a peisajelor geografice, Dealul Repedea stă alături de Muntele Cozla (Piatra Neamț), Dealul Cătălina (Cotnari) și Muntele Tâmpa (Brașov). În zilele luminoase de aici pot fi văzute Dealul Mare - Hârlău și chiar Ceahlăul. Cercetările geologice efectuate aici, printre primii, de geologul Grigore Cobălcescu, au demonstrat că în urmă cu 5-7 milioane de ani (în perioada geologică Miocenă), amplasamentul unde se află azi Dealul Repedea era acoperit de apele
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
de aici pot fi văzute Dealul Mare - Hârlău și chiar Ceahlăul. Cercetările geologice efectuate aici, printre primii, de geologul Grigore Cobălcescu, au demonstrat că în urmă cu 5-7 milioane de ani (în perioada geologică Miocenă), amplasamentul unde se află azi Dealul Repedea era acoperit de apele Mării Sarmatice, care se întindeau pe un larg areal vest-est între Viena de astăzi și Munții Tian-Shan din Asia Centrală. Ca urmare a faptului că era complet izolată de oceanul planetar și în ea se vărsau
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
apele sărate au dispărut (fenomen cunoscut sub denumirea de tanatocenoză), ele fiind înlocuite cu o faună adaptată la viața în apele salmastre. Cochiliile moluștelor de apă sărată care au murit s-au depus pe fundul mării, cimentându-se și formând Dealul Repedea de astăzi. Cu timpul, Marea Sarmatică s-a fragmentat, sub influența mișcărilor tectonice, într-o serie de bazine de mai mică întindere (Marea Neagră, Marea Caspică, Lacul Balaton, Lacul Aral și altele), care au evoluat separat. Pe teritoriul de astăzi
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
fenomene naturale. Mai rezistent în timp s-a dovedit calcarul, însă gresia, un fel de nisip compact, n-a suportat presiunea exercitată de apele ploilor și freatice și s-a dizolvat, dând naștere acestor grote . Primele descoperiri științifice efectuate pe Dealul Repedea datează din anul 1862. În acel an, profesorul ieșean Grigore Cobălcescu (1831-1892) - primul profesor de geologie și mineralogie de la Universitatea din Iași - a descoperit într-o scobitură ivită în Dealul Repedea un bogat zăcământ fosilifer, captiv în calcar oolitic
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
dând naștere acestor grote . Primele descoperiri științifice efectuate pe Dealul Repedea datează din anul 1862. În acel an, profesorul ieșean Grigore Cobălcescu (1831-1892) - primul profesor de geologie și mineralogie de la Universitatea din Iași - a descoperit într-o scobitură ivită în Dealul Repedea un bogat zăcământ fosilifer, captiv în calcar oolitic. Rocile și gresiile calcaroase, puternic fosilizate demonstrau existența aici a unei Mări Sarmatice . Profesorul Cobălcescu a publicat în "Revista Română pentru știință, litere și arte" din București un articol intitulat "" Calcarul
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
1955 al Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Romîne, această hotărâre fiind justificată ca urmare a bogăției faunistice fosile și a surprinderii unor succesiuni de straturi geologice în retragerea apelor marine de pe actualul teritoriu al Moldovei în complexul fosilifer de la Dealul Repedea. Suprafața protejată era de 1,90 hectare, Ca urmare a afluxului de turiști care riscau să degradeze rezervația, prin Decizia nr. 557/1973 a Consiliului Popular Județean Iași, s-a revizuit suprafața ocrotită, stabilindu-se o zonă științifică de
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
38,50 hectare cu rol de tampon între impactul uman și zona științifică. Prin Hotărârea nr. 8/1994 a Consiliului Județean Iași cu privire la instituirea unor arii protejate, au fost identificate ca arii protejate: Autoritățile au împădurit zona-tampon pentru a stabiliza dealul și pentru a atenua eroziunea abrupților pereți de marne și gresii calcaroase. Pe vârful Dealului Repedea, în apropiere de releul de televiziune, la o altitudine de 353 metri, dealul prezintă o concavitate adâncă cu aspect de amfiteatru, având pereți abrupți
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
nr. 8/1994 a Consiliului Județean Iași cu privire la instituirea unor arii protejate, au fost identificate ca arii protejate: Autoritățile au împădurit zona-tampon pentru a stabiliza dealul și pentru a atenua eroziunea abrupților pereți de marne și gresii calcaroase. Pe vârful Dealului Repedea, în apropiere de releul de televiziune, la o altitudine de 353 metri, dealul prezintă o concavitate adâncă cu aspect de amfiteatru, având pereți abrupți, găuriți de caverne. De-a lungul timpului, oamenii s-au adăpostit în aceste grote în timpul
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
identificate ca arii protejate: Autoritățile au împădurit zona-tampon pentru a stabiliza dealul și pentru a atenua eroziunea abrupților pereți de marne și gresii calcaroase. Pe vârful Dealului Repedea, în apropiere de releul de televiziune, la o altitudine de 353 metri, dealul prezintă o concavitate adâncă cu aspect de amfiteatru, având pereți abrupți, găuriți de caverne. De-a lungul timpului, oamenii s-au adăpostit în aceste grote în timpul războaielor sau al dezastrelor naturale. În prezent, rezervația se confruntă cu diferite pericole printre
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
al XVIII-lea. Are hramul „Sfântul Nicolae”. Biserica se află pe lista monumentelor istorice, . Localitatea Cuștelnic se află în imediata vecinătate a municipiului Târnăveni, de care și aparține, până în anii trecuți fiind componentă a localității Gănești. În cimitirul situat pe dealul ce mărginește localitatea se află două biserici de lemn, mărturii ale trecutului istoric și spiritual a comunității românești de odinioară: biserica ortodoxă „Sfântul Nicolae” și biserica greco-catolică „Arhanghelul Mihail”. Biserica de lemn ce poartă hramul „Sf.Nicolae” face parte din
Biserica de lemn Sf. Nicolae din Cuștelnic () [Corola-website/Science/316383_a_317712]
-
din grupul de monumente ce se regăsesc, într-un număr mai mic, în zona de câmpie a Transilvaniei. Potrivit tradiției, biserica a fost realizată în anul 1751, la care s-a folosit material de la biserica anterioară, aflată pe un alt deal, ea fiind menționată de Micu Clain în conscripția din 1733 și de la o alta, provenind din zona Deda și adusă cu plutele prin Ogra. Dacă tradiția indică anul 1751 ca data realizării bisericii, conscripția lui Clain menționează ca existentă o
Biserica de lemn Sf. Nicolae din Cuștelnic () [Corola-website/Science/316383_a_317712]
-
1823. Asemenea legendelor întemeierii altor lăcașuri de lemn din Transilvania, biserica din Cuștelnic, sau „biserica de jos”, cum mai este denumită de localnici, a fost adusă de la Bord, în prezent sat component al comunei Cucerdea. Este amplasată în cimitirul de pe dealul ce mărginește la nord localitatea, puțin mai jos de biserica de lemn ortodoxă. Mărturii scrise despre biserică sunt foarte puține, deci ne orientăm spre alte surse care să ne ajute la determinarea vechimii acesteia. Inscripția de pe peretele de vest al
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Cuștelnic () [Corola-website/Science/316405_a_317734]
-
pieire. Și. aflând-o spre pieire Ion I. C. Brătianu în anul 1907, când străbătând drumurile Ardealului ajunse în Albacul lui Horia, nu s'au îndurat de dânsa, ci au adus-o lemn cu lemn de au înălțat-o aici, pe dealul Floricăi. Și au vrut Ion I. C. Brătianu sä fie târnosită această biserică în care s'au rugat odată Horia pentru norodul său și să fie închinată celor care fără de număr și fără de nume s'au jertfit pre ei întru slava
Biserica de lemn din Albac () [Corola-website/Science/316497_a_317826]
-
epicentru, cu o decalare de circa 22 ore. Valurile tsunami au măturat totul în calea lor, inclusiv avioanele din unele aeroporturi de dimensiuni reduse, iar iahturile din marele porturi ale regiunii Sendai au fost aruncate pe uscat, unele ajungând pe dealurile din vecinătatea coastei de est a Japoniei sau și pe acoperișul unor blocuri de 3 etaje. Înălțimea maximă a valului tsunami a fost măsurată la 38,9 m. La 15 martie existau deja în diferite zone deficiențe sau căderi în
Cutremurul din Tōhoku (2011) () [Corola-website/Science/322310_a_323639]
-
Isaac de Rivaz realizează un motor cu ardere internă care utiliza un amestec de hidrogen și oxigen și aprinderea se efectua prin scânteie electrică, iar în 1826, englezul Samuel Brown realizează un vehicul similar pe care îl testează pe un deal de lângă Londra. Belgianul Étienne Lenoir testează în 1860 automobilul său, ce consuma hidrogen, deplasându-se cu acesta de la Paris la Joinville-le-Pont, parcurgând 9 km în aproape 3 ore. Ulterior acesta aduce și unele inovații, cum ar fi carburatorul modificat care
Istoria automobilului () [Corola-website/Science/322394_a_323723]
-
nord-vest, Depresiunea Nalbant în partea de sud și vest, Delta Dunării la nord și est. În partea de sud-est, se prelungesc spre Sistemul lagunar Razim-Sinoe prin intermediul unei zone mai domoale, cunoscută în literatura de specialitate cu numele de Prispa Agighiol. Dealurile Tulcei se prezintă ca o succesiune de inselberguri orientate pe direcție est-vest, din a cărei parte centrală, se desprinde spre sud un șir de culmi ce închid spre E și N Depresiunea Nalbant. Altitudinile medii se mențin în jurul valorii de
Dealurile Tulcei () [Corola-website/Science/316826_a_318155]
-
m.<br> Principalele culmi ale catenei principale (cea orientată V-E) sunt: Stânca Mare (205 m), Somova (225 m), Beștepe (242 m), Redi (206 m). În partea sudică se regăsesc culmile: Uzum (222 m), Orta Bair (206 m) și Denistepe ("Dealul Mării", 270 m), acesta din urmă fiind și altitudinea maximă a Dealurilor Tulcei.
Dealurile Tulcei () [Corola-website/Science/316826_a_318155]
-
Stânca Mare (205 m), Somova (225 m), Beștepe (242 m), Redi (206 m). În partea sudică se regăsesc culmile: Uzum (222 m), Orta Bair (206 m) și Denistepe ("Dealul Mării", 270 m), acesta din urmă fiind și altitudinea maximă a Dealurilor Tulcei.
Dealurile Tulcei () [Corola-website/Science/316826_a_318155]
-
porțiune a ultimului complex de nivelare Gornovița, parte individualizată a Munților Șureanului. A fost modelată pe tot parcursul Pliocenului până în Pleistocenul inferior, rezultând o suprafață ondulată cu altitudinea medie de 900 m, cu munți mici și mijlocii, cu aspect de dealuri, cu altitudini cuprinse între 700-800 m până la 1.100-1.200 m. Munții se prezintă sub forma unor platouri (plaiuri) modelate pe șisturi cristaline (Ursici, Târsa) sau platouri calcaroase (Cioclovina, Vârtoapele), cu numeroși martori de eroziune, separați de văile adânci ale
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
1.019 m) și Vârful Iubăii (1.010 m); b) Platoul Târsa, o suprafață larg ondulată, deasupra căruia se ridică vârfurile Secuiului (948 m), Alunului (984 m) și Târsa (949 m); c) Platoul Ponorici-Cioclovina - alcătuit din calcare - este dominat de dealuri care apar ca martori de eroziune: Dl. Arsului (848 m), Dl. Robului (974 m), Dl. Padeș (1.010 m), Dl. Dreptului (950 m); d) Masivul Vârtoapele - cu carst de tip suspendat autigen, situat la o diferență de 200-300 m altitudine
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
manifestate prin efecte de foehn și adăpost, hidrografia, vegetația forestieră etc. În prezent se remarcă o densitate mare a așezărilor permanente, grupate în cadrul a trei comune: Boșorod (cu satele Alunu, Ursici, Târsa, Cioclovina și Luncani), Orăștioara de Sus (cu Costești Deal, Ludeștii de Sus și Grădiștea de Munte) și Pui (cu Fizești, Federi, Ohaba Ponor și Ponor). Luncani, așezarea ce dă numele platformei, a fost atestată în anul 1750, iar în urma împărțirii administrative din 1956 cătunele sale (Alunu, Cioclovina, Ursici, Târsa
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
într-o așezare mai mare din vale, în Orăștioara de Sus. S-a conturat ca unitate independentă la împărțirea administrativă din 1956. În aceeași situație de încorporare administrativă s-au găsit până în anul 1956 și celelalte două așezări risipite: Costești Deal, înglobat satului Costești, și Ludeștii de Sus, înglobat localității Ludeștii de Jos. Așezările din sudul Platformei Luncanilor apar în documente mai de timpuriu, în secolul al XV-lea, ceea ce dovedește că au intrat mai repede în atenția administrației maghiare. Satele
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]