24,122 matches
-
procedeul se mai folosea la jocuri de copii). Jurământul s’a depus, după cum descrie balada - “ cu genunchi pe săbioara” ; adică jurământul pe armă. Acțiunea lui Stânga, după cum reese din datele tradiției, iar indirect se vede și din cele consemnate poartă trăsăturile clasice ale haiduciei pozitive, cea care lovește în exploatatori, sprijină sărăcimea și are de partea sa simpatiile poporului. Una dintre isprăvile cele mai de seamă săvârșite de ceață lui Stânga, descrisă cât se poate de amănunțit în balada, a fost
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
maică-mea, rău ne arse Stângăcuma!” - și să trimită potera. Măsură sortită eșecului deoarece haiducul se retrăsese în adăpostul sau sigur de la Apă Rece, descrisă în legendă sus amintită, deasemeni în balada. Dar acțiunii lui Stânga îi este proprie și trăsătură cealaltă a haiduciei: lovirea totodată în reprezentanții nemusulmani ai păturii înstărite, de multe ori tot atât de lipsiți de scrupule că și turcii. Cele câteva calcări de pradă săvârșite în zona Vidinului pentru procurarea celor strict necesare cetei (hrană, îmbrăcăminte) și drept
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
isprăvile: Haiduc-Cesma, Teiova, podul Belvina, Dincovita, Apa Rece, cetatea de la Albotina, Chiova, Vârf. În sfârșit, materialul cuprins în cele patru variante ale baladei se impune atenției printr’o bogată și prețioasă informație asupra caracterului haiduciei lui Standga. Ea are toate trăsăturile distincte ale unei forme de luptă populară împotriva râului, spre binele celor asupriți. Ceață se călăuzește după principii morale înalte, totdeauna urmate de către adevărații haiduci. Întruchiparea acestora este căpetenia cetei, Stânga. Astfel, decum pornește ceață la acțiune, Stânga îi cere
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
este frecvent folosit pentru producții cinematografice și de televiziune, variind de la aspectul natural până la machiaje cu aplicări mai sofisticate cum ar fi amestecul de culori. Machiajul de scenă este folosit ca o metodă care, în prezența luminii reflectoarelor să evidențieze trăsăturile feței unui artist, pentru a face expresiile faciale mai vizibile publicului de la distanță. De obicei, acest tip de machiaj include definirea ochilor și a buzelor, precum și conturarea și iluminarea feței. Folosirea efectelor speciale în arta machiajului este necesară în filme
Machior () [Corola-website/Science/325061_a_326390]
-
de ce. În ultima săptămână, Grant Munro a observat că în căsuța dărăpănată aflată în apropiere de locuința sa se mutase cineva. Uitându-se într-acolo a văzut la o fereastră de la etaj o persoană cu o față galbenă lividă, cu trăsături nefirești și neomenești, care i-au dat fiori. În acea noapte, tulburat de cele văzute, el nu a putut să doarmă și a văzut-o pe soția sa îmbrăcându-se în grabă și ieșind pe furiș din casă pe la trei
Fața galbenă () [Corola-website/Science/325160_a_326489]
-
coșmelia era din nou locuită. După ce detectivul și doctorul Watson ajung la Norbury, cei trei intră cu forța în casa vecină, în ciuda rugăminților lui Effie Munro. Ei găsesc în camera de la etaj o fetiță cu o față palidă și cu trăsături lipsite de orice expresie. Holmes îi dă jos masca de pe chip și scoate la iveală o micuță negresă. Intrată în cameră, Effie Munro le spune că ea se căsătorise în America cu un negru care murise într-adevăr, dar fetița
Fața galbenă () [Corola-website/Science/325160_a_326489]
-
nimeni”. Portretizarea personajelor se face prin tehnica balzaciană a descrierii mediului și a fizionomiei. Astfel tipologiile clasice (avarul, ipohondrul, gelosul) sunt introduse într-un context social care le conferă o dimensiune psihologică, transformând realismul tradițional într-o comedie umană. Ca trăsătură a esteticii moderne, autorul ambiguizează personajele și arată de asemenea un interes pentru procese psihice deviante care au la bază ereditatea și mediul: alienare, senilitate (naturalism). Personajul eponim al romanului, Otilia este fiica adoptivă a lui Costache Giurgiuveanu din a
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
lipsă de suficienți oameni pentru a-și realiza planul de a-l induce în eroare în mod convingător pe Pycroft, Pinner a încercat să joacă și rolul fratelui său geamăn în speranța că Pycroft ar pune asemănările observate pe seama unor trăsături de familie. El a mai dedus faptul că punerea lui Pycroft să semneze acel angajament a avut rolul de a obține o mostră din scrisul său pentru a putea fi imitat. La biroul companiei Mawson & Williams's s-a prezentat
Funcționarul agenției de bursă () [Corola-website/Science/325256_a_326585]
-
este o noțiune generică căreia îi pot fi subsumate diverse de perspective sociologice bazate pe multitudinea de teorii feministe conturate începând cu ultimele decenii ale secolului XX. Trăsătura lor comună este considerarea genului ca o categorie centrală de analiză sociologică și poziția critică față de sociologiile tradiționale. Sociologiile feministe consideră că acestea au ignorat și marginalizat femeile, au ignorat sexul ca variabilă de cercetare sau l-au considerat doar
Sociologie feministă () [Corola-website/Science/325267_a_326596]
-
au fost chestionate. Pentru ca cercetarea sociologică să fie considerată feministă a fost nevoie de mai mult: alt tip de întrebări, alte raporturi între cercetător și cel studiat, alte scopuri ale cercetării. Noutatea sociologiei feministe este identificabilă mai ales la nivelul trăsăturilor metodologice și epistemologice și mai puțin la nivel de metode proprii de cercetare. Aflată într-un plin proces de profesionalizare, teoria sociologică feministă se definește prin valorile pe care le promovează și nu prin tehnici particulare adoptate. Cercetarea feministă a
Sociologie feministă () [Corola-website/Science/325267_a_326596]
-
feminin (sau și feminin) în alt context; sau poate pur și simplu să iasă din definiția masculinului-femininului. A lucra în afara spațiului casnic a devenit un fapt comun în secolul XX. Astfel, deși în trecut aceasta era considerată a fi o trăsătură definitorie a masculinității, astăzi ea nu mai este. Una din chestiunile cele mai importante care se pune în legătură cu relațiile de gen derivă din valorizarea genurilor, respectiv valorizarea feminității și a masculinității într-un context dat, și a modurilor în care
Putere de gen () [Corola-website/Science/325262_a_326591]
-
introdusă de către feminismul acelei perioade: Ceea ce este personal este politic a produs mutații semnificative care au condus spre conturarea unui nou domeniu, cel al teoriei politice feministe. De altfel, începuturile acestui domeniu sunt mult mai timpurii. Feminismul a fost o trăsătură constantă a gândirii moderne. La sfârșitul secolului XVIII, Mary Wollstonecraft oferă un început substanțial prin A Vindication of the Rights of Woman, iar în secolul următor, Harriet Taylor și John Stuart Mill, sunt ei înșiși teoreticieni feminiști ai politicului. Teoria
Teorie politică feministă () [Corola-website/Science/325266_a_326595]
-
termeni de stratificare de gen a însemnat trecerea de la considerarea inegalităților dintre bărbați și femei ca rezultat exclusiv al socializării de gen la explicarea inegalităților de gen în primul rând ca rezultat al structurilor instituționale care dezavantajează femeile independent de trăsăturile biologice specifice sexului lor. Rezultatul practic al acestei mutații de analiză și interpretare a fost o trecere de la blamarea victimei (femeile) la “blamarea” explicită a sistemului social producător de inegalități de gen, de stratificare de gen. Lăură Grünberg Dragomir, O
Stratificare de gen () [Corola-website/Science/325275_a_326604]
-
Stereotipurile de gen se definesc ca fiind sisteme organizate de credințe și opinii consensuale în legătură cu caracteristicile femeilor și bărbaților precum și despre calitățile presupuse ale masculinității și feminității. Trăsăturile pe care oamenii le asociază bărbaților și femeilor au un caracter nu numai descriptiv, ci și prescriptiv. Credințele stereotipe ne spun nu numai cum sunt femeile și bărbații dar și cum ar trebui ei să fie. Stereotipurile de gen fac
Stereotip de gen () [Corola-website/Science/325272_a_326601]
-
incluzând totodată și atitudinile față de rolurile adecvate fiecărui sex, percepțiile cu privire la cei care violează aceste norme, precum și percepția de sine ca persoană de un anumit gen. Încă de la începuturile cercetării stereotipurilor de gen au fost identificate două mari grupuri de trăsături: grupul „competent”, asociat bărbaților, care include trăsături cum ar fi încrederea în sine, independența, controlul (tipul activ), și grupul expresiv-călduros, asociat femeilor, care include trăsături cum ar fi căldura, bunătatea, preocuparea pentru binele celorlalți (tipul empatic). Aceste trăsături reprezintă în
Stereotip de gen () [Corola-website/Science/325272_a_326601]
-
fiecărui sex, percepțiile cu privire la cei care violează aceste norme, precum și percepția de sine ca persoană de un anumit gen. Încă de la începuturile cercetării stereotipurilor de gen au fost identificate două mari grupuri de trăsături: grupul „competent”, asociat bărbaților, care include trăsături cum ar fi încrederea în sine, independența, controlul (tipul activ), și grupul expresiv-călduros, asociat femeilor, care include trăsături cum ar fi căldura, bunătatea, preocuparea pentru binele celorlalți (tipul empatic). Aceste trăsături reprezintă în mare parte și rezultatul percepțiilor de sine
Stereotip de gen () [Corola-website/Science/325272_a_326601]
-
gen. Încă de la începuturile cercetării stereotipurilor de gen au fost identificate două mari grupuri de trăsături: grupul „competent”, asociat bărbaților, care include trăsături cum ar fi încrederea în sine, independența, controlul (tipul activ), și grupul expresiv-călduros, asociat femeilor, care include trăsături cum ar fi căldura, bunătatea, preocuparea pentru binele celorlalți (tipul empatic). Aceste trăsături reprezintă în mare parte și rezultatul percepțiilor de sine ale fiecărui gen în parte: bărbații se consideră ei înșiși mai activi, iar femeile mai orientate către ceilalți
Stereotip de gen () [Corola-website/Science/325272_a_326601]
-
grupuri de trăsături: grupul „competent”, asociat bărbaților, care include trăsături cum ar fi încrederea în sine, independența, controlul (tipul activ), și grupul expresiv-călduros, asociat femeilor, care include trăsături cum ar fi căldura, bunătatea, preocuparea pentru binele celorlalți (tipul empatic). Aceste trăsături reprezintă în mare parte și rezultatul percepțiilor de sine ale fiecărui gen în parte: bărbații se consideră ei înșiși mai activi, iar femeile mai orientate către ceilalți, mai empatice. Rezultatele analizelor comparative pe mai multe culturi și naționalități au relevat
Stereotip de gen () [Corola-website/Science/325272_a_326601]
-
stabil și de-a lungul timpului. Cu toate că, de exemplu, femeile se percep astăzi mult mai active decât acum 50 de ani, bărbații și-au păstrat aceeași percepție de sine. Cercetarea stereotipurilor de gen are în vedere drept componente centrale examinarea trăsăturilor asociate femeilor și bărbaților, rolurile asociate fiecărui gen (bărbații sunt capi de familie, femeile cresc copiii și au grijă de gospodărie, de exemplu), caracteristicile fizice și abilitățile cognitive stereotip asociate genului respectiv (bărbații sunt văzuți mai analitici și mai buni
Stereotip de gen () [Corola-website/Science/325272_a_326601]
-
considerate mai expresive, mai imaginative și cu abilități verbale mai bune). Prezentăm în cele ce urmează caracteristicile stereotipe de gen cel mai frecvent asociate femeilor și bărbaților, așa cum au fost ele sintetizate în literatura de specialitate (Mary Kite, 2001: 563). Trăsături asociate femeilor: devotate celorlalți, conștiente de sentimentele celorlalți, emoționale, săritoare, blânde, bune, înțelegătoare, calde. Trăsături asociate bărbaților: activi, iau repede decizii, competitivi, încrezatori, independenți, nu renunță ușor, au încredere în ei, rezistă bine la stres. Mecanismul de transmitere a acestor
Stereotip de gen () [Corola-website/Science/325272_a_326601]
-
urmează caracteristicile stereotipe de gen cel mai frecvent asociate femeilor și bărbaților, așa cum au fost ele sintetizate în literatura de specialitate (Mary Kite, 2001: 563). Trăsături asociate femeilor: devotate celorlalți, conștiente de sentimentele celorlalți, emoționale, săritoare, blânde, bune, înțelegătoare, calde. Trăsături asociate bărbaților: activi, iau repede decizii, competitivi, încrezatori, independenți, nu renunță ușor, au încredere în ei, rezistă bine la stres. Mecanismul de transmitere a acestor așteptări sociale și culturale este pus în mișcare de influența congruentă a mai multor factori
Stereotip de gen () [Corola-website/Science/325272_a_326601]
-
mult chiar, oamenii au tendința de a construi, și implicit valoriza, caracteristicile de gen ca fiind bipolare, ce e feminin, nu e masculin și invers. Oamenii presupun deci, că o femeie care are caracteristicile fizice feminine, are, de asemenea, și trăsături comportamentale feminine și își îndeplinește rolul specific de gen feminin. La fel și pentru bărbați. Informațiile acestea, cuplate cu informația despre sexul persoanei duc la judecăți cu privire la orientarea sexuală. Astfel că, un bărbat care are trăsături caracteristice etichetate drept feminine
Stereotip de gen () [Corola-website/Science/325272_a_326601]
-
are, de asemenea, și trăsături comportamentale feminine și își îndeplinește rolul specific de gen feminin. La fel și pentru bărbați. Informațiile acestea, cuplate cu informația despre sexul persoanei duc la judecăți cu privire la orientarea sexuală. Astfel că, un bărbat care are trăsături caracteristice etichetate drept feminine (empatie, înțelegere) poate fi etichetat drept homosexual, iar o femeie care nu se conformează rolului ei de gen, sau setului de trăsături caracteristic feminine, este posibil să fie etichetată drept lesbiană. Judecățile cu privire la status și putere
Stereotip de gen () [Corola-website/Science/325272_a_326601]
-
sexul persoanei duc la judecăți cu privire la orientarea sexuală. Astfel că, un bărbat care are trăsături caracteristice etichetate drept feminine (empatie, înțelegere) poate fi etichetat drept homosexual, iar o femeie care nu se conformează rolului ei de gen, sau setului de trăsături caracteristic feminine, este posibil să fie etichetată drept lesbiană. Judecățile cu privire la status și putere sunt și ele asociate stereotipelor de gen: de la cei care ocupă poziții mai înalte în ierarhia socială se așteaptă trăsături specific masculine, pe când despre cei cu
Stereotip de gen () [Corola-website/Science/325272_a_326601]
-
ei de gen, sau setului de trăsături caracteristic feminine, este posibil să fie etichetată drept lesbiană. Judecățile cu privire la status și putere sunt și ele asociate stereotipelor de gen: de la cei care ocupă poziții mai înalte în ierarhia socială se așteaptă trăsături specific masculine, pe când despre cei cu un status mai scăzut se crede că au trăsături stereotip feminine. Cei care nu se conformează rolurilor de gen stereotipe așteptate de la sexul lor sunt sancționați social în diverse forme. Dragomir, O, Miroiu M
Stereotip de gen () [Corola-website/Science/325272_a_326601]