25,152 matches
-
-se mai adânc în junglă și asumându-și mai puține riscuri, considerând că Akatsu a fost capturat și acesta reprezintă acum o amenințare în plus la adresa siguranței grupului. Cinci ani mai târziu, un alt membru al grupului, Shimada, a fost ucis într-un schimb de focuri pe plaja din Gontin. Acum mai rămăseseră doar doi: Onoda și Kozuka. Pentru încă 17 ani, cei doi au continuat să trăiască în junglă, adunând informații cum puteau ei mai bine și atacând “trupele inamice
Hiroo Onoda () [Corola-website/Science/330223_a_331552]
-
lor și că ei vor antrena aceste trupe în stilul luptei de gherilă și că, folosindu-se de informațiile adunate în toți acești ani, vor recuceri insula. În octombrie 1972, după 27 de ani de stat ascuns, Kozuka a fost ucis în timpul unui incident avut cu o patrulă filipineză. Japonezii îl credeau mort deja, neputându-și imagina că acesta a reușit să supraviețuiască în junglă toți acești ani. Însă acum, când aveau cadavrul lui Kozuka, au început să se întrebe dacă
Hiroo Onoda () [Corola-website/Science/330223_a_331552]
-
simplu să plece acasă, ci că va trebui să se predea și să se arunce la mila inamicului, ceea ce considera de neconceput. De-a lungul anilor avusese prea mare succes în folosirea tehnicilor de gherilă pe care le-a perfecționat, ucigând 30 de filipinezi, rănind peste 100 alții și distrugând multe recolte și ferme, de-a lungul a aproape 30 de ani. Suzuki nu a văzut altă posibilitate decât să călătorească înapoi în Japonia cu știrea că l-a găsit pe
Hiroo Onoda () [Corola-website/Science/330223_a_331552]
-
a cumpărat o fermă și s-a căsătorit. Onoda a publicat o autobiografie: No Surrender, My Thirty-Year War, în care detaliază viața sa ca și luptător de gherilă. După ce a citit în presă despre un adolescent japonez ce și-a ucis părinții, în 1980, Onoda a devenit și mai preocupat de starea țării sale și a tinerilor din Japonia. S-a reîntors în Japonia în 1984 și a înființat o școală pentru tineri, unde îi invăța pe aceștia diverse tehnici de
Hiroo Onoda () [Corola-website/Science/330223_a_331552]
-
În mitologia greacă, , Cămașă lui Nessus, sau Mantia lui Nessus, era o tunica otrăvita care l-a ucis pe Heracles. Tunica respectivă („chiton”, în , "khitōn"), unsa cu sângele otrăvit al centaurului Nessus, i-a fost trimisă lui Heracles de către naivă Deianira, soția sa. Acest veșmânt, odată îmbrăcat, s-a lipit de trupul eroului și l-a făcut să
Tunica lui Nessus () [Corola-website/Science/330246_a_331575]
-
este marcat ca precursor al conflictelor ulterioare dintre popoarele din Europa și Asia. Sunt enumerați regii Lidiei (coasta de vest a Turciei moderne): Candaules, Gyges, Sadyattes, Alyattes și Cresus. Este povestit mitul lui Gyges, cum o slugă a preluat puterea ucigându-l pe Candaules la propunerea reginei după ce acesta, obligat de rege, i-a fost ordonat s-o vadă goală. Este relatat mitul cântărețului Arion și plimbarea sa cu delfinii. Herodot istorisește domnia lui Cresus (cel de-al cincelea rege lidian
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
conduși de o serie de conducători enumerați: Deiokes, Phraortes, Cyaxares, Astyages și Cirus. Este menționată invazia Sciților în Orientul Apropiat și înfrângerea acestora de către mezi, dar și distrugerea Imperiului Neo-Asirian de către Cyaxares. Astyages, ajuns la putere, a vrut să-și ucidă nepotul nou-născut, Cirus, fiul persanului Cambyses și al medei Mandana, despre care magii profețeau că va stăpâni peste Asia. Este cruțat de generalul Harpagos căruia i se ordonase să-l ucidă pe prunc și este înmânat unei familii de văcari
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
Cyaxares. Astyages, ajuns la putere, a vrut să-și ucidă nepotul nou-născut, Cirus, fiul persanului Cambyses și al medei Mandana, despre care magii profețeau că va stăpâni peste Asia. Este cruțat de generalul Harpagos căruia i se ordonase să-l ucidă pe prunc și este înmânat unei familii de văcari care la rândul lor, îl cruță. Când crește, Cirus se joacă de-a „regele” cu ceilalți copii din sat, și fiindca unul nu i-a ascultat poruncile, l-a biciuit. Tatăl
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
ca să arate dacă este sau nu beat, a tras cu arcul spre fiul lui Prexaspes, nimerindu-i inima. Altă dată, îngropase 12 perși cu capetele săpate în pământ. Chiar și sfătuitorul tatălui său, Cresus, era cât pe ce să fie ucis fiindcă a încercat să-l avertizeze în privința uciderilor sale. Regele a profanat mormintele și templele din Egipt, chiar și mumia lui Amasis II. Între timp, Herodot scrie despre tiranul insulei Samos- Polycrates care a transformat temporar insula Samos într-un
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
le zice oamenilor adevărul. Apoi, se sinucide trântindu-se cu capul de pereți. Junta se apropie de palat și este încurajată de un semn de pasăre. Ei sunt lăsați de gărzi să treacă, atunci când eunuci încearcă să-i oprească, îi ucid. Ei continuă să intre în camera interioară și îi ucid pe toți magii, executându-i pe străzi, omorând fiecare Mag ce îl întâlnesc, din aceea zi comemorându-se evenimentul denumit „sacrificarea magilor”. Darius devine regele Persiei, inițiaza sistemul celor 20
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
capul de pereți. Junta se apropie de palat și este încurajată de un semn de pasăre. Ei sunt lăsați de gărzi să treacă, atunci când eunuci încearcă să-i oprească, îi ucid. Ei continuă să intre în camera interioară și îi ucid pe toți magii, executându-i pe străzi, omorând fiecare Mag ce îl întâlnesc, din aceea zi comemorându-se evenimentul denumit „sacrificarea magilor”. Darius devine regele Persiei, inițiaza sistemul celor 20 de satrapi. Herodot ne descrie civilizația și cultura indienilor, precum și
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
deși nu putea să-l sufere, considerându-l un mitocan. În scurt timp Scatiu îi fură averea boierului și devine deputat. Dar căsnicia sa eșuează, mai mult Scatiu are de înfruntat o răscoală puternică a țăranilor de pe moșie care îl ucid în cele din urmă. Pelicula a fost filmată în comuna Coțofenii din Față, Dolj, aflată la 20 km. de Craiova. A fost folosit un conac boieresc construit de 200 de ani, declarat monument istoric din 2004, dar lăsat în paragină
Tănase Scatiu (film) () [Corola-website/Science/330302_a_331631]
-
pare furat de la poliția britanică. În clădire se mai aflau și redacțiile unor altor ziare, sediul cenzorului britanic al presei, sediul poliției evreiești și un ascunziș de arme al forțelor de apărare evreiești Haganá. În explozie 3 persoane au fost ucise - unul din muncitorii tipografi și doi locatari ai blocului vecin, iar alte 30 rănite. Clădirea ziarului a fost greu avariată, dar nu s-a prăbușit, deoarece antreprenorul care a construit-o, la 6 ani după cutremurul de pământ din anul
Jerusalem Post () [Corola-website/Science/330316_a_331645]
-
Două Sicilii putea fi evitat în urma plății unei sume vistieriei statului). Don Ferdinando a promis că va contribui la suma necesară când va fi chemat, dar acordul a fost dejucat când moșierul s-a unit revoluționarilor napolitani și a fost ucis de soldații elvețieni la Napoli în 15 mai 1848. Astfel Crocco s-a înrolat în armata lui Ferdinand al II-lea, în primul regiment al artileriei, întâi în garnizoana din Palermo iar apoi din Gaeta cu gradul de caporal. Experiența
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
s-a înrolat în armata lui Ferdinand al II-lea, în primul regiment al artileriei, întâi în garnizoana din Palermo iar apoi din Gaeta cu gradul de caporal. Experiența militară a durat aproximativ patru ani și Crocco dezertă după ce a ucis un tovarăș de arme într-un duel rustic; circumstanțele nu sunt clare, se crede din cauza unei rivalități în dragoste sau pentru că a fost acuzat greșit de furt de către victimă. Totuși, serviciul militar a fost una din experiențele ce vor forma
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
cucerit, declara decăzută autoritatea Casei de Savoia, instituia o juntă provizorie, ordina expunerea stemelor și frizelor lui Francesco II și intonau "Te Deum". Conform cronicilor vremii, asediile armatei lui Crocco au fost sângeroase și inumane: burghezii erau șantajați, răpiți sau uciși de Crocco însuși sau de oamenii săi, iar proprietățile lor erau jefuite. De cele mai multe ori însă erau primiți cu brațele deschise și ajutați de către clasa muncitoare. Del Zio a admis că jefuitorul avea "adepți în fiecare sat, era teroarea comercianților
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
din partea lui Crocco cerând bani, arme sau cazare pentru a-i teroriza". În 7 aprilie a ocupat Lagopesole (transformând castelul într-o fortăreață, iar în ziua următoare Ripacandida, unde a învins garnizoana locală a Gărzii Naționale Italiană și l-a ucis pe Anastasia, cel care l-a denunțat pentru răpirea sa. În 10 aprilie jefuitorii intră în Venosa și o jefuiesc, alungând militarii din Garda Națională și burghezii care se refugiază în castel. Poporul entuziasmat le arată casele nobililor. În timpul ocupării
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
mult timp au denunțat autorităților drept complice familia Fortunato, inclusiv pe Giustino capul guvernului bourbonic după suprimarea revoltei din 1848. După încă o înfrângere lângă San Fele, în 10 august a obținut o victorie la Ruvo del Monte cu ajutorul poporului, ucigând zece nobili și abandonează orașul presat de armata Majorului Guardi. La sosirea trupelor unitare, comunitatea din Ruvo a fost pedepsită pentru colaborarea cu invadatorii, mulți locuitori au fost împușcați. Guardi a ordinat primarului să-i dea cota sa , iar la
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
brutale a avut loc în martie 1863, când trupele sale (inclusiv cele ale lui Ninco Nanco, Caruso, Caporal Teodoro, Coppa, Sacchetiello și Malacarne) au atacat 25 de călăreți din Saluzzo, conduși de căpitanul Giacomo Bianchi, veteran al războiului din Crimeea, ucigând aproximativ 20 de călăreți, inclusiv căpitanul. Exterminarea a avut loc ca răspuns la execuția unor bandiți lângă Rapolla de către aceiași călăreți. În toamna aceluiași an, Crocco împins de presiunea tot mai mare a directorului coaliției și de pierderea treptată a
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
decât era necesar și să nu exagereze când trebuiau să se răzbune pe cineva: multor tinere care nu s-au măritat le-a dat bani ; pentru fermierii săraci a cumpărat turme și instrumente de lucru " . Și Vincenzo Nitti, fiul medicului ucis în Venosa, militar în Garda Națională și martor ocular al evenimentelor, l-a considerat "caracterial un hoț", și de asemenea, un "bandit mai puțin comun pentru rapiditatea de spirit, viclenie, curaj, și o anume generozitate". În 1902, când Crocco a
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
autobiografice, a mulțumit nu pentru viața sa, ci pentru că a i-a scutit familia "de rușinea de a li se spune:" Sunteți nepoțtii spânzuratului""), declarând, de asemenea, că a fost șocat de asasinarea regelui succesor Umberto I, care a fost ucis de către anarhistul Gaetano Brescia. Dorința lui era să moară în orașul natal, care din păcate nu s-a împlinit. Crocco a murit în închisoarea din Portoferraio în 18 iunie 1905, la vârsta de 75 de ani. Crocco a fost inițial
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
lui Vorkosigan, care o ascunde în cabina sa. Aflat aparent în dizgrație, Vorkosigan asistă la atacul condus de Prințul Serg și acoliții săi asupra Escobarului, căruia îi pune capăt arma trimisă de betani. Întregul grup loial prințului, împreună cu acesta, este ucis în timpul atacului, iar Cordelia înțelege că acest lucru a reprezentat manevra prin care împăratul - cu ajutorul lui Vorkosigan - a vrut să distrugă cuibul de vipere care submina Barrayarul și al cărui lider era chiar fiul său. Cordelia este dusă într-un
Cioburi de onoare () [Corola-website/Science/330370_a_331699]
-
domnia lui la Teba a fost întreruptă de apariția unui rival: faraonul Amenmesse în Egiptul de Sus. În cele din urmă, și cel mai important, este bine cunoscut faptul că maistrul șef din Deir el-Medina, un anumit Neferhotep, a fost ucis în timpul domniei faraonului Amenmesse la ordinele unui anumit „Msy”, care a fost fie Amenmesse însuși sau unul din agenții săi, în conformitate cu "Papyrus Salt 124".
Seti II () [Corola-website/Science/330398_a_331727]
-
-lea, goții, un popor germanic, au migrat de pe țărmurile Mării Baltice în estul și sud-estul Europei. Odată cu migrația lor ei au intrat în război cu Imperiul Roman creștin. În timpul războaielor cu romanii, goții au capturat mulți creștini pe care i-au ucis . În anul 341, preotul arian Ulfila a adus creștinismul printre goți, devenind primul episcop arian al goților. În anul 348, unul dintre regii goților a început să-i persecute pe goții convertiți la creștinism. Între anii 348-383 , Ulfila a tradus
Creștinarea popoarelor germanice () [Corola-website/Science/330420_a_331749]
-
de regii și nobilii anglo-saxoni, apoi de populația ce s-a supus conduceri. Mulți preoți și călugări creștini au venit din Roma și au construit multe biserici și mănăstiri. În anul 686, Iutish, conducătorul ultimului regat anglo-saxon păgân, a fost ucis într-o luptă. Astfel, creștinismul a devenit religia oficială a Angliei. Popoarele scandinave au fost ultimele popoare germanice rămase încă neconvertite la creștinism. Numeroși misionari germani au sosit de-a lungul timpului în Europa de Nord pentru a îi converti pe scandinavi
Creștinarea popoarelor germanice () [Corola-website/Science/330420_a_331749]