24,868 matches
-
construcție ale mănăstirii au început în toamna anului 1577. Se presupune că sfințirea bisericii a avut loc înainte de 22 februarie 1578, când domnitorul, împreună cu mitropolitul și episcopii, i-au constituit patrimoniul funciar principal, adică i-au dat moșii. Cronicarul Grigore Ureche datează mănăstirea tot din anul 1578: ""Într-acești ani (1578, n.ns.) au zidit Pătru vodă mănăstirea Galata în vale și nu după multă vréme s-au răsipit, care loc și pănă astăzi să cunoaște"". Această mănăstire a fost construită
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
origine munteană. Ca urmare a dărâmării primei biserici la puțin timp după ridicare, domnitorul Petru Șchiopul a ctitorit o a două biserică pe un deal din apropierea orașului, ce domină valea râului Nicolina. Acest eveniment este relatat astfel de cronicarul Grigore Ureche: ""Într-acestaș an (1583, n.ns.) , daca s-au așezat Pătru vodă la domnie, nu vru să lase în deșert pomana sa, carea o zidisă întăi, mănăstirea Galata din vale, care apoi să răsipisă, ci cu toată nevoința au silit și
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
uzate și mâncau resturile de la masa stăpânilor. Permanent constrânși să efectueze cele mai umile munci, dacă un sudra îndrăznea să recite un imn din Rig Veda i se tăia limba sau dacă îl asculta i se turna plumb topit în urechi. În afara celor 4 caste se aflau cei pe care nu trebuie să-i atingi - paria, cărora le reveneau ocupații disprețuite de indieni (măcelari, călăi, măturători, gropari). Ei erau obligați să locuiască în cartiere sau sate separate pentru a nu “spurca
Castă () [Corola-website/Science/302418_a_303747]
-
este un râu din regiunile istorice Bucovina și Moldova ale României, afluent de dreapta al râului Siret. După tradiția păstrată în ""Letopisețul anonim al Moldovei"", apoi în unele copii ale cronicii lui Grigore Ureche cu părți interpolate, precum și la Miron Costin, se spune că voievodul maramureșean Dragoș (1351-1353) a ieșit cu oamenii săi din Maramureș și a descălecat în Moldova ""în zilele lui Laslău craiul unguresc, care cu ajutorul românilor i-a scos pe tătari
Râul Moldova () [Corola-website/Science/302436_a_303765]
-
dar cățeaua lui Dragoș, pe nume Molda, s-a înecat în apele adânci și repezi ale râului. Fiara a fost ucisă, iar Dragoș a dat râului numele de Moldova, după numele cățelei sale . Iată cum descrie acest eveniment cronicarul Grigore Ureche: ""umblându păstorii de la Ardeal, ce să chiiamă Maramoroș, în munți cu dobitoacile, au dat de o hiară ce să chiamă buor și după multă goană ce o au gonit-o prin munți cu dulăi, o au scos la șesul apei
Râul Moldova () [Corola-website/Science/302436_a_303765]
-
creionate în personajele feminine ale acestui roman. O tensiune erotică va simți cititorul încă din primele pagini ale cărții, alăturându-se cu farmec iubirilor din roman: “Otoko își plimbase buzele pe pleoapele închise ale fetei, o mușcase în joacă de urechi și i le gâdilase până ce ea gemu și se contractă sub mângâieri. Însăși reacția lui Keiko o incitase pe Otoko să continue.” La început a fost dragostea: frumusețea întâlnind frumusețe. O poveste oarecare, cu o fată îndrăgostită de un scriitor
Frumusețe și întristare () [Corola-website/Science/302473_a_303802]
-
sub numele "Crljenak (kastelanski)". (Din încrucișarea acestuia cu soiul "Dobricici" s-a obținut "Plavac (mali)" (citește Plavaț), care dă un vin roșu sec, asemănător cu "Zinfandel", popular în fosta Iugoslavie și în Europa occidentală.) Denumirea "Zinfandel" este o potrivire „după ureche” a denumirii germane "Zierfändler". Însă "Zierfändler" este de fapt numele unei alte varietăți de strugure, originar probabil din Austria, unde este de altfel răspândit și astăzi. "Zierfändler" dă alte calități de vinuri, albe, îndeosebi în zona viticolă de la Gumpoldskirchen. Vinul
Zinfandel () [Corola-website/Science/302471_a_303800]
-
prezintă prelungirea cunoscută sub numele de „cioc de rață”. Ciocul ornitorincului este flexibil, lat de aproximativ 10-15 cm. Acesta are peste 700 000 de receptori tactili și electrici, care îl ajută la orientare în apă în timpul scufundărilor. Ornitorincul nu are ureche externă, însă are un auz foarte fin. Prezintă niște pliuri tegumentare care îi protejează ochii și urechile în apă. Detectează prada cu botul lui sensibil. De asemenea are o acuitate vizuală foarte ridicată. Masculii se apără cu spinii otrăvitori de pe
Ornitorinc () [Corola-website/Science/302972_a_304301]
-
cm. Acesta are peste 700 000 de receptori tactili și electrici, care îl ajută la orientare în apă în timpul scufundărilor. Ornitorincul nu are ureche externă, însă are un auz foarte fin. Prezintă niște pliuri tegumentare care îi protejează ochii și urechile în apă. Detectează prada cu botul lui sensibil. De asemenea are o acuitate vizuală foarte ridicată. Masculii se apără cu spinii otrăvitori de pe picioarele posterioare. Modul său de nutriție este omnivor, scormonind mâlul sau nisipul de pe fundul apei cu „ciocul
Ornitorinc () [Corola-website/Science/302972_a_304301]
-
acvatice. Se deplasează cu ușurință în apă, folosind membrele anterioare pentru înaintare, cele posterioare pentru echilibrare, iar coada drept cârmă. Înoată la suprafață, stând pe jumătate scufundat sau plonjând spre fund în căutarea hranei, în acest ultim caz ochii și urechile se închid, folosind pentru orientare doar „ciocul”. Reproducerea are loc după o scurtă perioadă de hibernare, în lunile septembrie-noiembrie. După împerechere, partenerii se mai joacă un timp împreună, apoi se despart, masculul revenind la viața solitară din vizuină. Când ouăle
Ornitorinc () [Corola-website/Science/302972_a_304301]
-
cenușie, bruna, brună-roșietică, brună-gălbuie, albastră-deschisă sau neagră. Cangurii au foarte bine dezvoltat auzul și văzul. Sezonul de împerechere la canguri are loc de obicei în timpul anotimpului ploios. La naștere puiul este incomplet dezvoltat; el este mic, golaș, fără ochi și urechi, cu membrele nedezvoltate. Mama îl ia cu gura și îl introduce în pungă abdominală numită marsupiu, de unde și denumirea grupului de animale marsupiale. Buzele puiului concresc cu mamelonul mamei și astfel laptele se scurge direct în gură lui; el rămâne
Cangur () [Corola-website/Science/302974_a_304303]
-
albaștri, foarte blânzi, cu nasul arcat, semnul cel mai caracteristic al liniei șvabe de Hohenzollern cu expresia feței așa de fină și curată că ai crede-o de fată mare". Acest tânăr zvelt cu nasul coroiat al Acvilelor Negre, cu urechi foarte mari, ca niște pâlnii enorme sosește la București în anul 1889. Prins în anturajul regelui și al reginei care îl instruiau de aproape, el se îndrăgostește de frumoasa Elena Văcărescu, domnișoara de onoare a reginei Elisabeta, poetă și ea
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
de familist“" a jupânului, compromisă, la lipsa de "„rezon”" a ipistatului prea încrezător și grăbit să facă uz de autoritate în favoarea amicului său, în fine la limbajul semicult al ziariștilor, adepți ai unor sloganuri sublime pe care le pronunță după ureche, aplicându-le dacă s-ar ivi ocazia, pe dos. Din fraza lui Venturiano: "„Nimeni nu trebuie a mânca de la datoriile ce ne impun sfânta Constituțiune... mai ales cei din masa poporului”", cei doi înțeleg prin sufragiu pe omul de sufragerie
O noapte furtunoasă () [Corola-website/Science/298994_a_300323]
-
o artă desăvârșită, Caragiale analizează reacțiile, atitudinile și comportamentul hangiului: „Drept orice răspuns, Stavrache se ridică în picioare foarte liniștit; se duse drept la icoane; făcu câteva cruci și mătănii; apoi se sui în pat și se trânti pe o ureche, strângându-și genunchii în coate“, începând să horcăie și să geamă. Dacă la început criza psihologică abia se înfiripă, ea se adâncește evolutiv, sub imperiul obsesiilor, ducând la o manifestare explozivă și violentă premergătoare nebuniei și declanșând demența. Fratele îl
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
rămas în memoria „cerchiștilor“ și a contemporanilor săi, îndeosebi, prin presentimentul thanatic de după „fantastica mască“ a eroului / autorului, este «Corydon»: "Sunt cel mai frumos din orașul acesta, / Pe străzile pline când ies n-am pereche, / Atât de grațios port inelu-n ureche / Și-atât de-nflorite cravata și vesta, / Sunt cel mai frumos din orașul acesta. // (...) // C-un tainic creion îmi sporesc frumusețea, / Fac baie în cidru de trei ori pe noapte / Și-n loc de scuipat am ceva ca un lapte
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
și-n scurtă vreme trăitoare/ O lume vicleană, o lume-nșelătoare.” Finalul operei este moralizator: dacă viața lumii este o iluzie, singura consolare a omului este credința în Dumnezeu. • "Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace, de unde este părăsit de Ureche - vornicul" - continuă cronica lui Ureche din 1594 pînă în 1661, anul morții lui Ștefăniță Lupu. Opera are în ultima parte un caracter memorialistic. Tonul narațiunii este mai puțin senin, pentru că trăiește vremuri grele. Letopisețul s-a păstrat în 56 de
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
O lume vicleană, o lume-nșelătoare.” Finalul operei este moralizator: dacă viața lumii este o iluzie, singura consolare a omului este credința în Dumnezeu. • "Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace, de unde este părăsit de Ureche - vornicul" - continuă cronica lui Ureche din 1594 pînă în 1661, anul morții lui Ștefăniță Lupu. Opera are în ultima parte un caracter memorialistic. Tonul narațiunii este mai puțin senin, pentru că trăiește vremuri grele. Letopisețul s-a păstrat în 56 de copii manuscrise. N. Manolescu, în
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
Tonul narațiunii este mai puțin senin, pentru că trăiește vremuri grele. Letopisețul s-a păstrat în 56 de copii manuscrise. N. Manolescu, în "Istoria critică à literaturii române" desprinde următoarele trăsături ale operei: a) caracter mai modern decît al cronicii lui Ureche: explică fenomenele istorice din punct de vedere economic, politic și social; b) folosirea frecventă a dialogului: opera e plină de conversații fermecătoare și de replici extraordinare. Vasile Lupu, informat despre trădarea unui boier, exclamă: „În zadaru această slujbă acum; să
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
conștientizarea valorii documentului scris, care rămîne mărturie peste veacuri: „Lăsat-au puternicul Dumnezeu iscusită oglindă minții omenești, scrisoarea...”. Românii trebuie să-și cunoască istoria, „toate alte țări știindu începuturile sale”; c) dezmințirea ocărilor aduse de unii copiști ai cronicii lui Ureche, ca Simion Dascălul („om cu multă neștiință și minte puțină”) și Misail Călugărul, care afirmaseră că moldovenii sunt urmașii tîlharilor de la Roma exilați în Dacia; d) refacerea istoriei Moldovei de la primul descălecat, completînd astfel cronica lui Ureche; e) elogiul scriiturii
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
ai cronicii lui Ureche, ca Simion Dascălul („om cu multă neștiință și minte puțină”) și Misail Călugărul, care afirmaseră că moldovenii sunt urmașii tîlharilor de la Roma exilați în Dacia; d) refacerea istoriei Moldovei de la primul descălecat, completînd astfel cronica lui Ureche; e) elogiul scriiturii și al lecturii: „... căci nu este alta și mai frumoasă și mai cu folos în toată viața omului zăbavă decît cetitul cărților”. Opera propriu-zisă este alcătuită din șapte capitole: I. Prezentarea geografică și etnografică à Italiei; II
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
perioadă de depresie și o cădere inexplicabilă, după care Leigh nu avea nicio amintire despre eveniment, dar era stânjenită și avea remușcări. Și-a revenit îndeajuns pentru a juca într-o piesă de teatru a lui Thornton Wilder numită Prin urechile acului, dar filmele sale din acea perioadă, "Cezar și Cleopatra" (1945) și "Anna Karenina" (1948) nu s-au bucurat de succes. În 1947, Olivier a fost declarat cavaler, iar Leigh l-a însoțit la Palatul Buckingham pentru învestură. Ea a
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
el și Leigh au pornit într-un turneu în Australia și Noua Zeelandă pentru a strânge fonduri pentru teatru. De-a lungul acestui turneu de șase luni, Olivier a jucat diferite piese, unele alături de Leigh ("The School for Scandal" sau "Prin urechile acului"). Călătoria a avut un succes neașteptat, dar i-a adus lui Leigh mai multe probleme de sănătate precum insomnia și i-a permis dublurii sale să joace în locul său pentru o săptămână timp în care a fost asaltată de
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
Bill Haley & His Comets în 1956. John a început să cânte la pian la vârsta de 3 ani și, în mai puțin de un an, mama sa l-a auzit interpretând "The Skater's Waltz" a lui Winifred Atwell după ureche. După ce a interpretat la petreceri și reuniuni de familie, la vârsta de 7 ani a început să ia lecții de pian formale. A dovedit aptitudini muzicale în timpul școlii, inclusiv abilitatea de a compune melodii. La varsta de 11 ani a
Elton John () [Corola-website/Science/304513_a_305842]
-
mucoasei laringiene și traheobronșice. Secrețiile nazale, mucoasa faringiană și, adesea, sedimentul urinar conțin celulele gigante multinucleate caracteristice. Iritația caracteristica apare la 3-5 zile de la debutul simptomelor, de obicei la 1-2 zile după apariția semnului Koplik. Erupția debutează în fața sau în spatele urechilor și laterocervical sub forma unor macule neregulate care devin rapid maculopapulare și se extind rapid (în 24 pînă la 48 ore) pe trunchi și pe extremități în timp ce încep să pălească de pe față. Dacă iritația este deosebit de severa, apar peteșiile sau
Rujeolă () [Corola-website/Science/304543_a_305872]
-
a dăruit cu perfecțiune și i-a dăruit o dublă divinitate,/ "Cu mult era deasupra lor, cu mult îi depășea;/ "Desăvârșite erau membrele sale, mai presus de orice închipuire,/ "Deasupra înțelegerii umane, greu de priceput./ "Patru erau ochii săi, patru urechile sale;/ Când își mișcă buzele, foc scânteiază,/ "Largi erau toate cele patru organe de auzit/ "Și ochii, în același număr, vedeau orice lucru./ "Semeț era între zei, depasitoare statura lui;/ "Membrele sale erau uriașe, înalt peste măsură./ "Mariyutu, Mariyutu,/ "Fiul
Enuma Eliș () [Corola-website/Science/304548_a_305877]