25,164 matches
-
ale Elementelor". Tabelul lui Mendeleev a fost publicat într-o revistă rusă obscură, dar a fost foarte repede republicat într-o revistă germană, "Zeitschrift für Chemie" ("Revistă de Chimie", în română), în 1869. El a stabilit că: Aceasta este o versiune a tabelului periodic al lui Mendeleev din 1891. Lipsesc gazele nobile. Beneficiile științifice ale tabelului lui Mendeleev Neajunsuri ale tabelului lui Mendeleev Fără știrea lui Mendeleev, Lothar Meyer lucra de asemenea la un tabel periodic. Deși lucrarea acestuia a fost
Istoria tabelului periodic () [Corola-website/Science/327335_a_328664]
-
a fost totuși implicat în masacrele comise de către unele elemente comuniste. Unii istorici de dreapta, precum Cesar Vidal sau Pio Moa, susțin că Carillo ar fi fost implicat . Într-un interviu cu istoricul Ian Gibson Carrillo a explicat din nou versiunea sa a evenimentelor referitoare la masacre. În martie 1939 Madridul s-a predat după un puci intern împotriva administrației lui Juan Negrín și a susținătorului ei fidel, Partidul Comunist, care dorea să continue rezistența până la previzibila izbucnire a celui de-
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
puse la punct abia după cel de al doilea război mondial. Concepția, organizarea și funcționarea sistemelor de contabilitate națională din majoritatea țărilor se află astăzi sub patronajul Sistemului de Conturi Naționale al Națiunilor Unite (SCN), care este în vigoare, cu versiunea să din 1993, ce a substituit-o pe cea din 1968. Toate țările membre ale Uniunii Europene au adoptat treptat și acum se încadrează în directivele Sistemul European de Conturi (SEC), a cărui versiune din 1995 a înlocuit-o pe
Sistemul conturilor naționale () [Corola-website/Science/327365_a_328694]
-
SCN), care este în vigoare, cu versiunea să din 1993, ce a substituit-o pe cea din 1968. Toate țările membre ale Uniunii Europene au adoptat treptat și acum se încadrează în directivele Sistemul European de Conturi (SEC), a cărui versiune din 1995 a înlocuit-o pe cea din 1979. Plecând de la statisticile elementare - statistici industriale, ale pieteti muncii, comerțului exterior, etc. - tehnicienii contabilității naționale ale fiecărei țări estimează, calculează, analizează fluxurile economice care formează întreg sistemul național. Problema este foarte
Sistemul conturilor naționale () [Corola-website/Science/327365_a_328694]
-
noi așezări și populația vechii așezări bizantine Polystylon din vecinătate. Tradiția locală orală susține că locuitorii vechii cetăți, greu încercate de numeroase războaie și de atacurile frecvente ale piraților, s-au refugiat înspre interior, întemeind noua așezare. În sprijinul acestei versiuni este invocată și existența unui loc numit „Paliochora” (însemnând, în greacă: „satul vechi”), situat între ruinele de la Polystylon și actuala localitate Avdira. De-a lungul timpului, localnicii au relatat că au descoperit acolo diverse relicve antice (refolosite ca materiale de
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
zbuciumată ca urmare a faptului că a susținut libera exprimare a oamenilor într-un climat coercitiv. El a fost realizat inițial ca un serial de televiziune în limba franceză în patru episoade, iar în 1989 a fost realizată și o versiune cinematografică românească în două serii (de 87 și respectiv de 110 minute). Născut într-o casă nevoiașă de pe o uliță din mahalalele Parisului în 1431 (an de molimă, foame și restriște în care Ioana D'Arc era arsă pe rug
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
acesta din urmă rugându-l pe regizor (care era și producător executiv) să-l păsuiască cu plata celor 100.000 de mărci datorați și amânându-l până când a murit. Serialul de televiziune a fost difuzat în premieră în anul 1987. Versiunea cinematografică a filmului a fost realizată de Casa de Filme 4 după scenariul de televiziune "François Villon". Ea a fost intitulată "", a avut două serii (de 87 și 110 minute) și a fost difuzată în premieră în România la 3
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
de Casa de Filme 4 după scenariul de televiziune "François Villon". Ea a fost intitulată "", a avut două serii (de 87 și 110 minute) și a fost difuzată în premieră în România la 3 aprilie 1989, la cinematograful „Patria”. Această versiune era una prescurtată, fiind eliminate mai multe secvențe, rolul Olgăi Tudorache fiind astfel mult redus. Conducerea cinematografiei românești nu a schimbat nimic din film, deși regizorul a susținut ulterior că a introdus și "„mesaje prin care vorbea despre tarele regimului
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
cinci și a făcut următorul comentariu: "„Viața poetului-tâlhar pe fundalul spectaculos al lumii secolului al XV-lea inspiră un serial pentru TF1 și un lungmetraj pentru partenerii români. Reconstituire nu lipsită de calități poetice în expresie, compromisă, din păcate, în versiunea românească, de dialogul livresc „adaptat” arhaic, dar necinematografic, de Romulus Vulpescu. Ample și picturale scene de mulțime, scenografie și costume de autentică inspirație renascentistă (Gabriela Nicolaescu, Pr. ACIN), dar un Villon neconvingător, care-și debitează versurile în falset. Din multitudinea
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
tuturor, ea, legată cu sufletul de vocea mării, iar el, veșnic legat de pământul pe care calcă. Studio dublaj: Ager Film Regia: Valeriu Drăgușanu Regie și adaptare cântece: Mihai Bisericanu, Răzvan Georgescu Mixing Studio: Shepperton Internațional Coordonator artistic: Maciej Eyman Versiunea în limba română produsă de: DISNEY CHARACTER VOICES INTERNAȚIONAL, INC. Traducere: Ioana Sandache Vocile personajelor principale: Vocile personajelor secundare: Muzică
Mica sirenă (film din 1989) () [Corola-website/Science/327384_a_328713]
-
Orlando, Florida. Are un rol important în Mickey's PhilharMagic și are propriul spectacol la Disney's Hollywood Studios și Tokyo DisneySea. Un carusel bazat pe film a fost plănuit pentru Disneyland Paris dar nu a mai fost construit. O versiune îmbunătățită a acestuia, numită Ariel's Undersea Adventure, a fost construită în Disney California Adventure Park. Pe lângă aparițiile din serii televizate ca "Disney's House of Mouse", Ariel apare în diferite jocuri video bazate pe filme, inclusiv adaptarea după primul
Ariel (personaj Disney) () [Corola-website/Science/327382_a_328711]
-
Vanguardia și El Periódico de Catalunya. Cântecul cu care au participat la acest disc a fost "Puede Ser" aparținând celui de-al doilea album al lor, respectiv "A contracorriente" dar cu diferența că melodia era interpretată în limba catalană, față de versiunea originală cântată în spaniolă. Noua variantă tradusă purta numele "Pot ser". Apoi acest cântec va fi introdus într-o copilație numită "Arriba el telón". În anul 2007, Dani Martin împreună cu reprezentantul trupei ECDL, Carlos Vázquez au deschis o casă de
El Canto del Loco () [Corola-website/Science/327393_a_328722]
-
al Primului Consul Napoleon Bonaparte pictat de Jacques-Louis David între 1800 și 1803. Napoleon este reprezentat traversând trecătoarea montană Marele Saint-Bernard împreună cu armata de rezervă, episod care marchează începutul celei de-a doua campanii din Italia. David a pictat cinci versiuni ale acestui portret, dintre care prima a fost comandată de regele Carol al IV-lea al Spaniei ca mărturie de bună înțelegere între regatul său și Republica Franceză. Următoarele trei versiuni au fost comandate de către Primul Consul în scop de
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
a doua campanii din Italia. David a pictat cinci versiuni ale acestui portret, dintre care prima a fost comandată de regele Carol al IV-lea al Spaniei ca mărturie de bună înțelegere între regatul său și Republica Franceză. Următoarele trei versiuni au fost comandate de către Primul Consul în scop de propagandă și au fost portretele oficiale ale lui Napoleon I. Ele au fost amplasate în Castelul Saint-Cloud, biblioteca Domului Invalizilor și palatul Republicii Cisalpine. Ultima versiune nu a fost comandată de
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
și Republica Franceză. Următoarele trei versiuni au fost comandate de către Primul Consul în scop de propagandă și au fost portretele oficiale ale lui Napoleon I. Ele au fost amplasate în Castelul Saint-Cloud, biblioteca Domului Invalizilor și palatul Republicii Cisalpine. Ultima versiune nu a fost comandată de nimeni și a fost păstrată de David până la moartea sa. Arhetipuri ale portretului de propagandă, versiunile tabloului au fost reproduse de numeroase ori în gravuri, ca dovadă a unei posterități însemnate. Acest portret a influențat
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
ale lui Napoleon I. Ele au fost amplasate în Castelul Saint-Cloud, biblioteca Domului Invalizilor și palatul Republicii Cisalpine. Ultima versiune nu a fost comandată de nimeni și a fost păstrată de David până la moartea sa. Arhetipuri ale portretului de propagandă, versiunile tabloului au fost reproduse de numeroase ori în gravuri, ca dovadă a unei posterități însemnate. Acest portret a influențat artiști precum Antoine-Jean Gros și Théodore Géricault. Tablourile sunt păstrate astăzi la Muzeul național al Castelului Malmaison (260 x 221 cm
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
portret a influențat artiști precum Antoine-Jean Gros și Théodore Géricault. Tablourile sunt păstrate astăzi la Muzeul național al Castelului Malmaison (260 x 221 cm), la Castelul Charlottenburg din Berlin (260 x 226 cm), la Muzeul național al Castelului Versailles (două versiuni: 271 x 232 cm și 267 x 230 cm) și la Muzeul Belvedere din Viena (264 x 232 cm). Intitulată inițial "Tableau-portrait équestre du Premier Consul, représenté dans le moment où il passe les Alpes au mont Saint-Bernard le 30
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
dans le moment où il passe les Alpes au mont Saint-Bernard le 30 floréal an VIII" (Tablou-portret ecvestru al Primului Consul, reprezentat în momentul în care trece Alpii la muntele Saint-Bernard, în 30 floreal, anul VIII) [denumit în diferitele sale versiuni și "Le Premier Consul franchissant les Alpes au col du Grand-Saint-Bernard" (Primul Consul traversând Alpii prin pasul Saint-Bernard), "Napoléon passant le mont Saint-Bernard" (Napoleon trecând pe muntele Saint-Bernard), "Bonaparte au Grand Saint-Bernard" (Bonaparte la Marele Saint-Bernard), "Le passage du Saint-Bernard
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
de către nepoata sa Eugénie Bonaparte, prințesă de Moscova, Muzeului național din Castelul Malmaison (inventar MM 7149). Informat cu privire la comanda lui Carol al IV-lea, Bonaparte i-a cerut lui David să realizeze trei replici ale tabloului: cea de-a doua versiune, destinată Castelului din Saint-Cloud (1801), a fost expusă împreună cu prima versiune la Luvru. Adusă la palat în 1802, mai întâi în Salonul lui Marte, apoi în sala tronului, ea a fost luată în iunie 1814 de soldații prusaci ai generalului
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
Castelul Malmaison (inventar MM 7149). Informat cu privire la comanda lui Carol al IV-lea, Bonaparte i-a cerut lui David să realizeze trei replici ale tabloului: cea de-a doua versiune, destinată Castelului din Saint-Cloud (1801), a fost expusă împreună cu prima versiune la Luvru. Adusă la palat în 1802, mai întâi în Salonul lui Marte, apoi în sala tronului, ea a fost luată în iunie 1814 de soldații prusaci ai generalului von Blücher care a oferit-o regelui Frederic Wilhelm al III
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
fost luată în iunie 1814 de soldații prusaci ai generalului von Blücher care a oferit-o regelui Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei. Acesta a amplasat-o în Castelul Charlottenburg în 1816 (inventar GKI 913). Cea de-a treia versiune a fost destinată bibliotecii Domului Invalizilor în 1802. A fost primită acolo de către pensionari cu un mare ceremonial în sunet de tunuri și în prezența pictorului și a asistentului său, Georges Rouget. Se povestește că în timpul ceremoniei, pictorul i-a
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
în anexele clădirii în timpul Restaurației. Amplasată în 1830 în Castelul de la Saint-Cloud, ea a fost expusă apoi, în 1837, de către regele Ludovic-Filip I, în Muzeul de istorie al Castelului din Versailles (sala Marengo inventar MV 1567). Cea de-a patra versiune a fost comandată pentru palatul de la Milano al Republicii Cisalpine. Inițial, era vorba să se creeze o alegorie cu titlul "Bonaparte dând din nou viață Republicii Cisalpine", dar guvernul italian a abandonat proiectul din cauza pretențiilor financiare ale pictorului, considerate a
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
a fost instalat în Palatul Belvedere din Viena, în 1834. Expus o lungă perioadă la Muzeul de Istorie a Artei din Viena, a fost readus în palat în anii 1990 (inventar ÖG 2089). A fost realizată și o a cincea versiune (Muzeul Național al Castelului Versailles) de către David, rămasă în atelierele sale succesive din Paris și din timpul exilului său de la Bruxelles. La moartea pictorului, tabloul atârna pe partea opusă a patului său. Pus în vânzare fără succes de către familia sa
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
tabloul a trecut, după abdicarea lui Napoleon al III-lea, în mâinile prințului Napoléon Jérome, care l-a atârnat în Castelul de la Prangins. În 1979, tabloul este cedat de către prințul Ludovic Napoleon Castelului de la Versailles (inventar MV 8550). Cele cinci versiuni ale tabloului sunt de dimensiuni mari și apropiate (2,6 x 2,2 metri). Napoleon este reprezentat călare, în uniformă de general șef, purtând pe cap un bicorn cu galoane de aur, înarmat cu o sabie de felul celor folosite
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
iar părul lui este mai scurt. Prin forma sa și desenul broderiei, modelul bicornului este asemănător cu cel purtat de generalii Imperiului. Tabloul nedatat este semnat "L.DAVID". De menționat că aici Napoleon se vede în contraplonjeu, pe când în celelalte versiuni apare în perspectivă frontală. Lovitura de stat a lui Bonaparte de la 18 și 19 Brumar anul VIII având loc în contextul deosebit de dificil al războaielor celei de-a doua coaliții (1799-1800), Bonaparte trebuia înainte de toate să restabilească ordinea în țară
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]