25,627 matches
-
analizat într-o manieră pesimistă, reductivă. Generozitatea era interpretată ca o reacție împotriva unui imbold, care este adânc și inconștient, prin urmare foarte real în felul său. Bunătatea tindea să fie văzută ca un mecanism de apărare împotriva violenței, a fricii și a tendinței către crimă. Era ca și cum - observa Maslow - nu se putea lua în chip de valoare oricare dintre valorile prețuite de fiecare în parte, în legătură cu ei înșiși și cu ceea ce doresc să fie. După Maslow, e foarte adevărat că
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
sunt aptitudinile, la ce e bun, la ce nu e bun, spre ce domeniu să se îndrepte, care-i sunt potențialitățile? N-ar trebui indusă niciodată starea de amenințare, ci menținută permanent o atmosferă de toleranță în privința copilului, aceasta reducând frica și anxietatea. Mai presus de toate, trebuie să existe preocuparea față de îngrijirea copilului; adică bucuria de a-l avea și de a-l crește, bucuria față de propria-i actualizare (Moustkas, 1966). Aceasta sună a terapie rogersiană, dar maslowiană, cu amintita
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
crimei etc., toate în urma unor tehnici de condiționare judicios aplicate. Watson și colega sa de cercetare, Rosalie Rayner, și-au testat teoria pe un copil de nouă luni, pe nume Albert. În principiu, lui Albert trebuia să-i fie condiționată frica de șoareci (prezentându-i un șoarece alb, timp în care în apropierea capului său, o bară de oțel era lovită cu ciocanul, făcând un zgomot îngrozitor). Watson știa că stimulul necondiționat (sunetul produs) creează automat frică. Deoarece stimulul condiționat (șoarecele
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
să-i fie condiționată frica de șoareci (prezentându-i un șoarece alb, timp în care în apropierea capului său, o bară de oțel era lovită cu ciocanul, făcând un zgomot îngrozitor). Watson știa că stimulul necondiționat (sunetul produs) creează automat frică. Deoarece stimulul condiționat (șoarecele) apărea în momentul stimulului necondiționat (sunetul produs), se forma o asociere între cei doi stimuli, Albert începând să reacționeze la șoarece în modul în care reacționa la început față de sunet; mai precis, potrivit lui Watson, Albert învăța
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
șoarecele) apărea în momentul stimulului necondiționat (sunetul produs), se forma o asociere între cei doi stimuli, Albert începând să reacționeze la șoarece în modul în care reacționa la început față de sunet; mai precis, potrivit lui Watson, Albert învăța să-i fie frică de șoarece. Mai târziu, Albert a dezvoltat ceea ce se numește generalizarea stimulilor: a început să se teamă de orice stimul care îi reamintea de șoarece. La finalul studiului, după două luni de condiționare, Albert a dezvoltat o anxietate profundă în
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
bumbac/vată etc., adică la orice element care îi aducea în memorie aspectul animalului față de care fusese condiționat. Psihologul behaviorist a început atunci un proces de „vindecare” a copilului, prin stimularea zonelor erogene în momentul apariției stimulilor care îi provocau frica lui Albert. Câțiva ani mai târziu, John B. Watson își enunța teza prin faimoasele cuvinte „Give me the baby” („Dați-mi un copil”). 1.4. Autodirecționarea învățării (self-directed learning)tc "1.4. Autodirecționarea învățĂrii (self‑directed learning)" Sprinthall, Sprinthall și
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
grupurile lor (formate din cinci până la opt membri), pentru a se realiza procesul de instruire. Figura 1. Maniera tradițională (a) de instruire și procedeul microgrupurilor de mentorat (b) (adaptare după Sprinthall, Sprinthall și Oja, 1994) Atmosfera devenea astfel mai relaxată, frica, anxietatea și tăcerea unor membri fiind combătute prin creșterea nivelului de interacțiune. Rezultatele au confirmat că cei care se instruiau o făceau mai bine în grupurile conduse de către colegii lor decât în mod tradițional, în activitățile cu întreaga clasă. Aceste
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de învățare. Un argument în acest sens este schizokinetica (engl. Schizokinesis) („schizo” - divizat și „kinetică” - acțiune); termenul desemnează un răspuns al organismului care pornește în două direcții diferite. Dempsey și Zimbardo (1978) determină acest proces prin raportarea unor oameni la frica de câini: când sunt urmăriți de câini, aceștia simt cum inima le bate mai tare și rata pulsului crește. Acești stimuli necondiționați indică „pericol” și dezvoltă un răspuns necondiționat - ridicarea nivelului de adrenalină din organism. Mai târziu, deși câinele nu
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Serafina, precum și poezia lui Duiliu Zamfirescu, Liniștea. Nu la același nivel se prezintă scrierile în proză. I. Creangă trimite doar o Anecdotă, I. Slavici - povestirea Bobocel, I. Negruzzi, o „copie de pe natură” (Un drum la Cahul), iar D. Zamfirescu nuvela Frica. În traducerea lui Maiorescu, se publică două povestiri de Carmen Sylva. Cât privește articolele de critică literară și eseurile, periodicul inserează două importante texte trimise de Maiorescu: Despre progresul adevărului în judecarea operelor literare (1883) și Din experiență (1888). Dintre
ALMANAHUL SOCIETAŢII ACADEMICE SOCIAL-LITERARE „ROMANIA JUNA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285295_a_286624]
-
o contrazic, dar e cert că în iconografia răsăriteană prezența monstruosului, a grotescului, a terifiantului nu poate concura recurența acestora în arta catedralelor gotice, de exemplu. Dar în alegoria lui Cantemir? Lumea din Istoria ieroglifică trăiește și acționează sub spectrul fricii de cel puternic: tiranul are putere absolută și drept de viață și de moarte asupra celorlalți, care se tem de gheara Leului, de clonțul ascuțit al Vulturului și de puterea malefică a Corbului. Mai mult decât atât, ierarhiile sociale se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
strică pereții cu lemne, unii ca niște lei, alții ca niște șerpi și alții în multe chipuri ale altor animale sălbatice fiind înfățișați, fac război cu dânsul"32. E limpede că astfel de reprezentări, deloc puține, au rolul exercitării acelei "frici pedagogice" care abundă în iconografia occidentală. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir pare însă a rămâne indiferent la un asemenea imaginar escatologic. Autorul preferă să mizeze pe latura simbolică a măștilor pe care le manipulează, obținând efecte maxime din conflictul care se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
se folosească de această armă. Adesea în scopuri dintre cele mai pământene. Astfel rechiziționat, animalul devine un "instrument de constrângere a oamenilor fie ei ai bisericii sau laici pentru a-i obliga la ascultare și supunere. Animalul, jucând în registrele fricii și al exemplarității, capătă astfel o dimensiune propriu-zis politică întrucât el întărește autoritatea morală a Bisericii care explică astfel poziția sa preeminentă în societate și contribuie la întărirea puterii sale materiale, garantă a unei acțiuni eficace în "epocă""80. Prin intermediul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
oricărei arme, împotriva oricărui dușman: disprețul față de moarte"; și mai ales: "Eu însă își prescriu un leac ce este potrivit nu doar pentru această boală, ci pentru întreaga existență: disprețul față de moarte. Nu mai există nimic apăsător dacă scăpăm de frica de moarte"83. Am decupat doar câteva astfel de exemple, dar ideea revine de zeci de ori în opera lui Seneca, precum și a altor stoici 84. Inorogul a atins, în aparență, această liniște sufletească, reușind să se sustragă grijilor care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mieii atât de poftiți. Sigur, povestea, rezumată așa sec, nu are nimic special. Dar Vulpea știe să atragă permanent atenția asupra detaliilor: Lupul își calculează fiecare mișcare, observă totul cu răbdare, este dispus să suporte câteva înfrângeri, știe să mimeze frica în timpului atacului decisiv și să-l atragă pe câine în cursă. El nu vânează la întâmplare, ci conform unui plan atent cumpănit și dus la îndeplinire. Altfel spus, profită de orice detaliu, numai după ce se "informează" cu tenacitate asupra
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
primind automat tot ceea ce decide stăpânul: "Toți Șoimii, Uleii și Coruii și alalte de stârvuri iubitoare pasiri frumos crăngăitul Corbului lăudară și cu multe lingușituri și colachii învățătura-i și înțelepciunea-i preste nuări rădicară (că mai toți supușii de frică obiciuiți sint, nu ce adevărul, ce ce stăpânul poftéște, acéia să laude și să fericească) și fietecarile în sine și cu sine socotiia, precum alt siloghizm împotriva acestuia arătătoriu nici a să afla, nici în mintea altuia a să naște
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
într-acela chip îl goniia și nepărăsit de atâta vréme îl întiriia, însă în sine socoti că acel félu de scărăndăvicioasă vânătoare preste toată fărădelégea covârșéște, și așé, primejdiile dintr-îmbe părțile în cumpăna drépții socotéle cumpănind, spurcata aceasta faptă decât frica, carea despre partea monarhiilor purta, mai grea a fi află, și batgiocura isteciunii viclene decât lauda carea socotiia că cu prinsoarea Inorogului își va agonisi cu multul mai mare și mai neștearsă a fi cunoscu"16. Ceea ce îl aduce pe
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
grație conduitei corecte pe care o adoptă: se pune, cu orice preț, în slujba adevărului. Acesta este rolul pe care Cantemir i-l atribuie acestui animal care părea definitiv condamnat la disprețul celorlalți. În primul rând, el se scutură de frica ce pare a-i fi paralizat pe toți ceilalți și denunță tirania, rostind adevărul inconvenabil, încălcând tabuul: "Adunarea aceasta de drepte stăpânii, au de cumplite tirănii iaste?"21 Efectul creat în rândul celorlalți este de derută, căci adevărul, rostit tranșant
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
10, va deveni un pion al fiarei al cărei spectru îl va amenința permanent din umbră. Crocodilul știe că a câștigat un rob, un devotat slujitor, care îi va aduce un câștig însutit mai valoros decât o masă nici măcar copioasă. Frica este cel mai bun pedagog, astfel încât Hameleonul nu va ieși din cuvântul noului său stăpân. Când își ticluiește planurile, atunci când, într-un monolog interior, face bilanțul, personajul nu mai are pe cine păcăli și își dă în vileag dependența față de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de prevenitor. Cum se justifică, atunci, spaima Hameleonului? Ea pare a depăși proporțiile firești, explicabile prin amenințarea directă pe care Crocodilul ar reprezenta-o. Cred că este vorba, mai curând, de o spaimă ancestrală, mai precis spus atavică. E o frică irațională, de necontrolat, care are o proveniență cvasi-mitică. Să nu uităm, crocodilul reprezintă monstrul absolut. După Plutarh, cultul pe care egiptenii îl dedicau acestui animal provenea din admirația pe care o aveau față de armele sale imbatabile. Crocodilul era, în viziunea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a influenței benefice asupra factorilor de risc cardiovascular scade frecvența complicațiilor micro și macrovasculare. Deși beneficiile insulinoterapiei în diabetul de tip 2 sunt bazate pe evidențe, aplicarea ei în practică, în România, este mult sub necesar datorită următoarelor cauze prinipale: frica de injecții a pacienților care nu este combătută printr-o acțiune de educație specifică susținută frica de insulinoterapie a medicilor, datorată deficiențelor în pregătire comodității medicilor și a asistentelor:" este mai ușor să prescriem tablete decât insulină care necesită un
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
insulinoterapiei în diabetul de tip 2 sunt bazate pe evidențe, aplicarea ei în practică, în România, este mult sub necesar datorită următoarelor cauze prinipale: frica de injecții a pacienților care nu este combătută printr-o acțiune de educație specifică susținută frica de insulinoterapie a medicilor, datorată deficiențelor în pregătire comodității medicilor și a asistentelor:" este mai ușor să prescriem tablete decât insulină care necesită un program adecvat de instruire" mentalității profesionale greșite, conform căreia inițierea insulinoterapiei se face numai în spital
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
constant nu va produce modificări esențiale ale dozelor, o ajustare este totuși posibilă. Monitorizarea greutății corporale va preveni creșterile ponderale dacă se vor lua măsuri dietetice corespunzătoare. Precizăm că există tendința de suplimentare a rației glucidice la anumite ore, de frica hipoglicemiei. Aceasta este cel mai frecvent nejustificată (o verificare este totuși necesară). Dacă totuși este nevoie, se vor redistribui glucidele doar la gustări. Faza de menținere Presupune continuarea dozelor prin care s-a realizat echilibrul glicemic. Automonitorizarea și dozarea A1c
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
combinații cu un cost minim ("strategia costului minim") asocierea medicamentelor care nu produc creșteri ponderale sau care modifică nesemnificativ greutatea ("strategia plusului ponderal minim") reducerea, pe cât posibil, a numărului de injecții, ceea ce asigură o bună calitate a vieții, evitând faimoasa "frică" de injecții și refuzul insulinoterapiei ("strategia injecțiilor minime") diminuarea insulinemiei periferice, adică evitarea hiperinsulinizării ("strategia insulinemiei periferice minime") ameliorarea, pe cât posibil, a efortului pacientului ("strategia efortului minim pentru pacient"). Trebuie să recunoaștem că aplicarea acestor principii în practică nu este
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
în rezistența psihologică la insulină. Injectarea zilnică a insulinei, precum și automonitorizarea nivelului glicemiei (acolo unde condițiile financiare o permit) sunt esențiale la pacienții cu diabet insulino-necesitant în 213 vederea menținerii unui control glicemic adecvat, scăzându-se astfel riscul apariției complicațiilor. Frica de auto-injectare poate compromite atât controlul glicemic, cât și starea de bine a pacientului. Există studii care arată că frica de auto-injectare este asociată cu greșeli de administrare și cu un control glicemic nesatisfăcător (45,46). Dintre cele mai comune
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
esențiale la pacienții cu diabet insulino-necesitant în 213 vederea menținerii unui control glicemic adecvat, scăzându-se astfel riscul apariției complicațiilor. Frica de auto-injectare poate compromite atât controlul glicemic, cât și starea de bine a pacientului. Există studii care arată că frica de auto-injectare este asociată cu greșeli de administrare și cu un control glicemic nesatisfăcător (45,46). Dintre cele mai comune manifestări ale acestei anxietăți provocate de auto-injectare, pacienții declară (47): Atunci când trebuie să-mi administrez insulina: "Devin agitat", "Devin tensionat
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]