24,164 matches
-
lichid este o interfață între acel lichid și un alt mediu. Suprafața unui lac, de exemplu, este o interfață între apa din lac și aer. Atunci, tensiunea superficială nu este doar o proprietate a lichidului, ci o proprietate a interfeței lichidului cu un alt mediu. Dacă un lichid este într-un recipient, atunci în afara interfeței lichid/aer la suprafața de sus, există și o interfață între lichid și pereții recipientului. Tensiunea superficială între lichid și aer este de regulă mai mare
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
și un alt mediu. Suprafața unui lac, de exemplu, este o interfață între apa din lac și aer. Atunci, tensiunea superficială nu este doar o proprietate a lichidului, ci o proprietate a interfeței lichidului cu un alt mediu. Dacă un lichid este într-un recipient, atunci în afara interfeței lichid/aer la suprafața de sus, există și o interfață între lichid și pereții recipientului. Tensiunea superficială între lichid și aer este de regulă mai mare decât tensiunea superficială de la contactul cu pereții
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
exemplu, este o interfață între apa din lac și aer. Atunci, tensiunea superficială nu este doar o proprietate a lichidului, ci o proprietate a interfeței lichidului cu un alt mediu. Dacă un lichid este într-un recipient, atunci în afara interfeței lichid/aer la suprafața de sus, există și o interfață între lichid și pereții recipientului. Tensiunea superficială între lichid și aer este de regulă mai mare decât tensiunea superficială de la contactul cu pereții recipientului. Și acolo unde se întâlnesc două suprafețe
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
tensiunea superficială nu este doar o proprietate a lichidului, ci o proprietate a interfeței lichidului cu un alt mediu. Dacă un lichid este într-un recipient, atunci în afara interfeței lichid/aer la suprafața de sus, există și o interfață între lichid și pereții recipientului. Tensiunea superficială între lichid și aer este de regulă mai mare decât tensiunea superficială de la contactul cu pereții recipientului. Și acolo unde se întâlnesc două suprafețe, geometria lor trebuie să fie în așa fel ca toate forțele
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
a lichidului, ci o proprietate a interfeței lichidului cu un alt mediu. Dacă un lichid este într-un recipient, atunci în afara interfeței lichid/aer la suprafața de sus, există și o interfață între lichid și pereții recipientului. Tensiunea superficială între lichid și aer este de regulă mai mare decât tensiunea superficială de la contactul cu pereții recipientului. Și acolo unde se întâlnesc două suprafețe, geometria lor trebuie să fie în așa fel ca toate forțele să fie în echilibru. Când cele două
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
de această valoare. Unghiul de racordare de 180° se realizează când tensiunea superficială lichid-solid este exact egală cu tensiunea superficială lichid-aer. Întrucât tensiunea superficială are numeroase efecte, există mai multe căi de a o măsura. Metoda optimă depinde de natura lichidului măsurat, de condițiile în care se măsoară tensiunea și de stabilitatea suprafeței la deformare. Un barometru cu mercur constă dintr-un tub vertical de sticlă de aproximativ 1 cm diametru umplut parțial cu mercur, și cu vid (denumit vid Toricelli
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
cupru, situația ar fi fost foarte diferită. Mercurul aderă cu agresivitate la cupru. Deci într-un tub de cupru, nivelul mercurului în centrul tubului va fi mai mic decât pe margini (ar prezenta menisc concav). Într-o situație în care lichidul aderă la pereții recipientului, se consideră că partea suprafeței fluidului care se află în contact cu recipientul are tensiune superficială "negativă". Fluidul atunci încearcă să maximizeze aria suprafeței de contact. Deci în acest caz creșterea ariei de contact cu recipientul
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
creșterea ariei de contact cu recipientul reduce energia potențială în loc să o mărească. Această scădere este suficientă pentru a compensa creșterea de energie potențială asociată cu ridicarea fluidului în apropierea pereților recipientului. Dacă un tub este suficient de îngust și adeziunea lichidului la pereții săi este suficient de mare, tensiunea superficială poate trage lichidul în sus pe tub, într-un fenomen denumit capilaritate. Înălțimea coloanei ridicate este dată de relația: unde Turnarea de mercur pe un geam orizontal plat are ca efect
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
Această scădere este suficientă pentru a compensa creșterea de energie potențială asociată cu ridicarea fluidului în apropierea pereților recipientului. Dacă un tub este suficient de îngust și adeziunea lichidului la pereții săi este suficient de mare, tensiunea superficială poate trage lichidul în sus pe tub, într-un fenomen denumit capilaritate. Înălțimea coloanei ridicate este dată de relația: unde Turnarea de mercur pe un geam orizontal plat are ca efect formarea unei pete de grosime vizibilă. (Nu încercați decât în condiții de
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
condiții de asigurare a protecției antitoxice. Vaporii de mercur sunt extrem de toxici!) Pata se va împrăștia doar până în punctul în care are o grosime de puțin sub un centimetru. Și aceasta se datorează acțiunii tensiunii superficiale puternice a mercurului. Masa lichidului se aplatizează deoarece astfel mare parte din mercur este adusă la un nivel energetic cât de jos posibil. Dar tensiunea superficială, în același timp, acționează spre a reduce suprafața totală. Rezultă o stare de echilibru: o pată cu o grosime
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
se poate face și cu apa, dar numai pe o suprafață la care apa nu aderă, ca de exemplu ceara. Apa turnată pe o suprafață ceruită, netedă și curată se va comporta similar mercurului turnat pe geam. Grosimea petei de lichid pe o suprafață al cărui unghi de contact este de 180° este dată de: unde În realitate, grosimea petelor va fi puțin mai mică decât cea prezisă de formula de mai sus, deoarece foarte puține suprafețe au unghi de racordare
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
cărui unghi de contact este de 180° este dată de: unde În realitate, grosimea petelor va fi puțin mai mică decât cea prezisă de formula de mai sus, deoarece foarte puține suprafețe au unghi de racordare de 180° cu vreun lichid. Când unghiul de racordare este mai mic de 180°, grosimea este dată de expresia: Pentru mercur pe sticlă, formula 51, formula 52 și formula 53, și deci formula 54. Pentru apă pe parafină la 25, formula 55, formula 56 și formula 57 ceea ce dă formula 58. Formula prezice
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
grosimea este dată de expresia: Pentru mercur pe sticlă, formula 51, formula 52 și formula 53, și deci formula 54. Pentru apă pe parafină la 25, formula 55, formula 56 și formula 57 ceea ce dă formula 58. Formula prezice și că atunci când unghiul de racordare este aproape de 0°, lichidul se va împrăștia într-un strat foarte subțire pe toată suprafața. O astfel de suprafață se numește perfect umectabilă de lichid. În viața de zi cu zi, se poate observa că un jet de apă ce iese dintr-un robinet
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
25, formula 55, formula 56 și formula 57 ceea ce dă formula 58. Formula prezice și că atunci când unghiul de racordare este aproape de 0°, lichidul se va împrăștia într-un strat foarte subțire pe toată suprafața. O astfel de suprafață se numește perfect umectabilă de lichid. În viața de zi cu zi, se poate observa că un jet de apă ce iese dintr-un robinet se dezintegrează în picături, indiferent cât de lin curgea el inițial. Aceasta se datorează unui fenomen denumit instabilitatea Plateau-Rayleigh, care este
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
inițial. Aceasta se datorează unui fenomen denumit instabilitatea Plateau-Rayleigh, care este, în întregime, o consecință a efectelor tensiunii superficiale. Explicația acestei instabilități începe cu existența unor mici perturbații în jet. Acestea sunt prezente întotdeauna, indiferent cât de laminară este curgerea lichidului. Dacă perturbațiile sunt dezvoltate în componente sinusoidale, se observă că unele componente se amplifică în timp, în timp ce altele se atenuează în timp. Dintre cele care se amplifică, unele cresc mai rapid ca altele. Dacă o componentă se atenuează sau se
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
formula 62 este energia liberă Gibbs și formula 63 este aria. Legile termodinamicii impun ca orice scimbare spontană de stare să fie însoțită de o scădere a energiei libere Gibbs. De aici rezultă motivul pentru care scăderea ariei suprafeței unei mase de lichid este întotdeauna spontană (formula 64), dacă nu este însoțită de alte schimbări energetice. Deci, pentru a crește aria suprafeței, trebuie să se adauge o anumită cantitate de energie. Energia liberă Gibbs este definită de ecuația formula 65, unde formula 66 este entalpia și
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
ml/mol și "T" = 374 °C. O variantă a ecuației Eötvös este descrisă de Ramsay și Shields: unde diferența de temperatură de 6 kelvini face formula să corespundă mai bine realității la temperaturi joase. formula 82 este o constantă a fiecărui lichid și n este un factor empiric, a cărui valoare este 11/9 pentru lichidele organice. Această ecuație a fost propusă și de van der Waals, care a propus și ca formula 83 să fie dat de expresia formula 84, unde formula 85 este
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
Ramsay și Shields: unde diferența de temperatură de 6 kelvini face formula să corespundă mai bine realității la temperaturi joase. formula 82 este o constantă a fiecărui lichid și n este un factor empiric, a cărui valoare este 11/9 pentru lichidele organice. Această ecuație a fost propusă și de van der Waals, care a propus și ca formula 83 să fie dat de expresia formula 84, unde formula 85 este o constantă universală a tuturor lichidelor, iar formula 86 este Presiunea critică a lichidului (deși
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
empiric, a cărui valoare este 11/9 pentru lichidele organice. Această ecuație a fost propusă și de van der Waals, care a propus și ca formula 83 să fie dat de expresia formula 84, unde formula 85 este o constantă universală a tuturor lichidelor, iar formula 86 este Presiunea critică a lichidului (deși experimentele ulterioare au relevat că formula 85 variază puțin de la un lichid la altul). Atât Guggenheim-Katayama cât și Eötvös țin cont de faptul că valoarea coeficientului de tensiune superficială atinge 0 la temperatura
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
pentru lichidele organice. Această ecuație a fost propusă și de van der Waals, care a propus și ca formula 83 să fie dat de expresia formula 84, unde formula 85 este o constantă universală a tuturor lichidelor, iar formula 86 este Presiunea critică a lichidului (deși experimentele ulterioare au relevat că formula 85 variază puțin de la un lichid la altul). Atât Guggenheim-Katayama cât și Eötvös țin cont de faptul că valoarea coeficientului de tensiune superficială atinge 0 la temperatura critică, pe când teoria lui Ramsay și Shields
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
Waals, care a propus și ca formula 83 să fie dat de expresia formula 84, unde formula 85 este o constantă universală a tuturor lichidelor, iar formula 86 este Presiunea critică a lichidului (deși experimentele ulterioare au relevat că formula 85 variază puțin de la un lichid la altul). Atât Guggenheim-Katayama cât și Eötvös țin cont de faptul că valoarea coeficientului de tensiune superficială atinge 0 la temperatura critică, pe când teoria lui Ramsay și Shields nu e valabilă la acest punct extrem. Solvații pot avea efecte asupra
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
simplificatoare, deci ea poate fi aplicată doar în soluții ideale (foarte diluate) cu doi compuși. Ecuația Clausius-Clapeyron conduce la o altă ecuație atribuită și ea lui Kelvin și care explică de ce, din cauza tensiunii superficiale, presiunea vaporilor pentru picături mici de lichid în suspensie este mai mare decât presiunea standard a vaporilor aceluiași lichid când suprafața de contact este plană, adică atunci când un lichid formează picături mici, concentrația de echilibru a vaporilor săi în mediu este mai mare. Aceasta se întâmplă fiindcă
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
cu doi compuși. Ecuația Clausius-Clapeyron conduce la o altă ecuație atribuită și ea lui Kelvin și care explică de ce, din cauza tensiunii superficiale, presiunea vaporilor pentru picături mici de lichid în suspensie este mai mare decât presiunea standard a vaporilor aceluiași lichid când suprafața de contact este plană, adică atunci când un lichid formează picături mici, concentrația de echilibru a vaporilor săi în mediu este mai mare. Aceasta se întâmplă fiindcă presiunea din interiorul picăturii este mai mare decât cea din afara ei. formula 97
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
atribuită și ea lui Kelvin și care explică de ce, din cauza tensiunii superficiale, presiunea vaporilor pentru picături mici de lichid în suspensie este mai mare decât presiunea standard a vaporilor aceluiași lichid când suprafața de contact este plană, adică atunci când un lichid formează picături mici, concentrația de echilibru a vaporilor săi în mediu este mai mare. Aceasta se întâmplă fiindcă presiunea din interiorul picăturii este mai mare decât cea din afara ei. formula 97 este raza Kelvin, raza picăturilor. Efectul explică suprasaturația vaporilor. În
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
în secrețiile vaginale, colonizarea tractului genital cu "Ureaplasma" este de trei ori mai frecventă decât cea cu "Mycoplasma hominis" și este mai frecventă la femei. Mediul preferat de acestea este cel vaginal dar se gaseste adesea și la bărbați în lichidul seminal. Prezenta acestora este dificil de interpretat, aceasta reflectând probabil titrul colonizării. Un titru de anticorpi specifici în ser > 10*4 crește puterea patogena a acestora. Macrolidele, quinolonele și tetraciclinele pot fi folosite în terapia infecțiilor cu "Ureaplasma urealyticum". Durată
Ureaplasma urealyticum () [Corola-website/Science/317129_a_318458]