24,732 matches
-
că va deveni milionar înjghebând toutina (drepturile bănești ale unei asociații fondate de bancherul italian Tonti, sumele depunătorilor decedați atribuindu-se supraviețuitorilor) el părăsește această lume la 83 de ani "într-un accident". În timpul vieții el a născocit povestea nobleții neamului, pretinzând descinderea din niște Balzac d'Entraignes, iar înainte de Revolutie semnând cu particula nobiliară. În sânul familiei unui bogat negustor de postavuri, în anul 1778, se naște Anne-Charlotte-Laure Sallambier viitoarea mamă a lui Honore de Balzac. Femeie autoritară, inteligentă, instruită
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
mă fure / și ascult de la răcoare / Pitpalacul. Din izvoare și din gârle / Apă sună somnoroasa; / Unde soarele pătrunde / Printre ramuri a ei unde, / Ea în valuri sperioase / Se asvârle. Cucul cântă, mierle, presuri - / Cine stie să le-asculte? / Ale păsărilor neamuri / Ciripesc pitite-n ramuri / și vorbesc cu-atât de multe / Înțelesuri. // Cucu-ntreabă: - Unde-i sora / Viselor noastre de vară? / Mlădioasa și iubita, / Cu privirea ostenita, / Că o zână să rasară / Tuturora. Teiul vechi un ram întins-a, / Ea să
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
un Institut care îi poartă numele, devenit Centrul de Studiu a Istoriei Evreilor din România, în cadrul Universității Ebraice din Ierusalim. În cadrul expuneri părerilor lui cu privire la construirea Academiei Iabneiană modernă, Niemirower a prezentat cititorilor lui cum vedea el diferențiarea religioasă a neamului evreiesc din perioada lui: Rabinul Niemirower a publicat circa 650 de articole in reviste si gazete de limba germană,română, ebraică și idiș. (Omagiu lui Spinoza din partea unui nespinozist - într-o publicație omagială la a 300-a aniversare a nașterii
Iacob Ițhak Niemirower () [Corola-website/Science/310457_a_311786]
-
sună din cimpoi, să-l zică mai întâi pe acestă". Le povestește apoi despre peregrinările lui prin lume în tovărășia unor cerșetori și despre dorința lui de a se întoarce pe meleagurile natale după mulți ani. Nemaigăsind pe nimeni dintre neamurile și cunoscuții lui el pornește spre sf. Paraschiva și astfel poposește la han. Le povestește celor de la han cum, sf. Paraschiva a făcut o minune și l-a alungat de la domnie pe domnitorul Ducă Vodă care pusese biruri foarte grele
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
sunteți care scrieți istoria Țării"”. O altă sabie de onoare i-a fost oferită, în noiembrie 1918, de corpul profesoral din Universitatea din Iași, având inscripția: „"Generalului Eremia Grigorescu, care a făcut scut de apărare Țării, pecetluind vechea faimă a Neamului Românesc cu sângele bravilor ostași pe care i-a condus în luptele de la Oituz și Mărășești"”.
Eremia Grigorescu () [Corola-website/Science/304967_a_306296]
-
Simón Jose Bolívar Antonio de la Santisima Trinidad, copilul lui don Juan Vicente Bolívar (1726 - 1786, colonel de armată și al donei Maria Conception Palacios, s-a născut în Caracas la 24 iulie 1783, fiind cel ce va duce mai departe neamul întemeiat de primul Bolívar venit în Lumea Nouă în 1590. Simón Jose Bolívar a moștenit o avere însemnată de plantații de trestie de zahăr, case, ferme, moșii și sclavi, avere strânsă de strămoșii săi care toți au fost venezueleni influenți
Simón Bolívar () [Corola-website/Science/304950_a_306279]
-
pentru instrucție și achiziție de material militar. La 12 februarie 1848 se căsătorește cu Maria Fisența, fiica lui Emanuel Fisența, fiul contelui Fisența - ambasadorul trimis de împărăteasa Ecaterina în Țara Românească, înfiată de Dimitrie Pârâianu. Catinca - mama Mariei — era din neamul Brăiloiu din Craiova. După moartea soțului, s-a căsătorit cu vărul ei Dumitru Pârâianu, care a înzestrat-o pe Maria cu moșiile: Pometești, Adâncată și altele. Împreună au avut patru copii, Ecaterina (11 noiembrie 1848 - ?), Dimitrie (22 septembrie 1852 - 4
Alexandru D. Macedonski () [Corola-website/Science/304974_a_306303]
-
fost salvat și s-a trecut la căutarea unui alt amplasament pentru Catedrală. În iunie 2009 Biserica Ortodoxă Română declara că ansamblul Catedralei se va întinde pe 11 hectare de teren, situate lângă Palatul Parlamentului. Se anunța că Catedrala Mântuirii Neamului va avea o înălțime de 120 de metri, va fi asigurată împotriva cutremurelor de peste 8 grade pe scara Richter și va avea o suprafață de 38.000 de metri pătrați. Catedrala urma să aibă o structură de beton armat cu
Catedrala Mântuirii Neamului Românesc () [Corola-website/Science/305012_a_306341]
-
Călăreț hun]] În căutare de noi pășuni, hunii și-au început migrația, pornind din Mongolia spre vest, în secolul I î.e.n., presați de nomazii tungusco-manciurieni. Ammianus și Eunapius susțin că ar fi apărut dincolo de mlaștinile maeotice și că erau un neam "feroce". După câțiva ani de lupte pentru pământurile fertile din nordul Mării Negre, i-au supus pe goți, o parte dintre acestia trecând la sud de Dunăre. Treptat, s-au instalat ca putere politică dominantă la nord de imperiu, în [[395
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Dunării, având succes limitat . În vest, în [[425]]-[[434]], hunii au colaborat cu Aetius în Galia pentru a reprima acțiunile grupărilor Bagaudae, vizigoților și burgunzilor. Hunii s-au extins între timp . Spre [[440]], procesul de centralizare a puterii din interiorul neamurilor hunice s-a încheiat, aceștia controlând numeroase triburi, de la Caucaz până la Elba și Dunăre: ostrogoți, gepizi, rugi, sciri, heruli, longobarzi, sarmați, alani și slavi, precum și populația daco-romană din Dacia și cea romanizata din Pannonia. Hunii și-au stabilit în Pannonia
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
treia biserică "Adormirea Maicii Domnului" are o istorie recentă, fiind zidita în 2000 în sectorul Nisporenii Noi cu efortul localnicilor. În perspectivă, în centrul orașului se preconizează de a fi construită o Catedrală, unde va avea reședința episcopul. Crucea Mântuirii Neamului Românesc, cea mai mare din Republică Moldova a fost dezvelita pe 28 august 2011. Primarul orașului Nisporeni este Grigore Robu (Partidul Liberal), ales în iunie 2015. Componentă Consiliului Local Nisporeni (23 de consilieri), ales în 14 iunie 2015, este următoarea
Nisporeni () [Corola-website/Science/305046_a_306375]
-
are nimic comun nici cu așa-zisa limba moldoveană "sovietică", promovată de Moscova ca "ne-românească". Unirea tuturor teritoriilor cu majoritate românofonă la 1 decembrie 1918 este rezultatul susținerii conceptului unionist în teritoriile respective, de către o elită intelectuală puternică : "„deșteptătorii neamului”". Dar, în prejma Primului Război Mondial, în Basarabia, dat fiind că o mare parte a populației trăia în mediul rural și era analfabetă, ca urmare a politicii rusificatoare a Imperiului Rus de interzicere a învățământului în limba română, și a interzicerii generale
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
fiind că o mare parte a populației trăia în mediul rural și era analfabetă, ca urmare a politicii rusificatoare a Imperiului Rus de interzicere a învățământului în limba română, și a interzicerii generale a limbii române în gubernia Basarabiei, „deșteptătorii neamului” erau mai puțin numeroși ca în alte teritorii românofone. Fiind însă majoritari în „Sfatul Țării”, Basarabia a fost primul teritoriu românofon unit cu vechiul regat al Românei, în martie 1918. Mărturiile antebelice relevă însă faptul că în acel moment majoritatea
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
a avut ca urmare o receptivitate mai redusă a populației atât față de ideea că ar fi români, mai ales în mediul rural, în mentalul colectiv păstrându-se mai degrabă o identitate locală, moldovenească. După 1940, o mare parte dintre „deșteptătorii neamului” se refugiază la apus de Prut, partea rămasă în Basarabia fiind deportată sau marginalizată de autoritățile sovietice. Astfel, elita românească care s-a menținut în teritoriile românofone rămase în România, a dispărut în mare parte din Republica Moldova, fiind înlocuită cu
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
prezintă o poziție dominantă în breasla meșteșugăritului popular, care avea un succes considerabil în mijlocul locuitorilor satelor din împrejurimi. Anul 1918 înscrie o nouă pagină în istoria Basarabiei. La 27 martie, exprimând voința poporului, Sfatul Țării, în virtutea dreptului istoric și de neam, decide prin vot unanim unirea Basarabiei cu România. Ca membru al Sfatului Țării, votează pentru Marea Unire și Simeon Galițchi (11.02.1887 - 22.06.1940), plutonier major a regimentului de infanterie din Odesa, originar din Dondușeni și un patriot
Dondușeni () [Corola-website/Science/305089_a_306418]
-
vot unanim unirea Basarabiei cu România. Ca membru al Sfatului Țării, votează pentru Marea Unire și Simeon Galițchi (11.02.1887 - 22.06.1940), plutonier major a regimentului de infanterie din Odesa, originar din Dondușeni și un patriot înflăcărat al neamului românesc, care își pierde viața în vara anului 1940 ca rezultat al cumplitelor represiuni staliniste. După 106 ani de subjugare mosculească, poporul revine la propria (sa) vatră. De la Marea Unire își deapănă letopisețul său de mai departe și gara Dondușeni
Dondușeni () [Corola-website/Science/305089_a_306418]
-
Hala de expoziții a găzduit și un șir de trupe de circ și teatru, maeștri de artă, fruntași ai vieții publice, militanți de stat și personalități politice ai României. În diferiți ani au dat concerte de binefacere marea rapsoadă a neamului românesc Maria Tănase, cîntăreața soprană Tamara Ciobanu și mulți alți oameni de artă, care au onorat cu prezența sa hala. O filă, poate cea mai însemnată din viața divină a gării Dondușeni, e scrisă în anul 1938. la 19 decembrie
Dondușeni () [Corola-website/Science/305089_a_306418]
-
de la mănăstirea Pantocrator ( în limba greacă: Παντοκράτορος), aflate pe Sfântul Munte Athos (a șaptea în ordinea ierarhică athonită). Apoi trece prin zester de la Gorgan la ginerele său, Gheorghe Catargiu paharnicul. De la 1650 la 1914 Cobîlea a stat neîntrerupt în stăpânirea neamului Catargi, având următorii stăpâni: Gh.Catargi vornic - 1680; Apostol Catargi postelnic - 1710; Pătrașco Catargi pitar - 1750; Ion Catargi stolnic - 1770; Petrache Catargi paharnic - 1800; GH. Catargi - 1860; Ion Catargi - 1896. În localitate sunt două biserici. Una din ele este identificată
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
a fost Oanță și unde anume nu se știe. La 8 noiem. 1616 domnitorul Radu Mihnea Ionașcu îi întărește lui Ionașcu, fiul Bilei, un sfert din s. Medveja. În fine, mai aflăm că în 1665 moșia aparținea unor boieri din neamul Hajdeu, niște înaintași ai lui Bogdan Petriceicu Hașdeu. Secetele din ultimul deceniu al sec. XIX afectează puternic viața medvejenilor, care sunt nevoiți să ia porumb și orz cu împrumut de la zemstvă, datorie, pe care urmează s-o achite cîțiva ani
Medveja, Briceni () [Corola-website/Science/305140_a_306469]
-
a locuit din 1893 până în 1897 când este înscris de părinți la școala teologică din Chișinău. La 26 martie 1988 s-a deschis casa-muzeu „Alexsei Mateevici” cu ocazia a 100 de ani de la nașterea preotului-poet Alexei Mateevici, datorită iubitorului de neam neobositului dascăl de limbă română și scriitor, poetul Ion Găină și desigur cu contribuția materială și spirituală a conducătorului de gospodărie agricolă de pe atunci „Calea nouă „ Mihai Moraru.Au contribuit mult la deschidere și cercetătorii literari Vasile Malanețchi și Manole
Zaim, Căușeni () [Corola-website/Science/305151_a_306480]
-
modul lor de trai, cu tradițiile strămoșești: prelucrarea pământului, pescuitul, oieritul, vânătoarea, creșterea vitelor. Despre acest fapt vorbesc multe nume de familie statornicite aici: Mocanu (cioban, crescător de oi), Pascaru (care se îndeletnicește cu pescuitul), Chirică (de la chirigiu), Petreanu (din neamul petrarilor). Primele case au apărut pe malul râului Larga. La început se presupune că a apărut mahalaua Răducenilor. Până mai nu demult s-au păstrat casele mici și numele vechilor locuitori: Vasile Răduc, Vasile Petreanu, Nicolae Poștaru, Nicolae Cozma, Toader
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
ostași ai Armatei Române căzuți în vara lui 1941, în bătălia de la Țiganca, Cahul. În bătălia de la Țiganca, Armata Română a înregistrat una din cele mai mari pierderi de vieți omenești din istoria sa. Cei 26 mii de eroi ai neamului au fost înhumați, unul peste altul, în trei gropi comune: de la Cania, Iepureni și Stoianovca. În perioada regimului comunist, gropile din Iepureni și Stoianovca au fost profanate. Pentru credincioșii din Cania, evenimentul are o semnificație aparte: pe aceste meleaguri niciodată
Cania, Cantemir () [Corola-website/Science/305145_a_306474]
-
Satul mai este amintit și ca punct pe hotar pe valea Racovățului, în 1664 cînd domnitorul Gheorghe Duca întărește o mărturie hotarnică a sat. Ocăuți din Ținutul Hotin. Apoi se mai face o împărțeală de sate în ramura Canta a neamului Cantucuzino în sept. 1693. După aceasta aproape un secol nu sa mai citit despre Hlinaia. Până cînd administrația militară rusă, care pe 25 decembrie 1772, găsește aici 94 de gospodării, pe care le impune să plătească bir țarului, dovadă în
Hlinaia, Edineț () [Corola-website/Science/305166_a_306495]
-
au băut oștenii apa, s-au odihnit ... și au pornit iar la luptă cu dușmanul... după biruință Ștefan a juruit acel colțișor de rai celor mai viteji oșteni, care, în curând, s-au aranjat cu traiul aici, dând naștere unui neam de oameni curajoși și bravi care s-au numit BUJORENI... de la frumoasa floare ce creștea pe atunci în acea poieniță... Arhiva orașului Iași spune că satul a fost înregistrat în anii 1300. În prima atestare 1482. Satul Bujor este o
Bujor, Hîncești () [Corola-website/Science/305177_a_306506]
-
lui Afendicici și jumătate din Jemăroaia, partea de sus. Toate acestea mai sus scrise să le fie lor de la noi uric cu tot venitul, lor și copiilor lor și nepților lor și strănepoților lor și răstrenepoților lor și întregului lor neam, cine li se va alege cel mai deaproape neclintit niciodată, în veci... O situație mai clară despre sat a apărut la începutul veacului al XIX-lea, cănd Basarabia a fost alipita la Rusia, în urma tratatului " Pacea de la București" dintre Imperiul
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]