24,434 matches
-
1748- 1832): panopticul. La început considerată utopie, panopticul devine un imperativ ideologic esențial și funcțional pentru disciplina modernă. După anul 1780, juristul și filosoful englez a scris o serie de scrisori adresate unui anonim. Șapte ani mai târziu, o primă versiune a Panopticon-ului era terminată, deși un prim volum a apărut doar peste patru ani. O nouă formă de manifestare a puterii social-politice s-a realizat prin panoptism. Supravegherea, controlul și corecția se regăsesc în acest panoptism. Dacă în Evul Mediu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
comentator este însă Nae Antonescu, care scrie despre poezia lui Emil Giurgiuca, despre romanul Luntrea lui Caron de Lucian Blaga, despre personalități ca Emil Cioran, Mircea Eliade ș.a. Nu lipsesc traducerile, cum sunt cele din poezia lui Boris Pasternak (în versiunea lui Alexandru Pintescu). Alți colaboratori: Doru Radoslav, Gh. Bulgăr. I.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288849_a_290178]
-
În reflecțiile sistematice ale poeticianului P., chestiunea este formulată nu ca răspuns, ci mai curând ca o întrebare: ce poate limbajul? Soluția ar putea fi descoperită în primul rând în Le Mirage linguistique. Essai sur la modernisation intellectuelle (1988), în versiunea românească - Mirajul lingvistic (1993), carte reluată într-o variantă engleză cu titlul The Feud of Language. A History of Structuralist Thought (1989; Premiul „René Wellek” al Asociației Americane de Literatură Comparată). Între cele două variante, cea franceză și cea engleză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
tratate în primul rând ca aspecte ale unui fenomen de fascinație (mirage). Conform demonstrației lui P., structuralismul trădează nu atât o fascinație exemplară a limbajului, cât un caz de autoritate intelectuală, de comportament discreționar, în termenii autorului. Anexele incluse în versiunea românească probează că P. merge mai departe, concepând destinul spectaculos al structuralismului în relație cu mecanismul mutației paradigmelor intelectuale și cu efectele lui. Carte „de o seninătate destructivă”, cum o numește Jean François Revel, Le Mirage linguistique spune ceea ce lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
evident din perspectiva unui mediu cultural de adopțiune - cel american -, mai puțin propice mutațiilor bruște și înzestrat cu sisteme de selecție și de filtraj al noutății. Devenită în scurt timp un model în materie, altă lucrare, Fictional Worlds (1986; în versiune românească, Lumi ficționale, 1992), proiectează o ontologie a ficțiunii la confluența lingvisticii cu teoria literară și cu filosofia, asumându-și toate riscurile de rigoare. De reținut este și ținuta retorică adoptată de P.: un polemism bine temperat, care ascunde, sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
patetic. Adresate Corinei (fiica ucisă de bombele unui zeppelin, în 1916), Cântec de leagăn și Cântec sfânt țin de un temperament cvasifeminin, repliindu-se asupră-și la orice atingere. În posesia unei tehnici remarcabile, lui I. i se datorează excelente versiuni românești la Visul unei nopți de vară de Shakespeare, Cidul de Corneille, utilizate în teatre și astăzi, la pastorala goetheană Dragoste cu toane, la Tannhäuser de Wagner, precum și la numeroase versuri selectate din Goethe, Schiller, Bürger, Heine, Lenau, Uhland, Hölderlin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
Celelalte evanghelii vin cu noi elemente particulare ce între-gesc descrierea acestor evenimente. Evanghelistul Matei adaugă un detaliu semnificativ: visul care o tulbură pe soția lui Pilat, aceasta avertizându-l pe guvernator: „Să nu faci nimic dreptului aceluia” (27,19). În versiunea după Matei, procesul în fața lui Pilat se termină cu episodul în care guvernatorul, spălându-și mâinile, declară că el este „nevinovat de sângele acestui drept” (27,24), la care mulțimea răspunde: „Sângele lui să fie asupra noastră și asupra copiilor
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în fața lui Pilat se termină cu episodul în care guvernatorul, spălându-și mâinile, declară că el este „nevinovat de sângele acestui drept” (27,24), la care mulțimea răspunde: „Sângele lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!” (27,25). Versiunea lui Luca prezintă câteva trăsături distinctive în plus. Isus este acuzat că a interzis plătirea tributului sau taxele către Cezar (23,2) și că a provocat poporul la revoltă (23,5). De asemenea, Luca povestește episodul interesant al întâlnirii dintre
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
România interbelică. 1918-1938", în Alternative 90, 1991, nr. 11-12, 13-14. Jurcă, Nicolae, "1899-trecerea "staff"-ului intelectual social-democratic la Partidul Național Liberal, în Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane Sibiu, Sibiu, 1995, nr. 2. Launay, Jacques, A cincea valiză. Titulescu și Europa, versiune românească de Stelian Țurlea, Editura Agni, București, 1993. Livezeanu, Irina, Cultură și naționalism în România Mare 1918-1930, traducere de Russo Vlad, Editura Humanitas, București, 1998. Mamina, Ion, Consilii de Coroană, Editura Enciclopedică, București, 1997. Mamina, Al., "4 martie 1871 Liberalii
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
212-214; Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic, București, 1999, p. 330; Nicolae Bocșan, Valeriu Leu coordonatori, Cronologia Europei Centrale (1848-1989), Editura Polirom, Iași, 2001, p. 197; Jacques de Launay, A cincea valiză. Titulescu și Europa, versiune românească de Stelian Țurlea, Editura Agni, București, 1993, p. 76; Emilian Bold, op. cit., pp. 324-332. 773 Jacques de Launay, op. cit., p. 75. 774 Eliza Campus, Din politica externă a României, 1913-1947, București, Editura Politică, 1980, p. 316. 775 Ion Clafeteanu
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
1964), Drumuri și răspîntii (1967) -, ca și încercările de teatru - Asta-i ciudat?, În marginea vieții, Irezistibilul Bolivar, Hamletul meu (publicat postum) - sunt de un interes minor. În schimb, poeta artifex, avea o înclinație specială pentru traduceri și a dat versiuni românești remarcabile din San Juan de la Cruz, Charles Péguy, Max Elskamp, Louis Aragon, Rainer Maria Rilke, Stefan George, A.S. Pușkin, N.A. Nekrasov, Federico García Lorca ș.a. Pentru transpunerea poemului Pan Tadeusz de Adam Mickiewicz (1956) i s-a acordat Premiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
Giuseppe Adami, Rosso di San Secondo, Giovanni Penzato, Gherardo Gherardi, Federico Nardelli, Alessandro de Stefani) și francezi (Alfred Gehry, Charles Vildrac; o dramatizare după Jules Renard, Morcoveață). Prin intermediul unor texte transpuse în limbile pe care le stăpânea, a mai realizat versiuni românești din Shakespeare (Macbeth), Calderón de la Barca (Viața e vis), N. V. Gogol (Cartoforii, împreună cu Th. Kiriakoff), Eugene O’Neill, Thornton Wilder, poate Karel Capek, precum și din Franz Molnar (Molnár Ferenc) și Allan Laughton Martin. Fire nonconformistă, avidă de nou, trăind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
șnurul de la intrare, soacra ei, sufocată și ea, dar cu propria ei proteză dentară... Nu uitam să precizez că soțul, pictor de felul său, era copleșit de comenzi oficiale, în timp ce soția nu renunțase la prieteniile ei sus-puse. Și, conform unei versiuni, chiar unul dintre succesorii răposatului Félix Faure, evident, un ministru, fusese surprins de soț... Cât despre „intelectuali”, subiectul nu părea să-i impresioneze. Unii, pentru a-și arăta indiferența, căscau chiar, din când în când. Renunțau la nepăsarea aceea prefăcută
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
politicii marilor puteri , Randall L. Schweller cu teoria balanței intereselor sau Dale Copeland cu teoria cooperării marilor puteri) se plasează între nivelurile doi și trei atunci când încearcă să explice simultan evenimentele sistemice și comportamentul politic extern al unor state individuale. Versiunea realistă structurală (neorealismul) operează strict la nivelul sistemic, considerând că structura anarhică a sistemului constrânge statele la aplicarea principiului autoajutorării și la formarea de balanțe de putere. Opus neorealismului, instituționalismul neoliberal operează tot la nivel sistemic, însă își orientează observația
RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
de la Blaj (1795). BS Biblia sau Sfântă Scriptură (1988) tipărită sub îndrumarea Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Inst. Biblic și de Misiune al B.O.R., București. BVA Biblia sau Sfântă Scriptură, ediție jubiliara a Sfanțului Sinod (2001), versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotata de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, tipărită cu binecuvântarea și prefață Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Inst. Biblic și de Misiune al B.O.R., București. C BIBLIA sau Sfântă Scriptură a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
spune: „Dumnezeu are nouăzeci și nouă de nume - o sută fără unu - și oricine le memorează 5 va intra în paradis”. Acest ≤adÖ, raportat, conform tradiției sunite, de Abó Hurayra, si, conform tradiției ši‘ițe, de ‘Al, are două versiuni, fiecare cu variante. Versiunea lungă include și lista celor 99 de nume. Variantele, în funcție de diversele relatări, manifestă diferențe considerabile, numele pe care le au în comun constituind mai puțin de jumătate. Cele mai cunoscute liste sunt cele pe care Bayhaq
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și nouă de nume - o sută fără unu - și oricine le memorează 5 va intra în paradis”. Acest ≤adÖ, raportat, conform tradiției sunite, de Abó Hurayra, si, conform tradiției ši‘ițe, de ‘Al, are două versiuni, fiecare cu variante. Versiunea lungă include și lista celor 99 de nume. Variantele, în funcție de diversele relatări, manifestă diferențe considerabile, numele pe care le au în comun constituind mai puțin de jumătate. Cele mai cunoscute liste sunt cele pe care Bayhaq le numește riw"yat
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
din lucrarea unui contemporan, Abó ‘Abd All"h al-Halm, intitulată Kit"b al-Minh"m f șu‘ab al-’m"n. Este o pură compilație, dar este prețioasă întrucât ne-a păstat în parte comentariul lui ‚att"b și o versiune apropiată de original a textului lui Halm, ajuns la noi în manuscrise târzii. • Abó al-Q"sim al-Qušayr (m. 465/1072), Šar≤ ’asm"’ All"h al-≤usn" sau al-Taƒbr f al-ta:kr. Lucrarea s-a păstrat în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
consacrată „chestiunilor complementare”: al-law"≤iq wa al-takml"t, pe când partea din mijloc, intitulată al-maq"œid wa al-gh"y"t, tratează subiectul propriu zis. Ghaz"l își limitează și el comentariul la lista lui Wald, dar semnalează și alte versiuni. În aceeași perspectiva sufi s-au scris multe alte tratate, printre care cele mai importante aparțin următorilor autori: Ibn Barram" (m. 536/1141), ‘Abd al-Q"dir al-llan (m. 587/1191), Œadr al-dn al-Qónaw (m. 672/1263), ‘Af
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nici la nivel intralingual și nici la nivel interlingual. Sferele lor nu sunt identice, iar conotațiile diferă întotdeauna. Se pune problema găsirii unor echivalente relativ apropiate. Este o chestiune de grad43. Traducătorul unui text care s-a bucurat de multe versiuni, cum este cel al Bibliei, este sfătuit să consulte mai multe traduceri înainte de a și-o elabora pe a sa, pentru a delimită mai corect sfera unui cuvânt ce va trebui înțeles într-un anume context 44. Traducerile textului respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
În introducere am vorbit deja de listele tradiționale - lista lui Wald b. Muslim al-Dimašq, a lui ‘Abd al-‘Azz b. al-′usayn b. al-Tarmam"n, a lui Zuhayr b. Muhammad al-Tamm, ce are, la rându-i, două versiuni: a lui Ibn M"ga și a lui Ibn B"bóya și, în sfârșit, a lui Sulaym"n b. Mihr"n al-’A‘maš - care împreună însumează, datorită diferențelor dintre ele, mult peste celebra cifră de 99, si anume, peste
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de departe în această direcție, încât au ajuns să-și proclame agnosticismul cu privire la natură divină 84. Traducerea cu „Unul” respectă registrul stilistic al textelor religioase; „Cel Unic” este o variantă mai precisă și e firesc că a fost aleasă de versiunea ASM. 2.1.4.2. ’A≤ad: SOI, ASM, „Cel Unic”; GG „Unul”; Marr „unus”; RB „unique”; DM „Un”; YA „the One and Only”; Arb „One”. Apare o singură dată, în primul verset al surei 112, care afirmă monoteismul islamic
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de transpunere ale informației gramaticale și semantice, continuând cu problemele cvasi-insurmontabile de ordin prozodic și stilistic și ținând seama de influență informațiilor extratextuale asupra traducerii, autorul ne arata cu talent și competența o mare parte din drumul parcurs spre această versiune remarcabilă, ale cărei calități principale ar fi: parfumul arhaic ce nu întuneca însă claritatea sensului, strădania permanentă spre elegantă și frumusețe, întrucât acestea conferă pregnanta mesajului cărții, preocupare pentru păstrarea polisemiei unor cuvinte spre a nu spulberă misterul versetelor ce
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
numele divine din Vechiul Testament și pe cele din Noul Testament, le vom relevă continuitatea. Vom vorbi totodată și de problemele ridicate de traducerea lor în limba română. Eșantioanele de traducere prezentate aparțin atât principalelor ediții în limba română, cât și unor versiuni în alte limbi, în următoarea ordine: 1) Biblia lui Șerban Cantacuzino, 1688 (SC) 2) Biblia, Blaj, 1795 (Blaj) 3) Biblia - versiunea lui Bartolomeu Valeriu Anania, 2001 (BVA) 4) Biblia - versiunea Radu-Galaction, 1938 (R-G) 5) Biblia Sfanțului Sinod al B.O.R.
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
traducerea lor în limba română. Eșantioanele de traducere prezentate aparțin atât principalelor ediții în limba română, cât și unor versiuni în alte limbi, în următoarea ordine: 1) Biblia lui Șerban Cantacuzino, 1688 (SC) 2) Biblia, Blaj, 1795 (Blaj) 3) Biblia - versiunea lui Bartolomeu Valeriu Anania, 2001 (BVA) 4) Biblia - versiunea Radu-Galaction, 1938 (R-G) 5) Biblia Sfanțului Sinod al B.O.R., 1988 (BS) 6) Biblia - traducerea Cornilescu, Societatea Biblică, 1923 (C) 7) Septuaginta, ed. Alfred Rahlfs, edițio minor, Stuttgart, 1935 (LXX) 8
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]