23,989 matches
-
zâmbet par Îngândurați Spre trecutul negru amintirea-i fură. (Ă). Ce hambare pline cum n-am pomenit Ce nutrețuri bune - ce belșug de grâne Vitele hrănite stau În grajd podit Parcă vezi priveliști din povești bătrâne. Iar cel președinte a zâmbit șiret — Cum vă văd la față, parcă v-ar cam place Dacă-n satul vostru vă mișcați Încet Și-ascultați chiaburii, colectiv nu-ți face. (Ă). Toți din Colectivă poartă haine noi Nu mai vezi opincă, țoală zdrențuită Ne gândim
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
toate sărbătorile și serbările cu o bucurie mai adîncă și mai liberă decît cea încercată de orice alt popor. Pentru negri, calendarul ar trebui să cuprindă trei sute șaizeci și cinci de sărbători naționale și zile de Anul Nou. De aceea, să nu zîmbiți cînd vă spun că micul Pip era scăpărător, căci pînă și culoarea neagră își are strălucirea ei - ca dovadă, panourile de abanos lucios din apartamentele regilor. Dar Pip iubea viața și toate bucuriile unei vieți tihnite, astfel încît munca îngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de sentimentalism sunt cauzele așa-numitului "filogermanism" și "cosmopolitism" ale dlui Maiorescu, care n-au existat. 3 Sunt sigur că dl Maiorescu, dacă ar fi trăit în Italia pe vremea lui Garibaldi, nu l-ar fi urmat, poate ar fi zâmbit în forul său interior de "ridicolul" delirului popular; pentru dl Maiorescu, ne spune dl Panu (în "Săptămîna", anul 1901, 4), Revoluția Franceză a fost o "epidemie morală". 4 "Arta vieții ? Rezervă, discrețiune, cumpătare, în genere negațiune și în rezumat abnegațiune
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sens leninist decât sub îndrumarea partidului și proiectată înspre viitorul comunist, singurul în măsură să ofere poporului și omenirii de altfel, libertatea autentică. Dacă ar fi auzit că "autoritatea" partidului trebuie câștigată în ochii populației, Lenin probabil că ar fi zâmbit. Pentru el, autoritatea partidului trebuia impusă atât cu forța, cât și prin măsuri persuasive, unei societăți inamice în esență, structurată de o mentalitate "mic-burgheză". Treptat, și procesul era unul de lungă durată, pe măsură ce societatea ar fi dezvoltat o conștiință normativ-leninistă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
regizorale, nu își propunea să dărâme pereții, să mute arlechinii din loc, să doboare plafonul, ca să dovedească că e "modern". Modern era prin felul în care citea un text, prin felul cum îl gândea. Visarion se comporta tot timpul măsurat. Zâmbea din când în când, atunci când alții se dădeau peste cap să-i atragă atenția. Și țin minte că tocmai acea reținere a lui mi-a impus. Și, bineînțeles, îmi amintesc, în anul de absolvire a Institutului, după un număr de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în fața unui Dumnezeu întotdeauna prezent, dar mereu pe fugă sau ascuns. Și-așa, cu fruntea sus, cu ochii limpezi, cu gând tihnit și inima bătând intes în pieptul fiecărui spectacol de până acum, și-a spus Mulțumesc-ul și a zâmbit. Ca și cum Alexa Visarion s-ar fi așezat în fața partenerului său de cursă lungă, publicul, cu toate câștigurile, cu toate pierderile, cu fantezia și sensibilitatea lui, cu toate momentele în care a întrebat Ce e asta?...Ce suntem?...Cine?...De unde? fără
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Alexa Visarion auzisem câte ceva înainte de a-l întâlni, dar prea puțin pentru a avea o părere bine definită. L-am întrebat pe Valentin Silvestru, pe care l-am cunoscut în timpul unei vizite la Moscova: Ce reprezintă Alexa Visarion? Scurt? a zâmbit regretatul critic. Scurt. E un regizor tânăr, valoros, lider al generației sale... face parte din "frumoșii nebuni ai teatrului românesc". Vă spun sincer auzeam pentru prima dată această formulă a lui Fănuș Neagu, dar am fost fascinant de ea. Așteptam
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Ștefan Iordache pe sârmă, în Înghițitorul de săbii. Cred că un artist poate avea un spațiu predilect de manifestare, acela în care se și profesionalizează. Dar Artistul nu rezistă să nu pășească și în zone învecinate unde, câteodată, șansa îi zâmbește, îl ia de mână și îi dă în stăpânire domeniul spre care a îndrăznit. Nu numai teatrul și filmul, ci și scrisul, apoi chiar și... "ispitele manageriale" s-au profesionalizat în viața lui Alexa Visarion. Pe parcursul a sute de pagini
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sensuri. Plutește asupra textului ceva din bizarul și tenebrosul unei legende germanice.[...] Alexa Visarion este un temperament artistic extrem de incomod; el e mereu înclinat spre partea gravă a lucrurilor, spre partea neliniștitoare a existenței. S-ar zice că nu poate zâmbi, iar atunci când, totuși, o face, zâmbetul este scrâșnit (vezi și memorabila montare cu O noapte furtunoasă). Credința sa pare a fi aceea că maxima expresivitate teatrală nu poate fi atinsă decât într-o stare de încordare, de încrâncenare, dusă până la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o iluminează, dar nu îți aparține... te călătorește... Suntem într-o preumblare în care inutilitatea are rang de măreție. Trec, trec anii... Și eu mă uit în oglindă, uimit, și văd în fața mea, din ce în ce mai prezent, un alt chip, dinăuntrul căruia zâmbește, cu tristețe, un copil. Doamne, cât de neîmbătrâniți rămânem, atunci când ne degradăm! Interviu realizat de Iulian BOLDEA 2014 Ana lu' Manole În anul 1973, la scurt timp după absolvire, ai montat la Cluj Meșterul Manole, de Lucian Blaga. Meșterul Manole
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Interviu realizat de Anca IONIȚĂ 2014 Jocul bucuriei sau bucuria jocului Când am ajuns în sala mare a Teatrului Național "Radu Stanca", începuse repetiția... Regizorul Alexa Visarion era pe scenă alături de actorii Ilie Gheorghe și Marian Râlea. Repeta, ridica mâinile, zâmbea, alerga și se oprea, umplând cu ființa lui spațiul de joc. Am simțit că sunt la spectacol, public plătitor, într-o sală plină; cu trei actori pe scenă, un repertoriu de reacții și stări... Simțeam că și eu aș putea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spus: "Ai spectacole extraordinare, recunoscute în întreaga lume... Vreau să încerc și eu un spectacol cu o scenă goală, cu doi actori rămași singuri în hăul întunecat al scenei, după multe ore de la sfârșitul unei reprezentații". M-a privit, a zâmbit și a zis: "Încercăm". Există un mare risc în spectacolul meu, pentru că vizualitatea reprezentației se naște și se întreține doar prin jocul actorilor, prin acea partitură de interpretare care cuprinde universul teatrului...deriziunea și magia lui, burlescul și tragicul, dureros
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
-și schițeze un atașament față de persoană care-l îngrijește. în cazul în care această persoană a fost sensibilă și receptivă față de nevoile copilului, l-a ținut în brațe cu grijă dându-i un sentiment de confort și siguranță, i-a zâmbit și s-a jucat cu el transmițându-i emoții pozitive și disponibilitatea față de copil, acesta începe să-și dezvolte un sentiment de securitate și încredere, de confort și de bine. Abandonul va fi o mare panică, dar bune îngrijiri ulterioare
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în: Stres de dezvoltare: determinat la copii și tineri aflați în plin proces de dezvoltare de expectanțele celor din jur față de reacțiile și comportamentul lor, în raport cu vârsta lor cronologică. La vârste mici se așteaptă de la copii să fie facili, să zâmbească atunci când le zâmbim, să înghită mâncarea când le dăm să mănânce, să înceteze cu plânsul când le oferim îngrijiri, să stea la oliță și să devină curați la o anumită vârstă etc. Așteptările devin mai complexe pe măsură ce copilul crește. Ne
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
dezvoltare: determinat la copii și tineri aflați în plin proces de dezvoltare de expectanțele celor din jur față de reacțiile și comportamentul lor, în raport cu vârsta lor cronologică. La vârste mici se așteaptă de la copii să fie facili, să zâmbească atunci când le zâmbim, să înghită mâncarea când le dăm să mănânce, să înceteze cu plânsul când le oferim îngrijiri, să stea la oliță și să devină curați la o anumită vârstă etc. Așteptările devin mai complexe pe măsură ce copilul crește. Ne așteptăm să se
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
fel, o democrație nouă are și ea modelul ei, nu se naște așa, peste noapte, din spuma mării, asta, cu spuma mării, îl scîrbise de-a dreptul, ce model de democrație aveți în vedere? sări convivul cu lentile, încercînd să zîmbească, semn că formulase o întrebare, bineînțeles retorică, și tot așa mai departe, mai vorbeam, mai pipam, sadismul, care, treptat, mă învăluise cu dezmierdări masochiste, îmi dirija discursul tot spre model, modelul în artă, ce mai, orele se dilatau, divagațiile împînziseră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îl invit cu o reverență din ultimele lui tablouri cu șambelani. Mă conduce la șevalet și mă-ndeasă în scaun: continuă! continuă! M-afund în lucru. Văzîndu-mă atît de mut, zice: ai salutări de la Surdu. Și mustăcioara lui celebră se lungește. Zîmbesc și eu și spun: merci, maître. Cioc, cioc, cioc, apăsat și imperativ. Mă șterg pe mîini, îi dau pensonul lui Vitcu și mă duc la ușă: Solcanu. Îmi strînge mîna, îmi transmite salutări de la Raveica și s-așază pe pat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
avut, și ei, fără excepție, cultul conciziei și al reticenței. Vi-l imaginați pe Regele Mihai vorbind pe stadioane sau, cu atît mai mult, pe taciturnul și eficientul Carol I? Sînt sigur însă că vi-l imaginați pe Corneliu Coposu zîmbind cum numai el știe să zîmbească, ascultînd frazele de ventriloc (de lemn) ale unui Iliescu, pe care, de altfel, nu înceta să-l taxeze, prompt: criptocomunist. Sau pe suveran, la Versoix, ascultînd la radio, cînd nu avea ce face, tiradele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
conciziei și al reticenței. Vi-l imaginați pe Regele Mihai vorbind pe stadioane sau, cu atît mai mult, pe taciturnul și eficientul Carol I? Sînt sigur însă că vi-l imaginați pe Corneliu Coposu zîmbind cum numai el știe să zîmbească, ascultînd frazele de ventriloc (de lemn) ale unui Iliescu, pe care, de altfel, nu înceta să-l taxeze, prompt: criptocomunist. Sau pe suveran, la Versoix, ascultînd la radio, cînd nu avea ce face, tiradele găunos-isterice ale lui Ceaușescu pe stadioane
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să fim cu ochii pe summit-ul de la Madrid. Pînă la care nu mai e mult. Cu o condiție: să nu ne isterizăm. Că ne facem rău și nouă și, mai și, devenim antipatici elitei Europei. Antipaticul, chiar dacă i se zîmbește, nu obține nimic pînă la urmă. Și chiar dacă Madridul nu va fi fost să fie, să zicem ca tot românul, de la Burebista-ncoace: ei și ce! De data asta însă nu în resemnare mioritică, pentru că și datele chestiunii mioritice s-au
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
proletari cu albe căști de protecție, urmează să-și primească ștreangul. Ștreang ce-l va plimba apoi prin aer, pînă să-l depună la sol. Sol pe care va zăcea un timp, năpădit de bălării. Cei doi travaieuri-călăi par să zîmbească. Ce moment incredibil! Sîntem privilegiații secolului: l-am apucat. Frecventînd, cu oarecare perseverență, expozițiile tinerilor, am avut, subit, revelația unei constatări. Privind etica profesională. Mai exact, concesiile, și chiar, în unele perioade, compromisurile. Cei tineri, unii din ei cu studiile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e voie! Țară de analiști politici și de tîrtani. Ei, ei, să nu exagerez! Pe aleea spre Teatrul Național, Marin Moraru. Ce față trăsnet! Ne privim curioși. Să rîd? Să nu rîd? Birlic, pășind ca un pinguin prin dreptul Capșei, zîmbind cu tot nasul în dreapta și-n stînga, făcea spectacol. Marin Moraru? E prea elegant în geaca lui din piele ou-de-rață, cu șapca hoață de-aceeași nuanță, ca să rîd. Nu rîd. Avantajele breslei. Ca să nu te jumulească hotelierii, poți beneficia de-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu puteau, evident, apărea așa. Deci: retuș. Îi descălțam pe aliații clasei muncitoare de opinci și-i încălțam cu cizme de cauciuc negru-smoală. Le dădeam cușmele jos și-i făceam fercheși, le ghiceam chelia sau moțul și-i puneam să zîmbească viitorului luminos. Și încă: dacă statuia cuiva din vechime, scăpată demolărilor proletare, părea prea tristă în fotografie, trebuia s-o fac să surîdă, îi netezeam comisura buzelor, îi lungeam ochii, ce mai, o făceam fericită. (Rușinea nu m-a părăsit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în care căciula siberiană, hirsută și zbîrlită, se execută și face exact ce i se cere. De tot rîsul! Cînd lideri occidentali vizitează, iarna, Moscova, și-și îndeasă pe urechi, din curtoazie diplomatică, cușma rusească, asta ne-mbie doar să zîmbim; cînd însă premierul nostru face aceeași ispravă, lăsîndu-se filmat, ne cam trec niște mișcorici pe șira spinării: prea ne-am îmbrăcat, jumătate de secol, după garderoba Kremlinului, ca să mai gustăm glumițe d-astea (care, oricînd ciorti! pot să nu mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
exuberantul accesoriu reprezenta pur și simplu... România burgheză. Țară despre care comandourile minerești cunoșteau tot atît cît despre Patagonia. Confruntările verbale ale desantului țărănist cu adversarii săi comuniști, stînd, ele, sub semnul papionului, asezonate cu zîmbetul firesc-jovial, ne făceau să zîmbim. Chiar și pe noi, încă puțini pe-atunci, care ne dădeam seama că personajul venind (via Occident) dintr-o Românie eternă, vorbea (mde, cu accent) simplu și limpede despre soluțiile care ar fi putut, destul de repede, să readucă țara la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]