24,196 matches
-
temutele mașini de luptă care fuseseră odată. Cât timp se aflau în docurile de la Brest, numeroși tehnicieni și experți fuseseră trimiși în alte șantiere navale pentru rezolvarea a unor probleme urgente. Dacă din punct de vedere tehnic existau probleme, moralul echipajelor era ridicat. Navele nu fuseseră ținte ale sabotajelor, iar marinarilor germani li se acordase numeroase permisii pe țărm. Printre localnici circulau zvonuri insistente cu privire la iminența plecare a vaselor germane. Pentru ca să îi înșele pe francezi că germanii urmau să se deplaseze
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
circulau zvonuri insistente cu privire la iminența plecare a vaselor germane. Pentru ca să îi înșele pe francezi că germanii urmau să se deplaseze în Atlanticul de sud, informația urmând să fie transmisă englezilor în mod neîndoielnic, au fost răspândite zvonuri corespunzătoare în oraș, echipajele au primit în dotare căști coloniale, iar docherii au fost puși să încarce butoaie cu ulei pe care era notat „Pentru utilizarea la tropice”. Royal Navy avea încă din aprilie 1941 un plan comun cu Ministerul Aerului pentru împiedicarea unei
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
germane trebuiau să se strecoare din portul Brest în timpul nopții fără să fie observate, ceea ce le dădea un avans de 12 ore, până când ar fi fost anunțați britanicii. Britanicii au fost prinși pe picior greșit de mișcarea îndrăzneață a germanilor. Echipajele avioanelor Hudson de recunoaștere de noapte ale RAF Coastal Command nu au identificat navele în marș după plecarea acestora din portul Brest, deoarece radarele lor nu au funcționat corespunzător sau au fost bruiate. Intensitatea bruiajului german a crescut progresiv de-
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
britanice au încercat să atace, dar înaintarea lor le-a fost blocată de 12 vedete rapide (Schnellboot, S-boot), care navigau pe două linii. Vedeta torpiloare conducătoare a atacului britanic a fost oprită din înaintare de o pană de motor, dar echipajul a reușit să lanseze torpila de la o distanță de 3,7 km de țintă, după care s-a reîntors la bază. Restul torpiloarelor nu a reușit să se apropie suficient de mult de convoi și și-au lansat torpilele printre
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
convoiului german pentru ca să mai poată lansa un atac. După eșuarea atacului torpiloarelor, a urmat atacul a șase biplane torpiloare Fairey Swordfish ale Aviației Navale decolate de pe aeropotul RAF Manston din Kent. Atacul a fost la rândul lui un eșec. Curajul echipajelor biplanelor Swordfish a fost remarcat atât de britanici cât și de germani. Avionul locotenentului comandor Eugene Esmonde—un veteran al atacului pentru scufundarea cuirasatului "Bismarck"— a fost doborât în luptă alături de întregul detașament de biplane. Esmonde a fost decorat postmortem
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
de germani. Avionul locotenentului comandor Eugene Esmonde—un veteran al atacului pentru scufundarea cuirasatului "Bismarck"— a fost doborât în luptă alături de întregul detașament de biplane. Esmonde a fost decorat postmortem cu Victoria Cross. Doar cinci dintre cei optsprezece membri ai echipajelor au supraviețuit atacului. Ramsay avea să scrie mai târziu: „În opinia mea, misiunea eroică a acestor șase avioane Swordfish reprezintă una dintre cele mai bune exemple de sacrificiu de sine și devotament față de datorie care a fost văzută în război
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
12 februarie. În total, pentru căutarea și atacarea vaselor germane au decolat 675 de avioane RAF (398 avioane de vânătoare, 242 de bombardiere și 35 de avioane torpilore). Atacurile aeriene au fost împiedicate de plafonul de nori și de ploaie. Echipajele celor șase distrugătoare repartizate lui Ramsay au fost luate prin surprindere. În loc să se afle în locație care să le permită să intervină rapid, marinarii participau la exerciții de tragere la promontoriul Orford Ness din Marea Nordului. Distrugătoarele au pornit în grabă
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
în următoarele trei luni. "Gneisenau" a lovit o mină la Terschelling, dar a suferit avarii neînsemnate. Mina magnetică a explodat la câțiva metri de navă, producând o gaură mică în lateral dreapta și scoțând temporar din funcțiune o turbină navală. Echipajul lui "Gneisenau" a repus în funcțiune toate instalațiile în aproximativ 30 de minute, reconfirmând în acest fel renumele de „navă norocoasă”. "Prinz Eugen", care nu suferise avarii, a pierdut un marinar ucis de atacul unui avion britanic. Ambele vase au
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
ucis de atacul unui avion britanic. Ambele vase au lansat au fost trase în siguranță la mal la 09:30. Vedetele torpiloare "T13" și "Jaguar" au fost avariate ușor de șrapnelele bombelor de aviație și de focul mitralierelor grele, iar echipajul celui de-al doilea vas a pierdut un marinar mort și doi răniți. Dintre aparatele de zbor ale "Luftwaffe" care au participat la asigurarea umbrelei de protecție a vaselor, 17 avioane de vânătoare au fost doborâte, iar 11 piloți au
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
în trecere pe lângă aceasta. Homfray, un administrator, a călătorit spre insulă în martie 1867. Spre sfârșitul musonului de vară din același an, nava comercială indiană "Nineveh," a naufragiat pe un recif din apropierea insulei. Cei 106 supraviețuitori, pasageri și membrii ai echipajului, au ajuns pe insulă și au fost atacați de către băștinași. Supraviețuitorii au fost totuși recuperați de către o patrulă a Marinei Regale. O expediție condusă de Maurice Vidal Portman, un administrator guvernamental, care spera să cerceteze băștinașii și obiceiurile acestora, a
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
și ei epavele în încercarea de a recupera din încărcăturile acestora. În 1991, operatorii specializați au primit autorizație pentru a dezmembra navele. Pe 2 august 1981, nava "Primrose" a naufragiat in reciful Insulei Santinelei de Nord. La câteva zile după, echipajul de nava blocată a observat niște oameni mici negri cu sulițe și săgeți care construiau plute pe plajă. Căpitanul navei "Primrose" a dat ordin prin radio pentru a se aduce arme de foc pentru echipaj, cu scopul de a se
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
Nord. La câteva zile după, echipajul de nava blocată a observat niște oameni mici negri cu sulițe și săgeți care construiau plute pe plajă. Căpitanul navei "Primrose" a dat ordin prin radio pentru a se aduce arme de foc pentru echipaj, cu scopul de a se putea apăra, dar nu le-au primit din cauza unei furtuni care a blocat toate navele care se îndreptau spre ei. După o săptămână, echipajul a fost salvat de un elicopter contractat de "Comisia Indiană pentru
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
ordin prin radio pentru a se aduce arme de foc pentru echipaj, cu scopul de a se putea apăra, dar nu le-au primit din cauza unei furtuni care a blocat toate navele care se îndreptau spre ei. După o săptămână, echipajul a fost salvat de un elicopter contractat de "Comisia Indiană pentru Petrol și Gaze Naturale". Primul contact pașnic cu băștinașii Insulei Santinelei de Nord, a fost făcut de către Trilokinath Pandit, directorul Centrului de cercetări antropologice din India și de către colegii
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
Gneisenau" și crucișătorul "Prinz Eugen", își găsiseră adăpost în portul francez Brest. De-a lungul întregului an 1941, bombardierele britanice au executat misiuni împotriva docurilor care adăposteau navele germane. Distanța relativ mică la care se aflau aeroporturile RAF a permis echipajelor să execute un mare număr de misiuni într-o succesiune rapidă. Ca urmarec a atacurilor britanice, Adolf Hitler a cerut "Oberkommando der Marine" (Înaltul Comandament Naval) să mute navele în afara razei de acține a bombardierelor inamice. În decembrie 1941, "Oberkommando
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
avioane de vânătoare, 30 de avioane grele de vânătoare și 32 de bombardiere. JG 1 și JG 2 erau dotate cu 109, în vreme ce JG 26 dețineau „monopolul” avioanelor Fw 190. Britanicii aveau o încredere redusă în eficacitatea bombardierelor lor. Cum echipajele nu fuseseră pregătite pentru lovirea țintelor navale, capacitatea bombardierelor de distrugere a vaselor inamice era foarte redusă. Britanicii își puneau speranța în eficiența avioanelor lansatoare de torpile aflate în doatea pazei de coastă (Coastal Command) și a forțelor aeriene ale
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
februarie. În timp ce se pregăteau să iasă din port, vasele au fost surprinse de un raid de bombardament britanic și au fost obligate să reîntoarcă în docuri. Bombardierele RAF și-au lansat bombele, fără să provoac pagube importante germanilor. În timpul raidului, echipajele bombardierelor nu au remarcat pregătirile germanilor pentru plecare. Interceptările mesajelor Ultra îi puseseră însă pe britanici în gardă. Cu toate aceste, o serie de greșeli și ghinioane ale britanicilor le-a permis germanilor să plece nedetectați din port. Trei avioane
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
patrulare, ajungând în locație la 22:38. Era deja prea târziu - vasele comandate de Ciliax părăsiseră deja portul. Avionlul Hudson „Line SE” ar fi putut să detecteze flota germană, dar în jurul orei 20:55 radarul de la bord s-a defectat. Echipajul britanic a hotărât la 21:50, după mai multe încercări eșuate de reparare a radarului, să se întoarcă la bază. În locul lui nu a decolat niciun alt aparat. Detectarea flotei germane depindea acum de „Habo”, dar britanicii au avut din
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
reușit să lanseze torpilele, dar niciuna dintre acestea nu și-a atins ținta. Comandorul Esmonde a fost doborât și ucis de atacul unui Fw 190. Esmonde a fost decorat postmortem cu Victoria Cross. Doar cinci dintre cei optsprezece membri ai echipajelor Swordfish au supraviețuit atacului. Escadrila de vânătoare RAF 41 a revendicat distrugerea a trei Bf 109 (cel mai probabil din cadrul JG 1) și avarierea unui al patrulea. Escadrila nr. 72 a revendicat distrugerea a trei Fw 190 și avarierea a
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
de rămânere la sol pentru bombardiere a însemnat că RAF Bomber Command a contribuit relativ târziu în acea zi la luptele împotriva vaselor germane. Au fost implicate în lupte 73 de de bombardiere între 13:55 și 14:50. Nici un echipaj de bombardiere nu a reușit să lovească țintele. La ora 14:35 au decolat nouă bombardiere Bristol Beaufort din cadrul escadrilei 42 condusă de W.H Cliff. Când cele nouă bombardiere au ajuns deasupra localității Manston în jurul orei 14:50 au
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
aproape 30 de minute ca să se organizeze într-o formațiune de atac ordonat. În zonă au sosit și alte escarile RAF și au fost lansate atacuri împotriva "Gneisenau" și "Prinz Eugen" de la înălțimi care au variat de la 60-100 metri pentru echipajele britanice, la 400-900 m pentru echipajele canadiene. Atacul a fost un eșec, niciunul dintre vasele germane nefiind lovite. Dacă escadrila 42 nu a pierdut nici un avion în timpul atacului, canadienii escadrilei 407 au pierdut două bombardiere. Sosită în zonă, escadrila 217
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
organizeze într-o formațiune de atac ordonat. În zonă au sosit și alte escarile RAF și au fost lansate atacuri împotriva "Gneisenau" și "Prinz Eugen" de la înălțimi care au variat de la 60-100 metri pentru echipajele britanice, la 400-900 m pentru echipajele canadiene. Atacul a fost un eșec, niciunul dintre vasele germane nefiind lovite. Dacă escadrila 42 nu a pierdut nici un avion în timpul atacului, canadienii escadrilei 407 au pierdut două bombardiere. Sosită în zonă, escadrila 217 a atacat "Gneisenau", dar loviturile au
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
a atacat "Gneisenau", dar loviturile au ratat de puțin ținta, vasul german reușind să vireze la timp. Mai târziu, un nou val de peste 130 de bombardiere a interceptat convoiul german între orele 16:00 și 17:05. Doar 20 de echipaje au reușit să atace vasele germane. Acest lucra s-a datorat lipsei de pregătire corespunzătoare a britanicilor ( echipajele bombardierelor nu fuseseră instruite să lupte împotriva țintelor navale), plafonului jos de nori (aproximativ 700 m) și a vizibilității reduse (vizibilitatea la
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
târziu, un nou val de peste 130 de bombardiere a interceptat convoiul german între orele 16:00 și 17:05. Doar 20 de echipaje au reușit să atace vasele germane. Acest lucra s-a datorat lipsei de pregătire corespunzătoare a britanicilor ( echipajele bombardierelor nu fuseseră instruite să lupte împotriva țintelor navale), plafonului jos de nori (aproximativ 700 m) și a vizibilității reduse (vizibilitatea la nivelul apei era de 1.000 - 2.000 m). În timpul acestei misiuni, britanicii au pierdut nouă bombardiere. O
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
vizual cu vasele germane după ora 18:00. Nu este clar cine au fost cei care au reușit să avarieze vasele germane. Este posibil ca minele să fi fost lansate de bombardierele Handley Page Hampden. Dacă acesta este adevărul, aceste echipaje au reușit să obțină rezultate mai bune decât atacurile combinate ale Royal Navy și RAF. În timpul misiunilor de escortare a bombardierelor au fost pierdute 20 de avioane de vânătoare, 14 piloți uciși și 3 prizonieri. Doar opt avioane de vânătoare
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
de vânâtoare RAF au revendicat doborârea a 16 Bf 109 și 13 avariate. A fost revendicată doborârea a altro patru Fw 190. Germanii au pierdut de fapt 17 avioane de vânâtoare, cinci bombardiere Do 217 și 23 de membri ai echipajelor. "Luftwaffe" a revendicat 60 de avioane RAF doborâte, dintre care 7 victorii sigure și șase probablie recunoscute JG 26. Britanicii au pierdut de fapt 41 de aparate de zbor, unele dintre ele doborâte de apărarea antiaeriană. III./ KG 2 a
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]