24,434 matches
-
aparțin atât principalelor ediții în limba română, cât și unor versiuni în alte limbi, în următoarea ordine: 1) Biblia lui Șerban Cantacuzino, 1688 (SC) 2) Biblia, Blaj, 1795 (Blaj) 3) Biblia - versiunea lui Bartolomeu Valeriu Anania, 2001 (BVA) 4) Biblia - versiunea Radu-Galaction, 1938 (R-G) 5) Biblia Sfanțului Sinod al B.O.R., 1988 (BS) 6) Biblia - traducerea Cornilescu, Societatea Biblică, 1923 (C) 7) Septuaginta, ed. Alfred Rahlfs, edițio minor, Stuttgart, 1935 (LXX) 8) Nova Vulgata Bibliorum Sacrorum Edițio, 1979 (Vg) 9) La
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și unele privind traducerea. Traducerea Vasile Radu - Gală Galaction este noua, după originalul ebraic, respectiv grecesc. Traducerea asumată de Sfanțul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române are la bază ediția din 1914, o primă adaptare la normele lingvistice moderne a vechii versiuni de la București; în 1936, aceasta a suferit și unele modificări în pasajele mai obscure, ținând seama de textul masoretic. Edițiile succesive au făcut același lucru, ultima fiind cea din 1988, care s-a retipărit în mai multe rânduri. „Erezia” modificărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Edițiile succesive au făcut același lucru, ultima fiind cea din 1988, care s-a retipărit în mai multe rânduri. „Erezia” modificărilor datorate textului masoretic a fost eliminată - cel puțin în intenție -, revenindu-se la Septuaginta că textus receptus 168, în versiunea recentă a Bibliei realizată de Bartolomeu Valeriu Anania. Traducerea Cornilescu, făcută după ebraica (Vechiul Testament) și greacă (Noul Testament), este versiunea acceptată de neoprotestanti și nu cuprinde cărțile deutero-canonice (cele din afara canonului ebraic). Septuaginta, Biblia primelor secole creștine, continuă să fie considerată
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Erezia” modificărilor datorate textului masoretic a fost eliminată - cel puțin în intenție -, revenindu-se la Septuaginta că textus receptus 168, în versiunea recentă a Bibliei realizată de Bartolomeu Valeriu Anania. Traducerea Cornilescu, făcută după ebraica (Vechiul Testament) și greacă (Noul Testament), este versiunea acceptată de neoprotestanti și nu cuprinde cărțile deutero-canonice (cele din afara canonului ebraic). Septuaginta, Biblia primelor secole creștine, continuă să fie considerată în mediile ortodoxe text „sursă”. Principalele motive invocate pentru această opțiune: citatele din Noul Testament sunt din ea, sfinții Părinți
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
vechimea manuscriselor în care s-a păstrat este mai mare decât vechimea manuscriselor pe baza cărora s-a stabilit textul masoretic. Nova Vulgata este o editare modernă a celebrei traduceri latine a lui Ieronim, realizată după textele în limbile originale. Versiunea franceză elaborată de Școală Biblică de la Ierusalim se bucură de un binemeritat renume, pentru fidelitate și aparat critic. Tot pentru fidelitate deosebită, îmbinata cu claritate și elegantă, am ales, din multitudinea de traduceri în limba engleză, Revised Standard Version, în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Acestea sunt: ’Pl, ’Eloah și ’Elohm: „Dumnezeu” (SC, Blaj, BVA, G-R, BS, C); theós (LXX); „Deus” (Vg); „Dieu” (BJ); „God” (RSV). Traducerile folosite pentru exemplificare nu diferențiază aceste trei nume. Genul de traducere care o face este ilustrat de versiunea franceză a lui André Chouraqui (1974), care se străduiește spre literalitate, forțând limba franceză să sugereze cât mai bine originalul. 3.1.1.1. ’Ql: Este numele semitic comun pentru divinitate, dar și cel care desemnează pe Dumnezeul unic al
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
notei i se pare mai verosimil sensul de „Dumnezeul din câmpie”, de la ebraicul œadhQh, fiind vorba probabil de un nume divin adus de strămoși din Mesopotamia 181. N-ar fi exclus că traducerea cu „Atotputernicul” în Vulgata și în majoritatea versiunilor după ebraica să fi fost sugerată de prezență rădăcinii ŠDD: verbul š":a: are ca sens principal „a trata cu violența, a nimici”. Oricum, „Atotputernicul”, în pasajele în care este prezent singur, este uzat stilistic și, practic, functioneaza la fel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Îngerul lui YHWH - de fapt un alt mod de a numi divinitatea - refuză să-și spună numele), fie că „Eu sunt Cel care este”, în opoziție cu zeii păgâni care „nu sunt” sau care sunt nimic (cf. Is 41,24). Versiunea Septuagintei transfera această ultimă semnificație (EgÀ eimi ho Àn). Ținând seama de contextul în care Dumnezeu da acest răspuns și de faptul că forma verbală folosită are și valoare de viitor, expresia ar mai putea fi înțeleasă că: „Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
kýrie, ho kýrios hQmÄn). Traducerea ecumenica a Bibliei în limba franceză face la fel: „Seigneur, mon Seigneur” și, de asemenea, Revised Standard Version, în limba engleză, „O Lord, my Lord”. Dar Vulgata traduce cu „Dominus Deus” și, după ea, multe versiuni occidentale; traducerile românești se aliniază și ele: „Doamne, Dumnezeul meu/nostru”. Totuși, întrucat limba română are o sinonimie mai bogată, se poate păstra termenul „Dumnezeu” doar pentru ’Elohm și traduce această formulă „Doamne, Stăpânul meu/nostru”188. Semnificațiile celorlalte
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
simplu limba greacă nu le permitea altă opțiune. Multe limbi însă pot traduce literal expresia ebraica păstrându-i toată polisemia și conotația de mister. În orice caz, limba noastră o poate face. Deși patru dintre traducerile românești au pornit de la versiunea Septuagintei, ele diferă în transferarea participiului prezent ho Àn. Iar cele care au pornit de la originalul ebraic au avut probabil în vedere lectură liturgica atunci când au inserat înainte de al doilea „Eu sunt” adăugirea „Cel ce se numeste...”. Semnificații de bază
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
God” (RSV). Și în limba română, daca expresia se traduce cu „chipul lui Dumnezeu”, stăruie o ambiguitate deloc neglijabila: cititorul sau ascultătorul are în minte formularea din Gen 1,27: „l-a facut Dumnezeu pe om după chipul sau”. Recentă versiune românească înzestrata cu note, a lui B.V. Anania, precizează în legătură cu expresia paulină: „Pavel nu folosește cuvântul în sensul tehnic al filosofiei grecești (imagine plastică, forma exterioară), ci în sensul de natură, fire, condiție, esența; mai precis, chip care traduce esență
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
G-R, BS); „Întâi-Născut a toată zidirea” cu notă: „... indică anterioritatea nașterii Fiului în raport cu crearea lumii” (BVA); „cel Întâi născut din toată zidirea” (C); „primogenitus omnis creaturae” (Vg); „Premier-Né de toute créature” (BJ); „the first-born of all creation” (RSV). Notă din versiunea BVA este bine venită, întrucat traducerea este literala și neclară. Genitivul grecesc poate fi interpretat fie că separativ („mai înainte de”), fie partitiv („dinștreț). În consonanta cu întreaga teologie a Noului Testament, optam aici pentru cel separativ și considerăm că traducerea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de pildă în Români 11,35-36: „...cine i-a dat el mai întâi șlui Dumnezeuț, ca să poată lua în schimb răsplată? Fiindcă de la El și prin El și pentru El sunt toate.” (t.n.) Iar Ps 16/15,2b în versiunea Septuagintei sună astfel: tÄÎn agathÄÎn mou ou chreían écheis, „de bunurile mele nu ai trebuința”, afirmație care duce cu gândul la expresia coranica ghaniyyun ‘an îl-‘"lamn. 4.3.6. W"si‘ (2.1.5.9.) exprimă atotprezența lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de mai sus, putem formulă următoarele concluzii: 5.1. Există un numar restrâns de nume divine care nu pun probleme la echivalarea în limba română. Ele au fost înțelese și traduse la fel, sau cu un echivalent sinonimic, în toate versiunile românești avute în vedere. Procedeele de traducere folosite sunt:tc "5.1. Există un numar restrâns de nume divine care nu pun probleme la echivalarea în limba română. Ele au fost înțelese și traduse la fel, sau cu un echivalent
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
vedere. Procedeele de traducere folosite sunt:tc "5.1. Există un numar restrâns de nume divine care nu pun probleme la echivalarea în limba română. Ele au fost înțelese și traduse la fel, sau cu un echivalent sinonimic, în toate versiunile românești avute în vedere. Procedeele de traducere folosite sunt \:" - împrumutul direct (foarte rar): numele suprem al divinității în Coran, All"h, în traducerea ASM, și numele hristice IQso¤s, Christós, Emmanouel și tò Alpha kaì tò Ä méga, ho amen
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lui Șerban Cantacuzino, 1688, București. Biblia sau Sfântă Scriptură,1988, tipărită sub îndrumarea Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Inst. Biblic și de Misiune al B.O.R., București. Biblia sau Sfântă Scriptură, 2001, ediție jubiliara a Sfanțului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotata de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Vadului Feleacului și Clujului, tipărită cu binecuvântarea și prefață Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Inst. Biblic și de Misiune al B.O.R., București. Biblia sau Sfântă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
au fost sparte ferestrele caselor locuite de români, tineri români au fost bătuți sau obligați să "sărute sfântul pământ unguresc". Cum arăta la nivel local o asemenea judecată populară ne poate ilustra un caz mult pomenit, petrecut la Huedin (Bánffyhunyad). Versiunile istoriografice privitoare la moartea protopopului ortodox Aurel Munteanu și a polițistului local Nicula Gheorghe diferă în puncte esențiale; versiunea memoriei locale se datorează datelor culese de doi cercetători etnografi unguri, Fülemile Ágnes și Balogh Balázs. Într-un singur punct concordă
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
unguresc". Cum arăta la nivel local o asemenea judecată populară ne poate ilustra un caz mult pomenit, petrecut la Huedin (Bánffyhunyad). Versiunile istoriografice privitoare la moartea protopopului ortodox Aurel Munteanu și a polițistului local Nicula Gheorghe diferă în puncte esențiale; versiunea memoriei locale se datorează datelor culese de doi cercetători etnografi unguri, Fülemile Ágnes și Balogh Balázs. Într-un singur punct concordă: Munteanu, nepopular printre maghiarii localnici, pe 10 septembrie, pentru o remarcă făcută într-un magazin de delicatese, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
și o lingură de sos relish. Serviți rece. Sos Thousand Island Amestecați ½ cană de maioneză cu 2 linguri de ketchup, 1 ou fiert tare mărunțit, 1 lingură de ardei grași tăiați și 1 lingură de relish. Sos Thousand Island - altă versiune Amestecați 1 cană de maioneză, ¼ cană de ketchup, 1 ou fiert tare mărunțit, 1 ceapă tocată mărunt, 1/3 cană de măsline tocate, 1 linguriță de muștar de masă, ¼ cană de ardei grași tăiați, ½ cană de țelină tocată mărunt. Amestecați
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
crede povestirile tradiționale „pe cuvânt” - el trebuie să verifice „adevărul” lor, În primul rând prin instituirea propriei conștiințe și a propriei capacități de a analiza informațile drept judecători supremi, În al doilea rând printr-o activitate complexă de deconstrucție a versiunii oferite de mit (supus judecății critice, adică evaluării regimului său de adevăr) și de reconstrucție a realității respective prin corelarea informațiilor sigure și prin dialectica argumentelor. În urma travaliului istoric, povestirea conținută de mit este decuplată În raport cu cele două realități esențiale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un eveniment care a avut loc În timpul primordial, În locul fabulos al Începuturilor ș...ț. Mitul este Întotdeauna o povestire a unei creații: el arată cum ceva a fost produs, a Început să existe. (M. Eliade, 1966, pp. 1133-1134; pentru o versiune dezvoltată a aceleiași definiții, M. Eliade, 1968, vol. II, pp. 138-140) Mitul are de-a face cu zeii și acțiunile lor, cu creația și cu natura generală a universului. (S. Thompson, 1972, p. 173) Mitul este o expresie a sacralității
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
aparte. Credința În ele nu este altceva decât o formă socială de consacrare a acestor funcții, un mod de a codifica și transmite recunoașterea capacității acestor narative de a răspunde, mai bine decât altele, unor nevoi umane fundamentale. Mitul este versiunea (considerată) „sacră” a unei teme narative, care, În alte circumstanțe poate apărea ca „basm”, „poveste cu animale” sau chiar „poveste comică”. Ceea ce Înseamnă, pentru a folosi formula lui Clyde Kluckhohn (1998, p. 315), că Într-o colectivitate pot circula, simultan
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
g) expresie a relațiilor sociale: ritul concentrează relațiile sociale, permite Înțelegerea lor; h) caracterul subjonctiv: riturile „nu vorbesc despre ceea ce este, ci despre ceea ce ar putea sau ar trebui să fie. Riturile pot să opereze ca modele ale unei anumite versiuni a ordinii sociale, ele pot reprezenta o anumită idee asupra ordinii sociale, dar ele nu reflectă niciodată un statu-quo structural” (p. 15); i) caracterul efectiv al simbolurilor: acestea sunt considerate puternice, capabile să genereze schimbări; j) caracterul condensat: În simbolurile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În aceste ocazii publice codurile culturale - de obicei difuze, atenuate sau cufundate În ordinea cotidiană a lucrurilor - apar aproape de suprafața comportamentelor” (1990, p. 9). Evenimentele publice s-ar Împărți În mai multe subclase: a) evenimente care modelează: acestea oferă o versiune mai simplă și mai clară a structurii sociale, de obicei mai puțin vizibilă În vâltoarea manifestărilor cotidiene (În terminologia deja consacrată de antropologie, echivalentul acestor evenimente ar fi magia, pelerinajele, riturile de trecere sau riturile de instituire); b) evenimente care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
decât la ele Însele, la propriul lor univers (sacrificiile); c) evenimente care reprezintă: „Dacă evenimentele care modelează fac ca schimbările care au loc Înăuntrul lor să afecteze direct realitatea socială, dacă evenimentele care prezintă sunt un icon axiomatic al unor versiuni ale unei asemenea realități, atunci evenimentele care reprezintă realizează o comparație și un contrast În raport cu realitatea socială” (D. Handelman, 1990, p. 50). La rândul său, Richard Schechner (1993, 2003) a pledat, În mai multe lucrări de referință, pentru generalizarea termenului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]