23,989 matches
-
rememorările fabuloase ale celui ce le stătuse în preajmă Teodorenilor. Trece pempanta doamnă C., pe care, știam, poetul o cunoscuse, încă ce bine o cunoscuse! L. întrerupe brusc istoria literară, o urmărește hipnotizat pe trăpașă, n-o salută!, doamna C. zîmbește îngăduitor și se îndepărtează. Poetul se-ntoarce dezechilibrat spre mine: da' cini-i? cini-i? Și rostește numele... soției. Îl iau la braț și trecem dincolo, la Continental. Regretatul avocat V., conviv notoriu, nu reținea nume. Era și firesc, într-un fel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
retușam și fotografiile care urmau să intre în cele patru pagini indigeste: pe țărani îi descălțam de opinci și-i încălțam cu cizme smolii de cauciuc, le scoteam căciulile, trebuind să le ghicesc, frenologic, chica sau chelia, făceam statuile să zîmbească etc.), eram desenator, dar mai și scriam cîte ceva pentru... organ. Ce? Într-o zi, mi-a apărut o anchetă prin restaurante și poanta care avea să mă facă știut lui Mărgărit a fost una legată de... de... listele de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rămase încă în crampă. Are ceva de gardiancă în făptura-i principial-sobră. Îi ceri mîna, să i-o săruți, gardianca se opune, insiști (de ce dracu'?), îi forțezi brațul, poate-poate, ea însă cîștigă, îți împinge atletic mîna la loc și-ți zîmbește congelat. Culmea e că, deși știu care-i este stilul, recidivez. Îmi place, masochist, gimnastica asta androgină. I-o fi pupat oare vreodată Ceașcă, neprincipial, mîna Savantei? Ce emblemă luminoasă ne-a mai încîntat ochii în războiul (rece) de cincizeci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cristi, decît inevitabilul deci, e sclifoseala numelor terminate în iu. De-ar fi doar sclifoseală... Intru în expoziția junelui Piticariu și, dîndu-i mîna crudului debutant, îl rog (ca o severă "domnișoară Cucu") să-și pronunțe numele. Întîi e crispat-surprins, apoi zîmbește și mi se explică: Știu ce vreți... în școală mai toți îmi ziceau Piticaríu, doar profa de română mă numea corect. Lucrările lui Piticáriu îmi par dintr-o dată mai reușite. Televiziunile, presa ne străpezesc timpanele cu Pescaríu, Țurcașíu, Sechelaríu. Resemnarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gura lui Creangă Moș Nichifor Coțcaríul? 17 august Cu amicul bariton, octogenar, pe bancă, sub ferestre. Trece una din trăpașele tîrgului, sumară, sumară, pas în buiestru, ochelari negri, asasini. Ce spui de dîîînsa!, vocalizează fostul bas al scenei. Trăpașa îi zîmbește: Meeersi! Amicul lăcrimează de plăcere. Trece alta. Tot sumară, tot în buiestru, tot cu ochelari negri. Ce spui de dîîînsa!, se-aude iar pedala basului. Trăpașa întoarce capul și mimează un pupic dulce. Lacrimi. Mai schimbăm vorbe, mai bîrfim, ne
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iau vorba din gură: Cu mitraliera, nu? Da, cu mitraliera... Îl opresc: Gata, sînt lămurit, apropo, cît mai e cotizația la partid?... Și finalizez: Fii atent, se fură tablouri pe rupte; n-ar strica să-ți aduci mitraliera aici... Îi zîmbesc și n-are-ncotro, îmi zîmbește. N-a venit decît o stagiune. Intra în sală cînd orchestra își făcea acordajul: să fie remarcată! Purta o pălărie de plajă, galbenă, cu panglici și flori. Trăsnet! Doar o stagiune. Pentru pălărie. De revenit la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cu mitraliera, nu? Da, cu mitraliera... Îl opresc: Gata, sînt lămurit, apropo, cît mai e cotizația la partid?... Și finalizez: Fii atent, se fură tablouri pe rupte; n-ar strica să-ți aduci mitraliera aici... Îi zîmbesc și n-are-ncotro, îmi zîmbește. N-a venit decît o stagiune. Intra în sală cînd orchestra își făcea acordajul: să fie remarcată! Purta o pălărie de plajă, galbenă, cu panglici și flori. Trăsnet! Doar o stagiune. Pentru pălărie. De revenit la vivisecția lui Proust. Cvasimisoginul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unul contaminant, Vara lui insolîndu-și figurile cu bonomie civilizată, în schimb, Zaporojenii lui Repin, cu rîsul lor est-orgiastic, agresează ochiul (ochiul nostru) cu o indicibilă, predestinată spaimă. Vă mai aduceți aminte de șlagărul infantil al de mult uitatei Silvia Chicoș? Zîmbiți, vă rog! Ha, ha, ha, ha, Ei, nu chiar așa... Ha, ha, ha, ha. Vă mulțumesc. 28 ianuarie Dau peste o însemnare de-acum șase-șapte ani: Căciula rusească și Insula Șerpilor. Adică ne-au luat Insula, dar ne-au dat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la zi!; drăguții de ei, esteții (bine hrăniți de buget), iar unii beneficiind și de recentele indemnizații de merit (pe fățișe criterii politice)!; - spirite realmente distinse, rezistente la vocea de sirenă gîjîită, se trezesc brusc miruite, și ele, la Cotroceni, zîmbind ingenuu camerelor t.v.; - veșnicii comozi, oblomovii halatelor și papucilor lirici, așteptînd într-un cot poștașul cu pensia; - "înțelepții" care ne sfătuiesc să lăsăm politicalele în sarcina politicienilor de profesie; de-acord, dar unde să mai găsiți acești politicieni a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
desaga lui vikingă, a scos un cărțoi ochios pe care, frînt, mi l-a înmînat: autorul îmi dăruia cartea lui... și atît. Ce puteam să-i spun? Am văzut că lipsea autograful. "Îmi scrii și un autograf?", l-am îndemnat zîmbind. Da, a zis, aveți un creion?". "N-am". Și l-am invitat pe insolitul roșcovan să-mi facă, într-o zi, o vizită la atelier (unde aveam și creion...). Chiar a doua zi, cioc-cioc în ușă: era el, debutantul fără
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
putut să se veselească de bucuriile iernii, se întrec spre case pentru a se cuibări în patul moale și călduros de lângă sobă. PRIMĂVARA A venit primăvara ! Tânăra domniță s-a întors cu o coroniță de ghiocei și albăstrele. Soarele ne zâmbește iar. Prințesa țese cu îndemânare un covor de iarbă. Copacii par ninși cu flori albe și rozii. Ghioceii timizi ies de sub pământul umed, desfăcându-și cupele. Clopoțeii scot un sunet ușor. Bujorii roșesc de timiditate. Mândrele lalele par să fure
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
să povestim despre stelele de la televizor, care erau deja celebre. Mulți dintre noi spuneau că vor deveni celebri, la fel ca și idolii lor. Astfel, tot povestind visele noastre, seara a trecut pe nesimțite și soarele a început să ne zâmbească. După acea seară minunată, au urmat multe alte seri în care am făcut cort, dar în nicio seară nu a fost la fel de frumos și nu am văzut atât de multe stele ca în acea frumoasă seară de vară. Lilica Burciu
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
și dansând. -Andrei, hai ! Andrei recunoscu glasul mamei și se ridică din pat. -Scoală-te, c-au venit George și Radu să plecați cu uratul. -Mamă, spune băiatul, au fost aici o căprioară și patru iepurași. -De-abia au plecat, spune mama zâmbind.
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
înțeles”, „familiar”, „de așteptat” și altceva ca „straniu”, „curios”, „de neînchipuit”? Înseamnă că eu înțeleg la modul complet comportamentul vânzătorului sau al vecinului cu care mă întâlnesc în mod curent? Evident că nu. Mijloacele cunoașterii mele cotidiene se salută, își zâmbesc și schimbă câteva vorbe amabile; mi se pare firesc, dar nu înseamnă că dețin totodată și explicația acestui fapt. Nu aș putea explica, așa cum ar face-o un psiholog social, de ce se întâmplă așa, și nu altfel. O cunoaștere pe
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
picioare, și vodă asemenea; nimeni nu mai putea sta jos - prea se ridicaseră sufletele. După ce și-a scos focul de la inimă, dascălul a luat o bucată de tibișir, s-a-ntors către noi, și a zis: Copii ! după secole de-ncruntare, astăzi ne zâmbește și nouă, românilor, bunul Dumnezeu. De astăzi Încolo, ne-am căpătat iar onoarea de popor liber, de popor latin... Și cum scria el frumos, ca de tipar, a scris pe tabla neagră: ,,Vivat România ! Vivat Națiunea Română ! Vivat Alexandru Ioan
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
În noapte. Era o patrulă de cavalerie românească. Căuta pozițiile ocupate de dușmani. Aflară ce aflară de la moș Miron și voiră să-și continue drumul. O mică rugăminte am, nepoțeilor : să vă dau o mână de otavă la cai. Sergentul zâmbi și zise: Nu-i vreme pentru asta, moșule. Dacă ne Întoarcem cu bine ... Moș Miron făcuse șapte legături de otavă și-i aștepta cu ele la poartă. Peste trei zile, coloanele armatei române treceau pe drumul de dinaintea casei lui moș
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
că era vorba de o lecție de istorie: Cine a eliberat Slovacia și când ? a Întrebat Învățătorul. Glasurile copiilor sunau ca niște clopoței sub bolta senină a cerului. Au răspuns toți că meleagurile lor au fost dezrobite de români. Învățătorul zâmbea mulțumit de răspuns. Am zâmbit și noi. Nodul amar din grumaz, stârnit de aducerile-aminte, nu l-am mai simțit. Am avut un simțământ de mândrie față de contribuția noastră de sânge În războiul dreptății, din munții Tatra. Cum au aflat că
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
lecție de istorie: Cine a eliberat Slovacia și când ? a Întrebat Învățătorul. Glasurile copiilor sunau ca niște clopoței sub bolta senină a cerului. Au răspuns toți că meleagurile lor au fost dezrobite de români. Învățătorul zâmbea mulțumit de răspuns. Am zâmbit și noi. Nodul amar din grumaz, stârnit de aducerile-aminte, nu l-am mai simțit. Am avut un simțământ de mândrie față de contribuția noastră de sânge În războiul dreptății, din munții Tatra. Cum au aflat că suntem români, Învățătorul și copiii
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
individual și colectiv. Contextul comunist a creat diverse forme de reacții și de strategii care acum par a fi destul de stranii. Aurora Liiceanu, inventariind câteva dintre acestea, consumate În spațiul gesturilor comune, al convivialității și privatității, ne face aproape să zâmbim, dar și să ne Întrebăm cum de am făcut ceea ce am făcut (să acceptăm statul la coadă, să ne bucurăm că am „capturat” un ness, o țigară Kent, un kil de banane etc.). Autoarea ne ajută să ne privim În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
situație de stres. Tabel 5. Fișa cu trei coloane a lui Beck și alternativa Emoție Situație Gând automat Alternativă Anxietate, intensitate: 8/8 ”In această seară, soțul meu și cu mine vom merge să cinăm la niște prieteni”. Trebuie să zâmbesc, să fiu plină de voie bună, strălucitoare, să fac onorurile serii și soțului meu” (standarde ridicate). Nu-mi permit să fiu anxioasă sau obosită” (standarde ridicate, nici un drept să greșească). Soțul meu ar fi fericit să profit de seara aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
propunere. Dacă nu vrei... În timp ce între fete are loc acest schimb de replici, se apropie Sergiu de ele. Le salută, dar răspunsurile i s-au părut cam ciudate. Fetelor, hai să mergem la o prăjitură, fac eu cinste, zise el zâmbind. Andra s-a bucurat de venirea lui Sergiu și a răspuns cu plăcere invitației. Mergeți voi, eu nu vin! a spus Andreea încruntată. De ce? a întrebat mirat Sergiu. Eu nu vreau! Pa! Și s-a îndeptat fără alte explicații. Ce
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Trifuş Iasmina Laura, Lobază Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2016]
-
special cea a comunicării interculturale sunt diverse și în ultima vreme în număr din ce în ce mai mare. Ceea ce ar fi de reținut este faptul că utilizarea lor facilitează comunicarea, care este "principalul vehicul pentru interacțiunea socială". Oamenii vorbesc unul cu altul, își zâmbesc unul celuilalt, își schimbă opinii, se cunosc, se acceptă, se ating unul pe celălalt. Interacțiunea socială și cea culturală trebuie să fie negociată printr-un procedeu, iar acest procedeu este comunicarea. Hartley și Hartley (1961, p. 16) au scris că
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
pervazul ferestrei secretariatului de la etajul 4, amenințând cu sinuciderea dacă nu i se va satisface cantitatea de insulină solicitată. Am cerut imperios celor două persoane care asistau la scenă să iasă din încăpere ceea ce au și făcut. După câteva momente, zâmbind, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, pacienta s-a dat jos de pe fereastră spunând zâmbitoare: „V-ați speriat, nu?”.) După primele luni de confruntări dramatice, și pentru a proteja personalul medical intimidat de pretențiile susținute cu o perseverență neobișnuită
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92224_a_92719]
-
mică și ciudată victorie. Da, o revanșă efemeră asupra dezamăgirilor, asupra grosolăniei oamenilor, asupra rarității lucrurilor frumoase și adevărate din această lume. Dacă aș fi știut să o spun pe vremea aceea, aș fi numit „feminitate” felul acela de a zâmbi. Dar limbajul meu era pe atunci prea concret. Mă mulțumeam să cercetez, în albumele noastre cu fotografii, chipurile femeilor și să regăsesc licărirea aceea de frumusețe pe unele dintre ele. Căci femeile acelea știau că, pentru a fi frumoase, trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Și cum întotdeauna se găsesc persoane care țin să facă exces de zel (datorită lor reușesc cu adevărat campaniile), vecinul de dedesubt se străduise să desprindă de pe zid surplusul arhitectural cel mai flagrant: două chipuri frumoase de bacante care își zâmbeau melancolic de o parte și de alta a balconului bunicii noastre. Ca să reușească, a trebuit să înfăptuiască acte de vitejie foarte riscante, cocoțat pe pervazul ferestrei lui, cu o unealtă lungă de oțel în mână. Cele două chipuri, unul după
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]