24,164 matches
-
aflat în contact cu lichidul.” Gazele se dizolvă în lichidele cu care vin în contact. Dacă temperatura crește, cantitatea de gaz dizolvată, la saturație, scade și invers. Cantitatea de gaze, dizolvată în lichid, la saturație, este funcție atât de tipul lichidului cât și de tipul gazului. La un amestec de gaze cum este aerul respirat de scafandri, cantitatea de gaz dizolvată va fi proporțională cu presiunea parțială a fiecărui gaz component al amestecului. Astfel, dacă aerul are o presiune de 4
Legea lui Henry () [Corola-website/Science/315216_a_316545]
-
de gaze cum este aerul respirat de scafandri, cantitatea de gaz dizolvată va fi proporțională cu presiunea parțială a fiecărui gaz component al amestecului. Astfel, dacă aerul are o presiune de 4 bar (sc. abs.), cantitatea de oxigen dizolvată în lichid va fi proporțională cu pO = 0,84 bar (sc. abs.), iar cantitatea de azot dizolvată în același lichid va fi proporțională cu pN = 3,16 bar (sc. abs.). Procesul invers dizolvării este degajarea gazului din lichid, care se produce la
Legea lui Henry () [Corola-website/Science/315216_a_316545]
-
a fiecărui gaz component al amestecului. Astfel, dacă aerul are o presiune de 4 bar (sc. abs.), cantitatea de oxigen dizolvată în lichid va fi proporțională cu pO = 0,84 bar (sc. abs.), iar cantitatea de azot dizolvată în același lichid va fi proporțională cu pN = 3,16 bar (sc. abs.). Procesul invers dizolvării este degajarea gazului din lichid, care se produce la scăderea presiunii. Gazele se dizolvă în lichide până când lichidul se va satura cu gaz dizolvat. Saturația unui lichid
Legea lui Henry () [Corola-website/Science/315216_a_316545]
-
de oxigen dizolvată în lichid va fi proporțională cu pO = 0,84 bar (sc. abs.), iar cantitatea de azot dizolvată în același lichid va fi proporțională cu pN = 3,16 bar (sc. abs.). Procesul invers dizolvării este degajarea gazului din lichid, care se produce la scăderea presiunii. Gazele se dizolvă în lichide până când lichidul se va satura cu gaz dizolvat. Saturația unui lichid cu un gaz dizolvat corespunde cantității maxime de gaz pe care lichidul îl poate absorbi la temperatură și
Legea lui Henry () [Corola-website/Science/315216_a_316545]
-
84 bar (sc. abs.), iar cantitatea de azot dizolvată în același lichid va fi proporțională cu pN = 3,16 bar (sc. abs.). Procesul invers dizolvării este degajarea gazului din lichid, care se produce la scăderea presiunii. Gazele se dizolvă în lichide până când lichidul se va satura cu gaz dizolvat. Saturația unui lichid cu un gaz dizolvat corespunde cantității maxime de gaz pe care lichidul îl poate absorbi la temperatură și presiune constantă. Saturarea diferitelor țesuturi are loc cu viteze diferite însă
Legea lui Henry () [Corola-website/Science/315216_a_316545]
-
sc. abs.), iar cantitatea de azot dizolvată în același lichid va fi proporțională cu pN = 3,16 bar (sc. abs.). Procesul invers dizolvării este degajarea gazului din lichid, care se produce la scăderea presiunii. Gazele se dizolvă în lichide până când lichidul se va satura cu gaz dizolvat. Saturația unui lichid cu un gaz dizolvat corespunde cantității maxime de gaz pe care lichidul îl poate absorbi la temperatură și presiune constantă. Saturarea diferitelor țesuturi are loc cu viteze diferite însă după un
Legea lui Henry () [Corola-website/Science/315216_a_316545]
-
lichid va fi proporțională cu pN = 3,16 bar (sc. abs.). Procesul invers dizolvării este degajarea gazului din lichid, care se produce la scăderea presiunii. Gazele se dizolvă în lichide până când lichidul se va satura cu gaz dizolvat. Saturația unui lichid cu un gaz dizolvat corespunde cantității maxime de gaz pe care lichidul îl poate absorbi la temperatură și presiune constantă. Saturarea diferitelor țesuturi are loc cu viteze diferite însă după un anumit timp (peste 12 ore), se consideră că toate
Legea lui Henry () [Corola-website/Science/315216_a_316545]
-
invers dizolvării este degajarea gazului din lichid, care se produce la scăderea presiunii. Gazele se dizolvă în lichide până când lichidul se va satura cu gaz dizolvat. Saturația unui lichid cu un gaz dizolvat corespunde cantității maxime de gaz pe care lichidul îl poate absorbi la temperatură și presiune constantă. Saturarea diferitelor țesuturi are loc cu viteze diferite însă după un anumit timp (peste 12 ore), se consideră că toate țesuturile s-au saturat, nemaiexistând gradiente de presiune între ele Tensiunea gazului
Legea lui Henry () [Corola-website/Science/315216_a_316545]
-
viteze diferite însă după un anumit timp (peste 12 ore), se consideră că toate țesuturile s-au saturat, nemaiexistând gradiente de presiune între ele Tensiunea gazului dizolvat, p , crește pe măsura trecerii timpului datorită creșterii cantității de gaz dizolvat în lichid. La saturație, tensiunea gazului dizolvat, p , atinge valoarea presiunii P a gazului de deasupra lichidului. Atunci când gazul de deasupra lichidului nu este pur ci este un amestec de gaze, fiecare gaz component se va dizolva și curbele de creștere a
Legea lui Henry () [Corola-website/Science/315216_a_316545]
-
s-au saturat, nemaiexistând gradiente de presiune între ele Tensiunea gazului dizolvat, p , crește pe măsura trecerii timpului datorită creșterii cantității de gaz dizolvat în lichid. La saturație, tensiunea gazului dizolvat, p , atinge valoarea presiunii P a gazului de deasupra lichidului. Atunci când gazul de deasupra lichidului nu este pur ci este un amestec de gaze, fiecare gaz component se va dizolva și curbele de creștere a tensiunilor vor fi funcție de presiunile parțiale ale gazelor ce compun amestecul. În mod invers saturației
Legea lui Henry () [Corola-website/Science/315216_a_316545]
-
de presiune între ele Tensiunea gazului dizolvat, p , crește pe măsura trecerii timpului datorită creșterii cantității de gaz dizolvat în lichid. La saturație, tensiunea gazului dizolvat, p , atinge valoarea presiunii P a gazului de deasupra lichidului. Atunci când gazul de deasupra lichidului nu este pur ci este un amestec de gaze, fiecare gaz component se va dizolva și curbele de creștere a tensiunilor vor fi funcție de presiunile parțiale ale gazelor ce compun amestecul. În mod invers saturației, dacă un lichid saturat cu
Legea lui Henry () [Corola-website/Science/315216_a_316545]
-
de deasupra lichidului nu este pur ci este un amestec de gaze, fiecare gaz component se va dizolva și curbele de creștere a tensiunilor vor fi funcție de presiunile parțiale ale gazelor ce compun amestecul. În mod invers saturației, dacă un lichid saturat cu gaz la presiunea P este adus la presiunea P , mai mică decât P , saturația lichidului va trece de la valoarea p = P la valoarea p = P . Atunci când scade presiunea exterioară, tensiunea gazului dizolvat devine superioară presiunii gazului aflat în
Legea lui Henry () [Corola-website/Science/315216_a_316545]
-
dizolva și curbele de creștere a tensiunilor vor fi funcție de presiunile parțiale ale gazelor ce compun amestecul. În mod invers saturației, dacă un lichid saturat cu gaz la presiunea P este adus la presiunea P , mai mică decât P , saturația lichidului va trece de la valoarea p = P la valoarea p = P . Atunci când scade presiunea exterioară, tensiunea gazului dizolvat devine superioară presiunii gazului aflat în contact cu lichidul. În acest caz, se spune că lichidul este în stare de suprasaturație . Suprasaturația este
Legea lui Henry () [Corola-website/Science/315216_a_316545]
-
gaz la presiunea P este adus la presiunea P , mai mică decât P , saturația lichidului va trece de la valoarea p = P la valoarea p = P . Atunci când scade presiunea exterioară, tensiunea gazului dizolvat devine superioară presiunii gazului aflat în contact cu lichidul. În acest caz, se spune că lichidul este în stare de suprasaturație . Suprasaturația este o stare instabilă și există o valoare limită a raportului dintre presiunea gazului dizolvat și presiunea ambiantă, de la care echilibrul instabil este rupt, apărând fenomenul de
Legea lui Henry () [Corola-website/Science/315216_a_316545]
-
presiunea P , mai mică decât P , saturația lichidului va trece de la valoarea p = P la valoarea p = P . Atunci când scade presiunea exterioară, tensiunea gazului dizolvat devine superioară presiunii gazului aflat în contact cu lichidul. În acest caz, se spune că lichidul este în stare de suprasaturație . Suprasaturația este o stare instabilă și există o valoare limită a raportului dintre presiunea gazului dizolvat și presiunea ambiantă, de la care echilibrul instabil este rupt, apărând fenomenul de degajare cu apariția de bule. Această limiă
Legea lui Henry () [Corola-website/Science/315216_a_316545]
-
dizolvat și presiunea ambiantă, de la care echilibrul instabil este rupt, apărând fenomenul de degajare cu apariția de bule. Această limiă poartă numele de raport critic de suprasaturație. Fenomenul de dizolvare (absorbție) și degajare (eliminare) a gazelor în și respectiv din lichide stau la baza explicării fenomenelor de saturare, desaturare și suprasaturare a țesuturilor organismului scafandrului cu gazul inert (azotul) conținut în aerul respirator, în timpul coborârii sub apă (creșterii presiunii) și respectiv în timpul urcării către suprafața apei (scăderii presiunii). Azotul este caracterizat
Legea lui Henry () [Corola-website/Science/315216_a_316545]
-
asimptomatică. Demielinizarea apare doar în câteva cazuri, puține la număr, și după mulți ani. Ipoteza igienei a beneficiat de mai multă susținere decât ipoteza prevalenței. În favoarea unei cauze virale există următoarele dovezi: prezența unor benzi oligoclonale în creierul și în lichidul cefalorahidian al majorității persoanelor cu SM, asocierea mai multor viruși cu demielinizarea la om encefalomielită, și apariția demielinizării la animale în urma unor infecții virale. Virușii din categoria virusului herpetic uman sunt un potențial candidat. Persoanele care nu au suferit niciodată
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
dacă pacientul a prezentat în trecut episoade de simptomatologie neurologică specifică bolii. La persoanele care se prezintă la medic după un singur episod, sunt necesare teste suplimentare pentru stabilirea diagnosticului. Cele mai frecvent utilizate metode de diagnostic sunt neuroimagistica, analiza lichidului cefalorahidian și potențialele evocate. Explorarea creierului și a măduvei spinale prin imagistică prin rezonanță magnetică poate indica zonele demielinizate (leziuni sau plăci). Se poate administra gadoliniu intravenos ca substanță de contrast pentru a evidenția plăcile active și pentru a demonstra
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
magnetică poate indica zonele demielinizate (leziuni sau plăci). Se poate administra gadoliniu intravenos ca substanță de contrast pentru a evidenția plăcile active și pentru a demonstra, prin eliminare, existența unor leziuni anterioare neasociate cu simptomele prezentate în momentul evaluării. Examinarea lichidului cefalorahidian prelevat prin puncție lombară poate oferi dovezi ale existenței unei inflamații cronice în sistemul nervos central. Lichidul cefalorahidian este examinat pentru a se decela benzi oligoclonale de IgG la electroforeză, acestea fiind markeri ai inflamației prezenți la 75-85% din
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
a evidenția plăcile active și pentru a demonstra, prin eliminare, existența unor leziuni anterioare neasociate cu simptomele prezentate în momentul evaluării. Examinarea lichidului cefalorahidian prelevat prin puncție lombară poate oferi dovezi ale existenței unei inflamații cronice în sistemul nervos central. Lichidul cefalorahidian este examinat pentru a se decela benzi oligoclonale de IgG la electroforeză, acestea fiind markeri ai inflamației prezenți la 75-85% din persoanele afectate de SM. Este posibil ca sistemul nervos afectat de SM să aibă un răspuns mai puțin
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
în viitorul apropiat, în prezent se depun eforturi pentru descoperirea unor biomarkeri care să ajute la stabilirea diagnosticului și la anticiparea evoluției bolii. Noile metode de diagnostic aflate în curs de cercetare includ studii cu anticorpi anti-mielină, cu ser și lichid cefalorahidian, dar niciunul dintre acestea nu a oferit rezultate pozitive certe. La ora actuală nu există investigații de laborator care să poată anticipa evoluția bolii. Au fost propuse câteva soluții care oferă speranțe, cum ar fi: interleukina-6, oxidul de azot
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
baza coxelor celei de a doua perechi de picioare și în segmentele II și III ale opistosomei. Orficiile sunt acoperite cu opercule. Aparatul digestiv. Hrana este prinsă și fărâmițată cu ajutorul chelicerelor și lichefiată cu sucurile excretate de glandele salivare. Apoi, lichidul intern se aspiră cu ajutorul esofagului musculos. Tubul digestiv continuă cu un stomac, intestin mediu și posterior, și orificiul anal. Intestinul mediu prezintă ramificații numite diverticuli intestinali, unde are loc a două parte a degerării și absorbția nutrienților. Diverticulii ocupă cea
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
Putna" nu a mai făcut obiectul unei cercetări de o asemenea anvergură. Lucrările lingvistice ale lui Gr. Nandriș sunt orientate, cu precădere, asupra relațiilor româno-slave: "Les diphtongues à liquides dans les éléments slaves du roumain", Cernăuți, 1925; "Contribuție la metateza lichidelor în elementele slave din limba română", în „Codrul Cosminului”, 1931. Primele studii ale lui Nandriș sunt axate pe chestiuni strict lingvistice, dar apoi se îndreaptă spre aspectele de mai larg contur, menite, pe de o parte, să definească trăsăturile specifice
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
din turbină. Principala diferență între ciclul Clausius-Rankine și ciclul Carnot este că introducerea, respectiv evacuarea căldurii din ciclu se face prin transformări izobare, nu prin transformări izoterme. Ridicarea presiunii se face cu pompa, asupra agentului termic în stare lichidă. Deoarece lichidele sunt mult mai puțin compresibile decât gazele, lucrul mecanic consumat de pompă la comprimare este mult mai mic decât lucrul mecanic consumat de compresor la comprimarea agentului termic gazos cu care funcționează ciclul Carnot. Randamentul termic al ciclului Clausius-Rankine este
Ciclul Clausius-Rankine () [Corola-website/Science/318657_a_319986]
-
alterări ale funcției formațiunilor centrale integrative, având drept urmare tulburări ale stării de veghe până la pierderea cunoștinței. Factorii etiologici se pot grupa în primari (acționează direct asupra SNC - traume, infecții, intoxicații exogene cu toxine neuro- și psihotrope, dereglări cerebrovasculare și de lichid cefalorahidian, neoplazii) și secundari (procese patologice extracerebrale cu implicarea ulterioară a structurilor nervoase - insuficiența respiratorie, circulatorie, hepatică, renală, dereglări endocrine, metabolice etc). Astfel, în afecțiunile primare ale SNC drept factor patogenetic se pronunță diminuarea debitului sanguin cerebral, care ulterior induce
Conștiență () [Corola-website/Science/318699_a_320028]