27,087 matches
-
cea... mai cea... Cât de strâmb lucrau oamenii într-o lume care se mândrea a fi cea mai dreaptă! Egalitatea legii exista dar... nu pentru căței, vorba poetului. L-am iertat rugând pe secretar să mi promită că voi avea liniște în activitatea mea viitoare. Totul decurge bine o vreme, apoi reîncepe aceeași atmosferă grea, cu reclamații și anchete în lanț, fapt care influența negativ pe undeva asupra mea. Cu orgoliul rănit că nu m-a doborât, reclamă că nu-i
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe un ton vehement: „Tovarășă’, când cineva mă calcă pe bombeu - există această formulare - eu merg până la distrugerea omului!” Fără alte comentarii... Deci în acel moment consideram că intru într o fază mai liniștită a vieții mele pentru că îmi recăpătasem liniștea de care dusesem lipsă până atunci. Două luni mai târziu moare mama, sfânta care-mi dăduse viață și mă protejase față de tata, pe când mă ascundeam prin cireșii uriași de lângă casa noastră, savurând câte o carte în vremea îndepărtatei mele copilării
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
teste pentru verificarea capacității de muncă. Profesorul doctor I. Alexandrescu din Iași, fost conșcolar cu mine la Normala din Bârlad, mi-a spus că pot reveni la normal numai dacă mă detașez de tot ce mă înconjoară și să am liniște, muzică bună în surdină, plimbări prin parcuri, să evit aglomerările. Eram astfel pensionat cu ceva mai puțin de a împlini șaizeci de ani. Pensionar și... restul În liniștea patriarhală a căminului meu, eram atent îngrijit de soție cu un devotament
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
numai dacă mă detașez de tot ce mă înconjoară și să am liniște, muzică bună în surdină, plimbări prin parcuri, să evit aglomerările. Eram astfel pensionat cu ceva mai puțin de a împlini șaizeci de ani. Pensionar și... restul În liniștea patriarhală a căminului meu, eram atent îngrijit de soție cu un devotament rar întâlnit. Ea era totul pentru mine și fără ea n-aș fi rezistat tuturor tracasărilor prin care am trecut și nici n-aș fi revenit la normal
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
autobuz iarăși spre centrul orașului cu vădite răni după cutremur și apoi, ca un grup liniștit de oameni așezați, am urcat spre casa noastră. Deși modestă, casa noastră a plăcut tuturor, prin poziția însorită ce ocupa și mai ales prin liniștea ce oferea locatarilor săi. Așezați în jurul meselor, începem a ne face mental prezența celor veniți. Surpriză dureroasă!... Deși suntem cam în același număr prin noii veniți, acum constatăm lipsa a încă trei din cei care promiseseră solemn că vor fi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
amintea că n-am făcut cutare ori cutare lucru, motiv de a scoate în evidență atitudinea mea îndărătnică, dușmănoasă! În ședința lunară din iulie îmi toarnă din belșug noroi din tălpi până în creștetul capului. Ascult, privesc în sală cu o liniște stăpânită, surprind privirile prietenoase ale unora, tac și... aștept sfârșitul ședinței. Rămân ultimul în sală și mă adresez celor trei inși din biroul organizației cu un calm stăpânit - deși clocoteam în mine ca un cazan de aburi sub presiune... Le
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
eroice! Ascultam cu respirația reținută să nu scăpăm firul informațiilor ce ne veneau din afara țării. Țara se mișcă, se împotrivește! Se află de reprimarea împotrivirii de la București din 21 decembrie. În ziua următoare, vineri 22 decembrie 1989, la Bârlad era liniște. Eram convocați în ședință de partid să ne plătim cotizațiile lunare. O vreme închisă, mohorâtă și eram stăpâniți de frământări și multe întrebări. Până să ne vină rândul, discutăm pe grupuri mici, în șoaptă. De la ședința din august secretarul nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
manifestați pe stradă, trageți clopotele, că pe noi ne împușcă prin apartamente la București”. Telefonul îi era de mult sub ascultare - probabil și al meu. Glasul desperării și al fricii cuibărite atâția ani se auzea exprimat către provincie, unde era... liniște!... Am urmărit la televizor evenimentele. Despachetez imediat și repun în funcție televizorul și urmăresc desfășurarea evenimentelor ce au survenit cu venirea unora și plecarea altora, cu instaurarea noii puteri revoluționar-democrate, cu Iliescu în frunte. Prima revoluție transmisă la televizor. Informațiile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
gândul că știam ce mă putea aștepta la Paris în momentul plecării. Încă un balon de oxigen pentru mine și aici! Bucuria că lor le e bine mă bucură și mă stimulează pe mai departe, în mediul de pace și liniște în care trăiesc. După o săptămână plec bucuros din locuința nepotului meu, sunt condus de acesta peste granița franco-belgiană, la prima gară de pe teritoriul francez, cumpăr un bilet de tren cu destinația Paris-Nord, unde eram așteptat de fiica mea. Ne-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Constantinopol cu mari peripeții. Vizitând această biserică, mai că nu știi ce să admiri mai întâi: vastitatea spațiilor ori suavitatea artei care înfățișează plenar divinitatea și capacitatea omului de a se ridica la o așa înălțime a creației! Și câtă liniște și pace lăuntrică poți citi pe fețele pelerinilor care au lăsat afară, la intrarea în locaș, „toate grija cea lumească”. Aici, între zidurile monumentale, omul se simte comunicând direct cu Creatorul tuturor văzutelor și nevăzutelor. Am rămas trei zile găzduind
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a mobilizat la maximum și mi-a adus suficiente satisfacții profesionale. Am trecut prin anii de foc ai războiului, m am supus legilor Țării, mi-am făcut datoria patriotică de tânăr, am înfruntat moartea cu oarecare teamă, dar și cu liniștea necesară momentului suprem! Atunci poate că n-am avut timpul necesar să judec la rece situația. La depărtare de peste șaizeci de ani de la război, nu de puține ori m-am gândit la ultima acțiune în care mi-am condus ostașii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
târziu! În ultima acțiune din război mergeam spre inamic și n-am simțit spaima morții, deoarece am simțit apropiat cotul ostașilor mei, cotul acelora pe care i am instruit și i-am pregătit pentru momentul suprem! Am privit totul cu liniște, cu seninătate și acceptasem sacrificiul suprem în ceasul acela de grea cumpănă pentru mine și pentru Țară! A fost un moment de demnitate ostășească pentru mine și ostașii mei! Au căzut destui răniți și morți, dar n-am auzit pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
n-am simțit durerea și dacă rana ar fi fost de altă natură, aș fi trecut în lumea de dincolo, mirându-mă și întrebându-mă - ce-i cu mine?, așa cum fiecare din cei căzuți au trecut pragul acestei lumi în liniște spre pacea eternă, cu mulțumire că mi-am făcut datoria de ostaș! Au trecut anii, cu bune și mai puțin bune. Nu mi-a fost ușor în viață! În momente de cumpănă am judecat la rece situația, am păstrat în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de la bocancii ăia? Vai de mine! În fine, așa era, condiții grele. Noi încercam să le îmbunătățim, dar n-aveam cum. Și au început să apară nemulțumirile, dar nu fățișe, nu discuții. Să știți că la noi a fost multă liniște. S. B.: Un alt eveniment a fost "cazul Răceanu". Vă amintiți ce mediatizat a fost? Mircea Răceanu era ginerele unuia dintre semnatari Scrisorii celor șase, al lui Apostol. Asta a fost prin vară și țin minte, la televizor, erau colective
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
aveam trusă personală, aveam acolo nu știu câte rânduri de cămăși. S. B.: La noi au montat în holul din fața Sălii multifuncționale o masă de tenis și jucau. Făceau campionat de tenis de masă așteptând să vină războiul. M. M.: A fost liniște. Nu știu, televizoare erau câte unu- două, nu erau peste tot. S. B.: Noi aveam în fiecare dormitor. M. M.: Am stat, ne-am vânzolit, am mai jucat o tablă, nu-mi mai dau seama cu amănunte acuma. Eu m-
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
când m-am dus în Piață nu era nimeni cunoscut. S. B.: Dar înaintea dumneavoastră fuseseră? M. M.: Au fost, cred, cei de la Regimentul de Gardă, dar când m-am dus eu pe 22 seara nu mai era nimeni. Era liniște și pace, în sensul că era o perioadă de acalmie. S. B.: Civili erau? M. M.: Piața era plină, dar pe întuneric nu distingeai cum erau îmbrăcați. Eu mă dau jos de pe tanc, intru în autostația radio, șeful transmisiunilor era
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
zic eu am fost în autostație, a tras pe lângă noi, am zis că ne ciuruie aiurea". Autostațiile erau alea cu pânză pe ele. S. B.: Da, știu, nu aveau cum să vă protejeze. Dar spuneați că atunci când ați ajuns era liniște și pace. La cât timp după sosirea dumneavoastră în Piață a început să se tragă? M. M.: Cred că în 10-15 minute. Nu îmi mai amintesc exact. Zic eu: "Cineva trage!" "De unde trage?" "Și de sus, și din față, și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
făcut mereu parte din partitura stradală a cotidianului. Caragiale pare deodată să sesizeze că dina- mis mul vieții urbane este acompaniat de tot mai mult zgo- mot. Nota bene, autorul a crescut în tumultul levantin, în zumzetul capitalei, satul cu liniștea lui patriarhală nu-l interesează și nu rezonează o clipă cu el. Când a devenit acest zgomot insuportabil ? O lectură a articolului ne lămu- rește însă asupra faptului că zgomotul epocii nu se adre- sează numai auzului. Este vorba și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mostră de lirism ascund întotdeauna un decalc ironic, și adesea trebuie citite prin antifrază. Însă termenii grandorii împrumutați romantismului merg în aceeași direcție a succesiunii eta- pelor pe care criza lui Lefter le parcurge. „D. Lefter e liniș- tit - acea liniște a mării, care, înțelenită în fine, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan : fața ei este senină, fără creț, pe când în fundu-i zac atâtea sfărâmături de corăbii înghițite pe de-a pururi, înainte de a fi putut ajunge la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
romantică care amplifică elementul anecdotic aducându-l la condiția unui fapt universal. „Tot într-un timp, colo departe, în haosul zgomotos al Bucureș- tilor, trecătorii puteau vedea un moșneag micuț, intrat la apă și scofâlcit, plimbându-se liniștit, cu acea liniște a mărei, care, potolită în sfârșit, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. Bătrânelul se plimba regulat, - dimineața, de colo până colo pe dinaintea Uni- versității - seara, cum răsăreau aștrii, de jur împrejurul Observatorului pompierilor de la bifurcarea bulevardului Pake, - șoptind mereu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fi îndrăznit să sper, dar... Și spun și de data aceasta: „de aici trebuie să înceapă totul!”. Jurnal 1988 Vineri 15 iunie 1988 - Iași Încerc să-mi adun somnul între pleoapele umflate de plânsul trecut. Zgomotele din jur îmi fură liniștea, gândurile îmi dau neliniștea... Începe să-mi fie teamă și încerc să înlătur sentimentul acesta hain. Îmi spun (așa cum ieri în fața altarului am aflat) că n-am de purtat în spinare păcatele nimănui; că visele urâte se sfârșesc. Va fi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
să înlătur sentimentul acesta hain. Îmi spun (așa cum ieri în fața altarului am aflat) că n-am de purtat în spinare păcatele nimănui; că visele urâte se sfârșesc. Va fi bine... Va fi bine... Ți-ai pierdut veselia care îți dăruia liniște și asta mă doare cel mai mult. Iubitul meu! nu uita că în momentul apariției mele, odată cu întâlnirea noastră neașteptată, acel Dumnezeu a trimis în preajmă-ne trei semne bune pe care n-avem dreptul să le nesocotim. Puțini sunt
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
spital Singura mea legătură cu realitatea: fereastra care dă spre strada cu colț și cu tramvaie, nu face altceva decât să mă azvârle în irealul tablourilor tale, cu oameni fără mâini, pământeni cristalini de aerul ce-i înconjoară, așteptând cu toții liniștea neașteptării, cântând veșnicia și uitând de timpul căruia nu-i aparțin... Acum, când toamna își pregătește veșmânt de uscăciune, mi-amintesc de florile ce-n atelierul tău își așteaptă moartea spre a fi imortalizate. M-am întrebat de atâtea ori
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fost aduse, iată, cărările pe care urcam urmându-te cu credință și încrâncenare, mi-a adus vocile vântului din vârful acela liniștit și apropiat de divinitate; mi-a fost adusă bucuria noilor descoperiri, ceața fiecărei dimineți prevestitoare de vreme bună, liniștea serilor cu stele căzătoare și dorințe puse spre împlinire. Ciupercile necunoscute mie, amintirile copilăriei tale, rufele scăldate-n pârâu cu râsul meu stropit de veselia ta. Mi-au fost aduse mirosul de leuștean, florile grădiniței din fața casei sau din spatele ei
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Gustul apei din fântâna visată în peregrinările tale trecute în amintiri, valea Ciotinei, cu casa arsă, nebuniile Grecului (câine), și peștii cumnatului Gicu, bariera pusă sau nepusă în drumul spre Maramureșul femeilor păzitoare de biserici. Mama ta mi-a adus liniștea celei mai frumoase vacanțe din viața mea, cu iubirea ta pentru mine cu tot - era pentru prima oară în viața mea când aflam ce înseamnă să fii iubit. Mi-a adus somnul de după discotecile lui Ciprian, cu cămășile aranjate înainte de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]