26,506 matches
-
întocmit primul catalog al acestei colecții, a înființat Stațiunea Ornitologică Jurilovca-Timișoara (prima stațiune ornitologică din țară), a participat la organizarea Primului Congres al Naturaliștilor din România. De numele lui se leagă și înființarea Stațiunii Zoologice de la Sinaia, a Societății de vânătoare Hubertus, a Societății de pescuit Somnul din Timișoara, ș.a. Lucrarea sa, Păsările României, în 3 volume, este cartea de căpătâi a ornitologilor și cuprinde toate datele știute în această specialitate până la el. În 1954 Muzeul de Științele Naturii se mută
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
în satele cuprinse în zona Pipirigului. Ea a constituit de-a lungul veacurilor o ocupație secundară a populației de aici. Fără a avea o pondere principală, ca ocupație de bază, agricultura a fost o ocupație permanentă practicată de populația zonei. Vânătoarea în zonă se practica, pe de o parte pentru valoarea economică a vânatului - carne, piele, blană, păr, pene - pe de altă parte, pentru stârpirea animalelor dăunătoare. Morăritul, una din cele mai vechi meserii se mai păstrează, dar vechile mori sunt
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
partea veche a satului, și Ocea, partea nouă. În Topolița s-a născut mama lui Nicolae Labiș și unde, copil fiind, poetul a petrecut câteva vacanțe. Se pare că poezia "Moartea căprioarei" a fost scrisă după ce a participat la o vânătoare pe dealurile ce înconjoară satul, împreună cu tatăl lui. Satul este o așezare veche, prima atestare arheologică datând din secolul II d. Hr.. Principalul său obiectiv turistic îl constituie biserica de lemn din localitate, care poartă hramul "Tăierea Capului Sfântului Ioan
Topolița, Neamț () [Corola-website/Science/301689_a_303018]
-
Secu, Vovidenia, Prohov, Sihăstria și schitul Sihlea, cu o populație totală de 3638 de locuitori. În comună existau 11 mănăstiri, patru biserici de mir, 13 mori de apă și două școli. Anuarul Socec din 1925 o consemnează sub numele de "Vânătorii Neamțului" în plasa Cetatea Neamțu a aceluiași județ, având 3874 de locuitori în satele Condreni, Lunca, Mănăstirea Neamțului, Nemțișoru, Vânătorii Neamțului și în cătunele Mănăstirea Secului, Schitu Procov, Schitu Sihăstria, Schitu Sihlea și Schitu Vovidenia. În 1931, comuna a căpătat
Comuna Vânători-Neamț, Neamț () [Corola-website/Science/301697_a_303026]
-
plantă clopoțel, după forma florii. În aria râului Mureș din zona Remetea se practică pescuitul sportiv, aici găsindu-se diferite specii: știucă, balin, marnă, scobar, mihalț, efectivul de pești fiind în creștere. Regiunea Munțiilor Gurghiului este o renumită zonă de vânătoare. A fost vizitată de regi, principi, și alte persoane care în acești munți au vânat urși sau cerbi. În anul 1366 regele Ludovic I cel Mare plănuia campania italiană, scriind de aici scrisori prințului venețian Marco Cornuzzo. Pe aici au
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
prințului venețian Marco Cornuzzo. Pe aici au trecut oameni din familiile Rákóczi, Bethlen, Báthory. Principele Gheorghe Rákóczi I a marcat ca hotar între Remetea și moșia din Gurghiu cumpăna apelor din Muntele Vârful Crucii. Aceste locuri au fost vizitate - pentru vânătoare - de mai multe ori de prințul Rudolf moștenitorul tronului, fiul împăratului Franz Iosif; de Edward, prințul de Wales (Prinț de Saxa-Coburg-Gotha și Duce de Saxonia), care mai târziu a devenit regele Regatului Unit sub numele de Eduard al VII-lea
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
legate de vechile exploatări de argint și aur, cât și de siturile arheologice care au scos la suprafață așezări miniere, cărămizi și ceramică română. Turismul de aventură oferă satisfacții prin varietatea mare de metode recreere: drumeții montane, sporturi extreme, alpinism, vânătoare și pescuit. Pe langă alpinism, relieful este mai degrabă potrivit practicarii altor sporturi din categoria celor considerate extreme. Se poate practică cicloturismul montan și se pot efectua coborâri în viteză cu bicicletele de pe panțele munților(down hill). Zborul cu parapanta
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
cetate medievală respectiv un castel care a servit adesea ca reședință favorită a principiilor Transilvaniei. De aici s-au emis documente importante servind uneori ca loc de adunare a Dietei Transilvaniei. Situarea geogarfică in imediata proximitate a unor domenii de vânătoare importante (păduri de cerbi, mistreți respectiv urși precum și microclimatul favorabil montan cu proprietăți curative datorita aerului de munte, a facut din Gurghiu un constant loc de peregrinaj mai ales a magnațiilor medievali maghiari și habsburgici. Prințul Rudolf al Austriei a
Gurghiu, Mureș () [Corola-website/Science/300581_a_301910]
-
favorabil montan cu proprietăți curative datorita aerului de munte, a facut din Gurghiu un constant loc de peregrinaj mai ales a magnațiilor medievali maghiari și habsburgici. Prințul Rudolf al Austriei a petrecut perioade de timp la Gurghiu în timpul partidelor de vânătoare ce se organizau în împrejurimi acompaniate uneori de concerte de muzică baroc în aer liber. Între oaspeții acestuia la Gurghiu s-a numărat și prințul Eduard, devenit în 1902 regele Eduard al VII-lea al Regatului Unit. Cetatea Gurghiului se
Gurghiu, Mureș () [Corola-website/Science/300581_a_301910]
-
și pârâiașul ce-l străbate, Larga, și Ursu, pe cealaltă parte, ce se înfundă între Coasta Teleki și Curmătura Runcului. Acești ciobani erau tulburați de oamenii din lume doar de două ori pe an: toamna când venea alaiul domnesc la vânătoare și primăvara când veneau doi-trei călugări să le sfințească stâna. Domnii de la Gurghiu invitau în aceste locuri unice, vânători vestiți, de la curtea împăratului de la Viena, unul din aceștia foarte priceput în fabricarea sticlei. Coborând odată Dealul Crungii, printr-o râpă
Glăjărie, Mureș () [Corola-website/Science/300580_a_301909]
-
au început să apară pe domeniile familiei Teleki și Mark apoi și la țărani mașini de semănat, prăsitoare de porumb dintre cele mai dezvoltate din acea perioadă. Pe langă ocupațiile de bază au fost practicate sezonier, ocupații secundare că plutăritul, vânătoarea, ocupații casnice cum ar fi prelucrarea fibrelor textile, confecționarea îmbrăcămintelor și pregătirea hranei zilnice. Foarte mulți copii și și femei erau trimise la slujit în diferite orașe că de exemplu Cluj -Napoca, București chiar și Budapesta. Portul popular a apărut
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
fiind o tradiție transmisă din tată în fiu, primăvara oile fiind duse pe pășunile de munte „Cica” și „Drâgla” din Munții Călimani, pășuni primite de comuna Idicel la reforma agrară din 1922. Alte ocupații case se întâlnesc în Idicel sunt: vânătoarea, albinăritul, prelucrarea lemnului, morăritul, fierăria și muncile agricole. Inițial au fost foarte modeste, compuse din câte o cameră și o tindă (bucătărie) construite din lemn și acoperite cu stuf, având pe pardoseală pământ bătut, ca mai apoi, pe măsura modernizării
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
numele atât lacul cât și barajul, există și o hidrocentrala situată la confluenta Văii lui Ivan cu Dâmbovița, la cca 8 km în aval de baraj. În acest perimetru se întâlnesc multe cabane. Unele dintre ele au fost cabane de vânătoare, precum cabană Dragoș Bajan nou intrată din circuitul silvic în circuitul turistic. Cabană se află pe Valea lui Ivan într-o poiana, aproape de liziera pădurii de unde Craiul își ridică falnic crestele, prezentând extraordinare priveliști spre Munții Iezer-Papusa. Traseul este lejer
Sătic, Argeș () [Corola-website/Science/300642_a_301971]
-
reședința). Localitatea este situată la jumătatea drumului cu serpentine dintre Pitești și Rm. Vâlcea, la 13 km de drumul principal, pe culmea unuia dintre dealuri. Se cresc pomi fructiferi, vița de vie, porumb, grâu, oi, vaci, păsări, există terenuri de vânătoare (fazan, iepure, căprior, mistreț). Comuna are curent electric și telefon. O altă posibilitate de a ajunge în Uda o constitue drumul național Pitești-Drăgășani, în localitatea Vedea se schimba direcția de mers spre dreapta, acest drum este asfaltat din vara anului
Comuna Uda, Argeș () [Corola-website/Science/300646_a_301975]
-
moștenirii culturale: Talaba (tracic), Mălăiște (loc pentru cultura meiului), Bucura (loc frumos - dacic), Mândra (izlaz), Telman (existent la 1533), Vâlsan (hidronim din perioada totemică, similar muntelui Zăganul). De asemenea cuvintele: arcarpaneu (vânător bătrân cu arcul, ramolit), năjbeală (zarva hăitașilor la vânătoare) sunt arhaisme identificate pe raza satului (Nania, 2000) In ziua de 18 martie a anului 1500, Dragomir din Stroești - Argeș intra în cetatea Sibiului cu șapte poveri de crap și două poveri de știucă. La intrarea in oraș plătește taxa
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
aparținând Plasei Bistrița de Jos că și Letea-veche. În continuarea satului Ruși-Ciutea se află satul Siretu, fost "Fundu lui Bogdan".. Despre întemeierea acestui sat există o legendă. Se spune ca Bogdan, fiul lui Ștefan cel Mare, plecat fiind la o vânătoare, s-a rătăcit în desișul luncii de la vărsarea Bistriței în Siret. De atunci acest loc a căpătat denumirea de Fundu lui Bogdan, denumire ce s-a păstrat până în 1969, cănd satul a primit denumirea de Siretu. În prezent această localitate
Comuna Letea Veche, Bacău () [Corola-website/Science/300679_a_302008]
-
skerpikjøt", carne de oaie fezandată, uscată de vânt. Adăpostul de uscare, "hjallur", este o trăsătură comună în majoritatea caselor feroeze. Alte mâncăruri tradiționale sunt "ræstkjøt" (carne fezandată de oaie), "ræstur fiskur" (pește fezandat), "havhestur" (specie de pescăruș). După sângerosul grindadráp (vânătoarea de balene), o specialitate este "grind og spik", balenă și grăsime. Peștele proaspăt apare deseori în dieta locală, alături de păsările de mare, precum papagalul artic și ouăle lor. În romanul O mie nouă sute optzeci și patru de George Orwell, o
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
județean continuă spre Brăești, nefiind însă foarte practicabil. De la Nemertea, pe valea Bâscăi Roziliei, un drum comunal de 5,7 km duce la satele Gura Teghii și Varlaam. De la Varlaam, în satele Vadu Oii și Secuiu, și spre cabana de vânătoare de la pichetul Cocianu se poate ajunge doar pe drumuri forestiere. Cea mai apropiată stație de cale ferată este gara Nehoiașu, de pe calea ferată Buzău-Nehoiașu. Comuna este legată prin curse regulate care parcurg valea Bâscăi Roziliei și leagă satul Varlaam de
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
vorbea doar despre unele perspective de construire a unei cabane pe vârful Penteleu și a unei păstrăvării. După ce a aflat detalii despre zonă la un târg de produse agricole din București, dictatorul Nicolae Ceaușescu a cerut construirea unei cabane de vânătoare în acea zonă. Funcționarii comuniști locali i-au construit o cabană luxoasă denumită „Gura Milii”. Dictatorul a folosit-o timp de câțiva ani, timp în care a efectuat mai multe vânători de urși, între care una împreună cu secretarul general al
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
au deschis unele pensiuni agroturistice, mai ales în localitatea Varlaam, unde se încearcă revitalizarea tradiției băilor în zer datând din perioada stațiunii antebelice. Pe lângă pensiunile private din Varlaam, Direcția Silvică Buzău a companiei de stat Romsilva întreține două cabane de vânătoare: cabana Coceanu, pe râul Bâsca Mare, și cabana Vadu Oii, pe Bâsca Mică. Denumirea comunei provine de la numele principalului său sat, denumit astfel după pârâul Tega. Toponimul "Tega" este considerat într-un articol de Gavril Fulgeriș a fi de origine
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
văii este aproape triunghiulară, valea este bine fragmentată, cu o densitate de văi, ceea ce duce la un debit bogat. Totodată alături de clima răcoroasă, este permisă dezvoltarea vegetației de conifere cu rezultate bune. În aceste păduri există o faună bogată pentru vânătoare, iar în apă resurse însemnate de pescuit.
Anieș, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300861_a_302190]
-
au condus la dispariția aproape integrală a acestei populații din comună. Populația de aici se îndeletnicește cu creșterea animalelor, exploatarea lemnului, pomicultura și mai puțin cultivarea cerealelor. Pădurile întinse și fondul cinegetic bogat pot transforma localitatea într-un domeniu de vânătoare frecventat cu asiduitate, iar cadrul natural plin de farmec într-o locație turistică neexploatată suficient. Localitatea face parte dintr-un ansamblu de trei sate cu aceeași structură și evoluție istorică, cu un fond construit remarcabil prin organizare urbanistică, valoare arhitecturală
Dorolea, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300874_a_302203]
-
sau a creșterii domestice, după metode primitive sau moderne. Deși dispune de o bogată bază meliferă, apicultura este practicată și astăzi exclusiv pentru nevoi casnice. Existența unei bogate și variate faune cinegetice a favorizat practicarea celei mai vechi ocupații umane, vânătoare (cu capcane sau arme de foc). Până în 1918, scoarța de copac bine mărunțită era întrebuințată la prepararea coloranților și la tăbăcit. În perioada interbelică s-a întrebuințat numai la tăbăcit. Se colecta scoarță de arin, gorun, conuri de molid.
Molișet, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300884_a_302213]
-
a goticului cistercian. Caracteristic bisericii îi este și absența turnului-clopotniță. Aici se află cea mai importantă piesă de sculptură aparținând goticului timpuriu transilvănean, și anume un relief care decorează timpanul portalului nordic al bisericii și care înfățisează o scenă de vânătoare. Doi bărbați înarmați cu lănci se luptă cu un balaur înaripat, scena simbolizând lupta virtuților cu viciul"”. S-au născut la Șieu-Odorhei:
Șieu-Odorhei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300893_a_302222]
-
sau a creșterii domestice, după metode primitive sau moderne. Deși dispune de o bogată baza melifera, apicultură este practicată și astăzi, exclusiv pentru nevoi casnice. Existența unei bogate și variate faune cinegetice, a favorizat practicarea celei mai vechi ocupații umane: vânătoarea cu capcane sau arme de foc. Până în 1918, scoarță de copac bine mărunțita, era întrebuințata la prepararea coloranților și la tăbăcit. În perioada interbelică s-a întrebuințat numai la tăbăcit. Se colecta scoarță de arin, goron, conuri de molid.
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]