24,434 matches
-
Harwood, 1995, p. 76). Vrăjitoria apare ca un liant Între evenimente disparate: ea le asociază În lanțuri de tip cauză-efect, care fac obiectul a numeroase discuții intrași intercomunitare, a unor interpretări diverse care, după un timp se coagulează Într-o versiune coerentă, general acceptată. De Îndată ce această versiune se impune, comunitatea identifică actele politice și riturile care consacră noua configurație sociopolitică. Evident că vrăjitoria funcționează, Între altele, și ca un sistem care atribuie vinovăție pentru răul produs. În acest caz Însă, vinovăția
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca un liant Între evenimente disparate: ea le asociază În lanțuri de tip cauză-efect, care fac obiectul a numeroase discuții intrași intercomunitare, a unor interpretări diverse care, după un timp se coagulează Într-o versiune coerentă, general acceptată. De Îndată ce această versiune se impune, comunitatea identifică actele politice și riturile care consacră noua configurație sociopolitică. Evident că vrăjitoria funcționează, Între altele, și ca un sistem care atribuie vinovăție pentru răul produs. În acest caz Însă, vinovăția vrăjitorească este egal distribuită. Dezechilibrul este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și căița puteau fi utilizate pentru lucruri vrăjitorești (M. Mauss, H. Hubert, 1996, p. 114). Un alt factor esențial este zvonul. Așa cum arată P. Stewart și A. Strathern (2004), atribuirea vrăjitoriei este strâns asociată mecanismelor comunicării interpersonale, ale fabricării unor versiuni distorsionate prin selectarea unor elemente sau exagerarea altora. Imaginea celor două femei este obiectul zvonurilor și al bârfelor comunitare - apariția tribunalelor ecleziastice accelerează acest proces și conduce la transformarea unor comentarii din interiorul colectivității (care doar marginalizează persoanele vizate) În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
accident, dezastru natural, conflict social. Experiența etnografică arată că pacienții nu acceptă orbește soluțiile comunicate de performerul unui act de divinație. Dimpotrivă, ei le verifică prin solicitarea altor ședințe de divinație și a altor specialiști. Abia după ce obțin mai multe versiuni și le confruntă, prin „Încrucișarea surselor”, ei decid asupra versiunii convenabile și a soluției care trebuie adoptate. Iată un exemplu elocvent (pentru alte cazuri, vezi atestările etnografice din G. Harvey, 2003; P. Stewart, A. Stratchen, 2004; M. Winkelman, Ph. Peek
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nu acceptă orbește soluțiile comunicate de performerul unui act de divinație. Dimpotrivă, ei le verifică prin solicitarea altor ședințe de divinație și a altor specialiști. Abia după ce obțin mai multe versiuni și le confruntă, prin „Încrucișarea surselor”, ei decid asupra versiunii convenabile și a soluției care trebuie adoptate. Iată un exemplu elocvent (pentru alte cazuri, vezi atestările etnografice din G. Harvey, 2003; P. Stewart, A. Stratchen, 2004; M. Winkelman, Ph. Peek, 2004) din experiența populațiilor Shona din actuala Africă de Sud
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
optim, la legitimarea ierarhiilor politice sau construirea unui sistem coerent de reprezentări despre lume. Istorici religiilor insistă asupra legăturilor cauzale și temporale: pe urmele lui Robertson Smith, Întregul curent „ritualist” va susține că miturile cosmogonice nu sunt altceva decât o versiune (Îmbogățită narativ, dar sărăcită În planul semnificațiilor simbolice) a riturilor calendaristice legate de schimbarea anului. În schimb, cercetătorii inspirați de modelul fenomenologic cred că riturile calendaristice constituie o punere În scenă a miturilor cosmogonice. În termenii lui Mircea Eliade (1978
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acesta (prin pelerinaje - n. M.C.) sunt sfinți terapeuți. Și sunt invocați nu numai pentru vindecarea oamenilor, ci și pentru Înmulțirea vitelor și ocrotirea recoltelor” (F. Lebrun, 1995, p. 115). Zvonurile despre aceste miracole atrag valuri succesive de pelerini, care transmit versiuni legendare despre centrul sacru și despre puterile sale ieșite din comun. Ulterior, centrul sacru este „instituționalizat”, atât prin recunoașterea și canonizarea lui, cât și prin apariția unor specialiști ai sacrului, care gestionează accesul la centrul originar, prin instituirea de norme
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
modelul simbolic (hermeneutic): carnavalul este „o celebrare a ambivalenței”, care afirmă atât dezordinea, cât și ordinea, care contestă organizarea socială, dar o și confirmă, care aduce În scenă atât simboluri ale diferenței, cât și metafore ale unității sociale. În prima versiune, promovată, pe urmele lui É. Durkheim, de M. Gluckman (1977), N.D. Munn (1973) sau V. Turner (1982, 1983), carnavalul asigură menținerea echilibrului social (deoarece, după Întreruperea și inversarea ordinii, statu-quoul este restabilit și confirmat). Manifestările carnavalești confirmă modelul antropologic construit
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
oferă o bază Întregii societăți. Ea reprezintă cheia de boltă a edificiului social (G. Duby, 1997, pp. 20-21). De aceea, adulterul nu reprezenta o problemă morală, ci una existențială, iar pericolul destrămării societății nu putea fi sugerat decât printr-o versiune expresivă a lumii răsturnate. Astfel, spațiul privat și cel public erau inversate, iar o afacere intimă devenea o problemă publică: goliciunea, acceptabilă În intimitatea casei, era acum expusă În fața tuturor - or, aceasta se asocia cu dezumanizarea, fie prin regresia În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
28). Comemorăriletc "Comemorările" „Dacă aruncăm o privire În agenda unui lider politic, constatăm că o parte deloc neglijabilă din activitatea lui ține de domeniul ritului. Și, În primul rând, de două dintre formele sale distincte, care sunt inaugurările și comemorările, versiuni moderne ale riturilor de propițiere și de expiere” (M. Abélès, 1989, p. 130). Sublinierea rolului jucat de sistemul ceremonial, prin calendarul fix al comemorărilor și ritmul, adeseori imprevizibil, al inaugurărilor, În ansamblul manifestărilor obligatorii pentru programul unui politician este binevenită
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
95; vezi și A. Eriksen, 1997; R. Evans, 1998; J.R. Gillis, 1994; W. Johnston, 1991; K. Lavenda, 1997; K. Verdery, 1999). Procesul de „inventare a tradiției” (E. Hobsbawm, T. Ranger, 1983), adică de remodelare a datelor istorice În vederea construirii unei versiuni a istoriei și a unor evenimente de referință În consens cu viziunea despre trecut a unor grupuri politice și /sau intelectuale, reprezintă un instrument de legitimare a ordinii politice, prin fabricarea și impunerea unui „trecut” exemplar, capabil să legitimeze pretențiile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu funcții complementare: dimineața, oficialii și militanții au un rol activ, prin discursurile și activitățile politice. ș...ț Între defilarea militară, care are loc dimineața, și jocurile și distracțiile de după-amiază are loc banchetul republican, loc al sociabilității de stânga, versiune laică a slujbei religioase, unde participanții se Întâlnesc să cânte, să bea În cinstea Republicii, să evoce luptele victorioase ale trecutului și să dezbată problemele politice ale momentului. În acest context, marcat de căldura și fervoarea fraternă, se exprimă cel
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
evacua trupele rebele sikh), fiul ei, Rajiv Ghandi a declanșat un set de rituri, cu finalitate atât funerară, cât și politică: Procesiunea funerară a durat patru ore și s-a Întins cale de șapte mile pe străzile orașului, constituind o versiune indiană a ceremoniei organizate În onoarea lui John Kennedy cu două decenii În urmă. Trupul lui Ghandi a fost așezat, de asemenea, pe un afet de tun, În timp ce comandanții celor trei corpuri ale armatei au servit drept ultimi Însoțitori. La
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Apariția acestui „Loc dintâi” deasupra imensității acvatice semnifică ivirea pământului, dar totodată a luminii, a vieții și a conștiinței. La Heliopolis, locul numit „Colina de nisip”, care făcea parte din templul soarelui, era identificat cu „Colina Primordială”. ș...ț Alte versiuni vorbesc despre Oul primordial, care conține „Pasărea luminii”, sau despre Lotusul originar, purtând soarele-copil sau, În fine, despre Șarpele primitiv. ș...ț Etapele creației - cosmogonie, teogonie, creația ființelor vii - sunt diferit prezentate. După teologia solară de la Heliopolis, oraș situat În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
n. M.C.) În interiorul acestui po, cel mai mic lucru, se afla un lucru și mai mic, iar acest lucru era viața. Iar viața aceasta s-a dezvoltat Într-o mișcare volburoasă.” (I.-P. Laleye, 1996) Dacă privim cu atenție aceste versiuni, observăm că cele asiatice și cele africane se referă strict la un act cosmogonic: ele descriu modul În care, pornind de la haosul primordial și indistinct, Divinitatea creează un element (vântul, pământul), punând astfel bazele lumii așa cum o cunoaștem. Creația poate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În care, pornind de la haosul primordial și indistinct, Divinitatea creează un element (vântul, pământul), punând astfel bazele lumii așa cum o cunoaștem. Creația poate fi reușită sau poate eșua, iar efortul cosmogonic este reluat pentru a corecta greșeliele inițiale. În celelalte versiuni, gestul cosmogonic este continuat prin acte teogonice (aducerea pe lume a divinităților) și prin transmiterea sarcinii cosmogonice unei noi generații divine (este ceea ce Mircea Eliade a numit modelul deus otiosus). Aceste divinități aduc pe lume sau eliberează de sub stăpânirea figurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
purificată prin foc și apă, renaște prin Învierea miraculoasă a zeului Pariksit (M. Eliade, 1986, pp. 227-231). Același scenariu mitic apare și În mitologia zoroastriană și În cea scandinavă (M. Eliade, 1981, pp. 348-350; G. Dumézil, 1968, pp. 42-48). O versiune a triburilor guarani din America de Sud vorbește despre ...o oboseală cosmică, o epuizare universală: „Sunt ostenit”, geme pământul, „sunt Îmbuibat de cadavrele pe care le-am Înghițit; lasă-mă să mă odihnesc” ș...ț Și apele Îl implorau pe Creator să
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Binelui și cele ale Răului. Este interesant de observat cum străvechiul mit oriental al lumii făcută din sau susținută pe o piele de taur apare aici, oarecum inversat - pe această piele se dă lupta finală, iar imperfecțiunea acesteia (pozitivă În versiunile cosmogonice, căci permitea trecerea luminii către oameni) devine sursa distrugerii universului. Pe acest fond religios s-au dezvoltat numeroase mituri milenariste: acestea vorbesc despre victoria asupra Răului și despre instaurarea unei lumi mai bune, deseori cu ajutorul sau prin conjuncția dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un personaj, care este războinic sau campion necontestat și, prin aceasta, folositor zeilor și oamenilor, comite trei păcate succesive, separate clar În timp, câte unul pentru fiecare din cele trei domenii funcționale (sacralitatea, morala eroică, bogăția și sexualitatea). În anumite versiuni, fiecare păcat atrage după sine o pedeapsă, aflată În corespondență - prin forma ori prin consecințele sale - cu domeniul funcțional, afectat de greșeala eroului. După a treia pedeapsă, vinovatul se găsește Într-o stare de pierdere totală a puterilor (dacă este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de metodă, câmp teoretic și (chiar) filosofie, chestiunea cea mai spinoasă este aceea a nivelului de generalitate la care se plasează termenul mit. În planul cel mai larg, Mihai Pop (1998) poate identifica un mit al marii treceri (sau, În versiunea lui Vasile Crețu, 1980 un mit al drumului) În care sunt incluse genuri folclorice, teme, figuri eterogene. La fel, Mircea Eliade (1991, 1995) și apoi Ion Taloș (1978) vor vorbi despre un mit al sacrificiului; O. Buhociu (1979), M. Coman
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a mitologiei românești eșuează Într-o construcție barocă, semifictivă, contestabilă nu doar metodologic, ci mai ales În ceea ce privește autenticitatea documentelor invocate pentru a valida speculativul edificiu. Cele două cărți pe care le-am scris În 1986 și 1988 (reeditate Într-o versiune concentrată În 1996) se prezintă ca Începutul unei lucrări de anvergură care și-ar propune să creioneze profilul mitologiei românești pornind de la următoarele clase: animalele, plantele, alimentele, obiectele, toposurile, stihiile și astrele, categoriile umane, elementele și materiile și figurile fabuloase
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cuplarea combinatorie a celor trei instanțe ale comunicării: personaje, autor și public. Teatrul presupune un dialog multietajat în care Receptorul (spectatorii) decodează mesajul piesei și transmite propriul mesaj de răspuns prin aplauze, hohote de râs etc. La prima reprezentație în versiunea modificată în 1950, La Cantatrice Chauve a produs o reacție de surpriză atât asupra publicului cât și, dacă acordăm credit confesiunilor din amintitele Note, asupra dramaturgului însuși. "Genialul farsor" pretinde că a asistat cuprins de uimire la convertirea semnului minus
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
greșit. Vrei să spui Gùstav Fla-uber. În definitiv, el ori Franț, tot aia.65 Tipologia semidocților plini de aplomb este, după cum anticipam, bine reprezentată în proza și în dramaturgia lui Arghezi. Rectorul Mya Lak din Țara de Kuty este o versiune de "savant" creionat incisiv drept o culme a ridicolului. I s-ar cuveni un trofeu al ignoranței absolute deservite de o inegalabilă superbie. Spre hazul mușteriilor de la bărbier un fel de agora pentru reprezentațiile de mitomanie și megalomanie Mya Lak
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de ziariști, scriitori, artiști, profesori, etc., din aceste romane se plasează totuși, prin evidentul deficit de finalitate practică, pe un nivel superior al aceleeași paradigme a "marii trăncăneli", plagă nevindecabilă a spiritualității românești. Conceptualizarea abstractă stearpă nu este decât o versiune intelectualizată a manifestărilor locuționare prolixe și ofensive, genial captate de Caragiale atât în varianta "miticismului", înțeles ca "logos parazitar"149, cât și în cea a mahalagismului. Stânjenitor prin frecvență și prin perseverență, vizând "toate categoriile sociale"150, redând, în esență
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
deja cunoscute. Cea de-a treia variantă îi aparține cetățeanului Vasile Mureșan, transformat în personaj literar de prozatorul Mircea Nedelciu. Amănuntele aventurii prin care trece pentru a ajunge la funeralii nu sunt păstrate, însă nu pentru a relativiza adevărul celorlalte versiuni, ca în schița lui Caragiale, ci pentru a preciza distincțiile dintre realitate și ficțiune. Pretinsul personaj "real" din această variantă "reală" conchide și explică: Atât. Mai departe...proza lui Mircea Nedelciu. Cum am spus, întâmplarea nu folosește nimănui, decât poate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]