25,809 matches
-
mai mici, din cauza dificultăților în asigurarea martorilor potriviți, care să susțină victoriile declarate sau verificarea rămășițelor avioanelor doborâte, precum și variații în rapoartele militare din cauza pierderii sau distrugerii datelor. Se crede că autobiografia „Samurai!” include povestiri fictive și că numărul de victorii specificate în carte au fost exagerate pentru a promova vânzările cărții lui Martin Caidin. Cartea nu a fost publicată în Japonia și diferă de biografia lui Sakai de acolo. Atunci când a început războiul cu Statele Unite, Sakai a participat la atacul
Saburō Sakai () [Corola-website/Science/325119_a_326448]
-
cunoscute din interiorul universului DC. Bătălia culminează cu moartea lui Superman sub urgia lui Lex Luthor, povestea lăsându-i pe Batman și pe Joker ca și supraviețuitori( această informație o aflăm ulterior). Luthor se retrage pentru a se bucura de victoria sa, dar observă flota lui Brainiac care umple cerul. Scena după aceea se schimbă către ziua prezentă, unde viitorul Luther le povestește eroilor din prezent ( Batman,Superman, Femeia Minune) ce s-a întâmplat. Luthor le explică că războiul final între
DC Universe Online () [Corola-website/Science/325103_a_326432]
-
General-locotenent Gerhard "Gerd" Barkhorn (n. 20 martie 1919 - 8 ianuarie 1983) cu 301 victorii aeriene a fost cel de al doilea as de aviație cu cele mai multe victorii aeriene după colegul său din "Luftwaffe" pilotul Erich Hartmann. Barkhorn s-a înrolat în "Luftwaffe" în anul 1937 terminându-și perioada de pregătire ca pilot în 1939
Gerhard Barkhorn () [Corola-website/Science/325120_a_326449]
-
General-locotenent Gerhard "Gerd" Barkhorn (n. 20 martie 1919 - 8 ianuarie 1983) cu 301 victorii aeriene a fost cel de al doilea as de aviație cu cele mai multe victorii aeriene după colegul său din "Luftwaffe" pilotul Erich Hartmann. Barkhorn s-a înrolat în "Luftwaffe" în anul 1937 terminându-și perioada de pregătire ca pilot în 1939. Barkhorn a zburat în prima sa misiune de luptă în mai 1940 în timpul
Gerhard Barkhorn () [Corola-website/Science/325120_a_326449]
-
s-a înrolat în "Luftwaffe" în anul 1937 terminându-și perioada de pregătire ca pilot în 1939. Barkhorn a zburat în prima sa misiune de luptă în mai 1940 în timpul Bătăliei Franței apoi în Bătălia Angliei fără să înregistreze vreo victorie aeriană. Odată cu atacarea Uniunii Sovietice (Operațiunea Barbarossa), unitatea lui Barkhorn, JG52 a fost transferată în Est. Prima lui victorie a fost în 2 iulie 1941, când în cea de-a 120-a sa misiune de luptă Barkhorn a doborât un
Gerhard Barkhorn () [Corola-website/Science/325120_a_326449]
-
zburat în prima sa misiune de luptă în mai 1940 în timpul Bătăliei Franței apoi în Bătălia Angliei fără să înregistreze vreo victorie aeriană. Odată cu atacarea Uniunii Sovietice (Operațiunea Barbarossa), unitatea lui Barkhorn, JG52 a fost transferată în Est. Prima lui victorie a fost în 2 iulie 1941, când în cea de-a 120-a sa misiune de luptă Barkhorn a doborât un bombardier sovietic DB-3 apoi victoriile sale împotriva sovieticilor au crescut neîncetat. La 19 iulie 1942 a devenit "as într-
Gerhard Barkhorn () [Corola-website/Science/325120_a_326449]
-
Sovietice (Operațiunea Barbarossa), unitatea lui Barkhorn, JG52 a fost transferată în Est. Prima lui victorie a fost în 2 iulie 1941, când în cea de-a 120-a sa misiune de luptă Barkhorn a doborât un bombardier sovietic DB-3 apoi victoriile sale împotriva sovieticilor au crescut neîncetat. La 19 iulie 1942 a devenit "as într-o singură zi", doborând în acea zi șase avioane ovietice. În martie 1944 a primit cea mai înaltă distincție din "Wehrmacht", atunci când a primit "Crucea de
Gerhard Barkhorn () [Corola-website/Science/325120_a_326449]
-
zi", doborând în acea zi șase avioane ovietice. În martie 1944 a primit cea mai înaltă distincție din "Wehrmacht", atunci când a primit "Crucea de Cavaler cu Frunze de Stejar și Săbii" ("Ritterkreuz mit Eichenlaub und Schwertern") pentru a 250-a victorie aeriană. Cu toate că este al doilea as al tuturor timpurilor, Barkhorn nu a primit Diamantele pe lângă Crucea de Cavaler cu Frunze de Stejar și Săbii după ce a obținut a 300-e victorie a sa la 5 ianuarie 1945. Barkhorn a zburat în
Gerhard Barkhorn () [Corola-website/Science/325120_a_326449]
-
Săbii" ("Ritterkreuz mit Eichenlaub und Schwertern") pentru a 250-a victorie aeriană. Cu toate că este al doilea as al tuturor timpurilor, Barkhorn nu a primit Diamantele pe lângă Crucea de Cavaler cu Frunze de Stejar și Săbii după ce a obținut a 300-e victorie a sa la 5 ianuarie 1945. Barkhorn a zburat în 1.104 misiuni de luptă și a fost creditat cu 301 victorii pe Frontul de Est împotriva Forțele Aeriene ale URSS a Uniunii Sovietice pilotând avionul Messerschmitt Bf 109 și
Gerhard Barkhorn () [Corola-website/Science/325120_a_326449]
-
a primit Diamantele pe lângă Crucea de Cavaler cu Frunze de Stejar și Săbii după ce a obținut a 300-e victorie a sa la 5 ianuarie 1945. Barkhorn a zburat în 1.104 misiuni de luptă și a fost creditat cu 301 victorii pe Frontul de Est împotriva Forțele Aeriene ale URSS a Uniunii Sovietice pilotând avionul Messerschmitt Bf 109 și Focke-Wulf Fw 190D-9. El a zburat cu faimoșii "Jagdgeschwader 52" (JG52) pe lângă ași ca piloții Erich Hartmann și Günther Rall, și în
Gerhard Barkhorn () [Corola-website/Science/325120_a_326449]
-
de Lille pentru o sumă de transfer de cca. 6 milioane €, contract valabil pe trei ani. Gervinho a marcat de 13 ori în 32 de apariții în primul său sezon pentru club. Primul său gol pentru Lille a venit în victoria din deplasare cu 3-2 în fața lui US Boulogne pe 4 Octombrie 2009. Gervinho a avut un sezon și mai bun în cel de-al doilea său sezon la echipă. El a înscris 18 goluri în toate competițiile, 15 în Ligue
Gervinho () [Corola-website/Science/325126_a_326455]
-
toate competițiile, 15 în Ligue 1, pentru a o ajuta pe Lille să câștige pentru prima dată în 56 de ani Ligue 1. Echipa sa de asemenea a fost încoronată câștigătoarea Cupa Ligii Franței, cu Gervinho marcând un gol în victoria cu 2-0 din semifinală împotriva lui Nice pe 20 Aprilie. La sfârșitul sezonului, Gervinho a fost curtat de mai multe echipe, Arsenal, Paris Saint Germain, Atletico Madrid și Newcastle United. Pe 12 Iulie 2011 Gervinho a completat un transfer de la
Gervinho () [Corola-website/Science/325126_a_326455]
-
la intrarea dură a lui Cheick Tioté la Gervinho în interiorul careului. He a marcat primul său gol din ligă în înfrângerea cu 4-3 în fața lui Blackburn Rovers. Pe 23 Octombrie 2011 Gervinho va contribui la toate cele trei goluri pentru victoria lui Arsenal cu 3-1 în fața lui Stoke City, marcând primul gol și pasând decisiv pentru următoarele două goluri date amândouă de Robin van Persie. A dat cel de-al treilea său gol pentru Arsenal pe 3 Decembrie 2011, într-o
Gervinho () [Corola-website/Science/325126_a_326455]
-
lui Arsenal cu 3-1 în fața lui Stoke City, marcând primul gol și pasând decisiv pentru următoarele două goluri date amândouă de Robin van Persie. A dat cel de-al treilea său gol pentru Arsenal pe 3 Decembrie 2011, într-o victorie cu 4-0 în deplasare la Wigan Athletic, marcând cel de-al treilea gol. A marcat cel de-al patrulea său gol pentru Arsenal pe 27 Decembrie 2011 de Boxing Day în minutul 9 împotriva lui Wolverhampton Wanderers.
Gervinho () [Corola-website/Science/325126_a_326455]
-
lansat pe Canalul Englezesc pentru filmare și un mare ecran verde a fost ridicat la Didcot Railway Centre, unde s-a filmat o întinsă scenă de acțiune la mijlocul lunii noiembrie. La sfârșitul lunii noiembrie, s-a filmat o scenă la Victoria Bridge, care face parte din Severn Valley Railway. În ianuarie 2011, s-au filmat câteva scene la Hampton Court Palace. Filmări au avut loc și în septembrie 2011 la Royal Naval College din Greenwich. La începutul lui februarie 2011, echipa
Sherlock Holmes: Jocul umbrelor () [Corola-website/Science/325125_a_326454]
-
din cauza căsătoriei lor care nu a fost aprobată de țarul Nicolae al II-lea al Rusiei. Bunica maternă a Victoriei și bunicul patern al lui Kiril au fost frați iar Biserica Ortodoxă Rusă interzice căsătoria între verișori primari. De asemenea, Victoria divorțase de primul ei soț, Ernest Louis, Mare Duce de Hesse, care era frate cu țarina Alexandra. În cele din urmă, părinților ei li s-a permis să se întoarcă în Rusia. În urma Revoluției ruse din 1917, familia a plecat
Marea Ducesă Kira Kirillovna a Rusiei () [Corola-website/Science/325190_a_326519]
-
declanșa războiul, iar armatele sale le-au atacat pe cele rusești în apropiere de Dunăre. Țarul a răspuns organizând un atac al flotei militare, care a distrus întreaga flotă otomană în Bătălia de la Sinop de pe 30 noiembrie 1853. După această victorie, rușii aveau mână liberă să debarce pe plajele controlate de otomani și să-și aprovizioneze nestingheriți trupele. Distrugerea flotei otomane și amenințarea expansiunii Rusiei au alarmat atât Regatul Unit cât și Franța, care au decis să ia parte activ la
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
dar propunerile lor au fost respinse din nou. Rusia a declarat război Imperiului Otoman pe 24 aprilie 1877. Diplomatul Alexadr Gorciakov a reușit să obțină neutralitatea Austriei în conflict prin semnarea unei înțelegeri prin care rușii primeau în caz de victorie în război mână liberă în Basarabia și Caucaz, austriecii își asigurau în schimb dreptul să ocupe Bosnia și Herțegovina, iar cele două puteri promiteau creștinilor din Balcani o mai mare libertate și independență limitată. Deși Regatul Unit continua să se
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
s-a disputat în data de 9 iunie 1075 între forțele regelui german Henric al IV-lea și un grup de nobili saxoni răsculați pe malul râului Unstrut, în apropiere de Langensalza. Bătălia a constituit o victorie totală a lui Henric, având ca rezultat supunerea Saxoniei cu puțin înainte ca Lupta pentru învestitură dintre Papalitate și Imperiu să înceapă. Bătălia este cunoscută în Germania sub numele de "Schlacht bei Homburg an der Unstrut" ("Bătălia de la Homburg pe
Bătălia de la Langensalza () [Corola-website/Science/325207_a_326536]
-
cele din urmă a stabilit condițiile în care regele să încheie pacea cu rebelii. Henric a solicitat închisoarea pentru toți conducătorii răscoalei, alături de confiscarea fiefurilor acestora, și redistribuirea lor către susținătorii imperiali. Cu cât termenii erau mai duri, cu atât victoria completă obținută de Henric la Langensalza îi convingea pe aceștia să cadă la învoială. Prin gesturi pline de umilință, episcopii, nobilii și țăranii răsculați au sosit desculți în fața armatei regale și s-au supus lui Henric. După aceea, regele a
Bătălia de la Langensalza () [Corola-website/Science/325207_a_326536]
-
aceste ultime evoluții, forțele lui Rudolf s-au întâlnit cu cele ale lui Henric pe râul Weisse-Elster în ceea ce s-a numit bătălia de pe Elster (sau bătălia de la Hohenmölsen). Bătălia, desfășurată în 14 octombrie 1080, ar fi reprezentat o mare victorie pentru forțele antiregaliste. Cu toate acestea, Rudolf și-a pierdut mâna dreaptă în luptă și a rănit mortal în abdomen. El s-a retras la Merseburg, unde a murit în ziua următoare și a fost înmormântat. Majoritatea susținătorilor răscoalei împotriva
Rudolf de Rheinfelden () [Corola-website/Science/325205_a_326534]
-
termine. În sfârșit începe concursul Omul-Pasăre. Nouă concurenții trebuie să înoate și apoi să urce pe stăncile pentru a lua un ou din cuibul unei păsări [Onychoprion fuscatus] și să se întoarcă cu el înapoi. Primul care se întoarce revendică victoria și conducerea insulei pentru tribului sau. Noro câștiga cu greu cursa și Ariki-mau rămâne conducătorul insulei pentru încă un an. Rămână iese în sfârșit din peșteră, palida din cauza șederii îndelungate sub pământ și cu o sarcină vizibilă. Înainte ca cineva
Rapa Nui (film) () [Corola-website/Science/325217_a_326546]
-
, reprezintă o confruntare militară desfășurată în ziua de 4 iulie 907, în care armata bavareză a fost înfrântă de către maghiarii invadatori. Markgraful Luitpold de Bavaria și-a constituit o puternică armată, cu scopul de a obține o victorie decisivă asupra maghiarilor care invadau Germania de sud, după ce își constituiseră un stat în centrul Europei. Armata germană se presupune că includea peste 100.000 de soldați, detaliu care constituuie în mod cert o exagerare. Armata maghiară a regelui Árpád
Bătălia de la Pressburg () [Corola-website/Science/325258_a_326587]
-
bătălia de la Pressburg, maghiarii au reocupat cu fermitate teritoriul răsăritean al Austriei de astăzi până la râul Enns și au început să devasteze regiunile înconjurătoare. Amenințarea maghiară s-a menținut până când, în 955, regele Otto I "cel Mare" a dobândit o victorie decisivă asupra lor în bătălia de la Lechfeld, care a adus liniște și stabilitate internă în teritoriile germane. Înainte de 955 însă, germanii au fost nevoiți, după bătălia de la Pressburg, să aștepte încă 100 de ani pentru a-și permite să atace
Bătălia de la Pressburg () [Corola-website/Science/325258_a_326587]
-
că acest câmp de forță poate fi folosit într-un mod la care nu se gândiseră. Deși folosirea lui un timp mai îndelungat provoacă explozie, oprirea și pornirea repetată la frecvențe înalte înlătură acest pericol. Acțiunea acestei povestiri continuă în "Victorie involuntară", o povestire din Seria Roboților. Ideea acestei povestiri i-a aparținut lui Pohl, iar textul rezultat nu a putut fi vândut de Asimov. Prin urmare, i l-a dat lui Pohl care l-a rescris (sub pseudonimul James MacCreigh
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]