KorAP: Find »[drukola/base=încuraja & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...954 955 956 ...966 >

24,143 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

În 1944. În Franța, Maurice Thorez Încă Îi mai Împingea pe mineri să „producă”. Ambasadorul britanic În Italia vorbea despre influența moderatoare a lui Togliatti asupra aliaților săi socialiști, mai „Înfierbântați”. Stalin avea și el motive Întemeiate să nu-și Încurajeze suporterii din centrul și vestul Europei la exploatarea mâniei populare. Însă spectrul războiului civil și al revoluției rămânea prezent. Constatând În Belgia serioase tensiuni politice și comunitare, Aliații au plasat țara În rândul celor „instabile”, alături de Grecia și Italia. În

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
anilor ’40 semăna mai degrabă cu cea est-europeană, producția de bunuri de consum fiind În mod deliberat defavorizată, consumul alimentar menținut la nivelul de dinainte de război și resursele deturnate către dezvoltarea infrastructurii. Îngrijorați, observatorii americani s-au străduit inutil să Încurajeze guvernul să introducă impozite progresive, să relaxeze politica de austeritate și să permită scăderea rezervelor valutare, pentru a evita declanșarea recesiunii economice. Aici, ca și În Germania de Vest, planificatorii americani ar fi dorit să vadă o politică economică și

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
depindea numai de europeni. Comparația inevitabilă nu se face Însă Între viziunea americană și practicile europene, ci Între anii 1945 și 1918. În mai multe privințe decât ne amintim, cele două ere postbelice semănau izbitor. În anii ’20, americanii Îi Încurajau deja pe europeni să adopte tehnici de producție și relații de lucru americane. În anii ’20, numeroși observatori din SUA vedeau salvarea Europei În integrarea economică și investiția În capital. și tot În anii ’20, europenii priveau și ei peste

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Cehoslovacia. Trupele sovietice trecuseră prin Prusia și ajunseseră În Saxonia. În vest, unde americanii și britanicii duceau practic două războaie separate În nord-vestul și, respectiv, sud-vestul Germaniei, Eisenhower ar fi putut intra În Berlin Înaintea rușilor, dar nu a fost Încurajat În acest sens de la Washington. Lui Churchill Îi surâdea un asalt vestic al Berlinului, dar Roosevelt lua În calcul atât temerile generalilor săi privind posibilele pierderi omenești (o cincime din pierderile umane ale armatei americane În al doilea război mondial

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ar fi fost acest nou regim, susținea Keynes, urma să aibă nevoie de un fel de bancă internațională, care să funcționeze precum banca centrală a unei economii naționale: să mențină o rată de schimb fixă și, În același timp, să Încurajeze și să faciliteze tranzacțiile de valută. Aceasta a fost concluzia de la Bretton Woods. A fost creat (cu bani americani) un Fond Monetar Internațional, „pentru a facilita dezvoltarea și creșterea echilibrată a comerțului internațional” (Articolul I). Consiliul Executiv inițial, modelat după

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
prusaci și, bineînțeles, spre ruși. Dar vremurile se schimbaseră. De aici și decizia britanică, În ianuarie 1947, de a-și dezvolta propriul program atomic. Alegere care avea să conteze abia mai târziu. Pe moment, singura speranță a britanicilor era să Încurajeze prezența continuă a americanilor În Europa (ceea ce Însemna să Îmbrățișeze public credința americană Într-un acord negociat) și să colaboreze simultan cu rușii, În limitele realismului. Cât timp teama de revanșismul german prevala, această politică putea fi susținută cu greu

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
În Germania ocupată: „Era cumplit să te trezești În aceeași tabără cu cei care fuseseră dispuși să i se alăture lui Hitler pentru a-i ține pe comuniști la distanță. Dar cea mai bună soluție pentru Vest era să-i Încurajeze pe germani să creeze ei Înșiși un stat democratic occidental”. Vtc "V" Venirea Războiului Recetc "Venirea Războiului Rece" Imaginați-vă Imperiul Austro-Ungar Împărțit Într-o mulțime de republici mari și mici. Ce Început promițător pentru monarhia rusă universală! František Palacký

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
februarie 1946 la Moscova, comuniștii au hotărât fuziunea cu „aliații” lor mai numeroși, socialiștii. Două luni mai târziu, convergența se concretiza În Partidul Unității Socialiste (În toate contopirile de acest tip, termenul comunist era deliberat omis de proaspăta formațiune). Fiindcă Încurajaseră fuziunea, un număr important de foști lideri social-democrați din Germania de Est au primit posturi onorifice În noul partid și În guvernul corespunzător. Socialiștii care s-au opus au fost denunțați, excluși din partid și, În cel mai bun caz

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
marșat alături de comuniști au fost răsplătiți pe măsură, cu titluri goale: primul șef de stat al Ungariei comuniste, desemnat la 30 iulie 1948, era Árpád Szakasits, fost socialist. Social-democrații din Est erau Într-o situație imposibilă. Socialiștii din Vest Îi Încurajau adesea să se alăture comuniștilor - fie din convingerea inocentă că e mai bine pentru toată lumea, fie În speranța de a tempera comportamentul comuniștilor. Chiar și În 1947, partidele socialiste independente din Est (adică acei socialiști care nu voiau să coopereze

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ei de a obține hegemonia regională. Chiar și numai asta l-ar fi determinat pe Stalin, În timp, să reteze ambițiile generalului. În plus - și acesta a fost elementul decisiv -, Tito Îi făcea probleme În Vest. Iugoslavii au susținut și Încurajat deschis insurecția greacă În 1944 și, mai grav, trei ani mai târziu, când războiul civil grec a reizbucnit. Acest sprijin reflecta activismul Întrucâtva narcisist al lui Tito - Îi ajuta pe comuniștii greci să emuleze propriile lui succese - și era accentuat

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Acheson i-a cerut lui Schuman ca Franța să Înceapă să includă noul stat vest-german În economia europeană. Francezii știau prea bine că trebuie să facă ceva - după cum avea să-i reamintească Jean Monnet lui Georges Bidault, americanii urmau să Încurajeze cu siguranță producția de oțel a proaspăt formatei Germanii de Vest, iar dacă aceasta inunda piața, Franța ar fi fost obligată să-și protejeze propria industrie a oțelului, ajungându-se din nou la războaie comerciale. Așa cum am văzut În capitolul

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Mai mult decât un cartel al cărbunelui și oțelului, dar mai puțin decât un model de integrare europeană, propunerea lui Schuman era o soluție practică la problema care sâcâia Franța anului 1945. În viziunea lui Schuman, Înalta Autoritate urma să Încurajeze competiția, să controleze politica tarifară, investițiile directe și să facă tranzacții În numele țărilor participante. și, mai ales, să preia controlul bazinului Ruhr și al altor resurse vitale din mâini exclusiv germane. Era o soluție europeană la o problemă - principala problemă

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
dintr-un război adevărat. Statul-partid sovietic dobândise un nou mit fondator: marele război pentru apărarea țării. Grație tratamentului aplicat de naziști zonelor ocupate, războiul purtat Între 1941 și 1945 În Rusia a fost Într-adevăr unul pentru apărarea țării. Stalin Încurajase exprimarea autonomă a sentimentelor naționale și religioase, astfel Încât Partidul și țelurile sale au fost temporar eclipsate de iluzia unității În bătălia colosală cu invadatorii nemți. În mod similar, conexiunea dintre URSS și trecutul imperial al Rusiei i-a permis lui

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
criză agrară din regiune: prea puține investiții În utilaje și Îngrășăminte, prea multă mână de lucru folosită parțial, cinci decenii de scădere constantă a prețurilor la produsele agricole. Până s-au instalat confortabil la putere, partidele comuniste din Est au Încurajat activ redistribuirea ineficientă a pământului. Însă după 1949 au Început, cu viteză și agresivitate crescânde, să-i distrugă pe „culaci” și pe „nepmeni”. În primele faze ale colectivizării, micii proprietari de la țară - deja nu prea mai existau moșieri - au fost

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
dintre care zeci de mii au murit, România se remarca prin severitatea condițiilor de detenție și prin diferite Închisori „experimentale”, În special cea de la Pitești, unde, timp de trei ani, din decembrie 1949 până la sfârșitul lui 1952, prizonierii au fost Încurajați să se „reeduce” reciproc prin tortură fizică și psihică. Majoritatea victimelor erau studenți, „sioniști” și alți deținuți politici necomuniști. Statul comunist era permanent Într-un război nedeclarat cu propriii cetățeni. Ca și Lenin, Stalin exploata nevoia de inamici: era În

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
reușeau efectiv să extragă cu forța plusvaloare de la mineri și muncitori, dar nu mai mult. Agricultura din blocul sovietic regresa vizibil, ineficiența-i proverbială fiind ilustrată de acei funcționari sovietici din Frunze (astăzi Bișkek, În KÎrgîzstan) care În 1960 Îi Încurajau pe țărani să-și facă norma de unt (arbitrară și irealizabilă) cumpărând În vrac de la băcănie... Epurările și procesele, cu corul aferent de plăsmuiri, au distrus În Est și ce mai rămăsese din sfera publică. Politica și administrația au devenit

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
durabil. Aceste vederi au câștigat teren după izbucnirea războiului din Coreea, când Statele Unite au Început să pledeze pentru reînarmarea vest-germanilor. Comuniștii puteau combina acum atacurile asupra ex-naziștilor din Bonn cu acuzația că America sprijină „revanșismul fascist”. Ostilitatea naționalistă față de „anglo-americani”, Încurajată În timpul ocupației, dar Înăbușită după eliberare, a fost scoasă de la naftalină și repusă În circulație În Italia, Franța și Belgia, precum și În Germania, de către Brecht și alți scriitori est-germani. Vrând să profite de teama nelămurită - dar generalizată - de un nou

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Silone, Vittorini și alții. Numai În artă și literatură, unde absurditatea politicii culturale staliniste Îi afecta pe poeți și pictori, intelectualii occidentali s-au dezis constant de Moscova - Însă chiar și aici opoziția lor era estompată, de teamă să nu Încurajeze „propaganda” americană 13. Pe de altă parte, În lupta pentru simpatia maselor occidentale, Sovietele pierdeau teren cu repeziciune. Pretutindeni În afară de Italia scorul comuniștilor a fost, de la sfârșitul anilor ’40, În declin constant, iar - dacă e să ne luăm după sondajele

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
iarna”... Aluziile sexuale de orice fel erau interzise: nici vorbă de „iepuri” sau „instincte animale”4. Mai mult, membrii parlamentului nu puteau apărea În programe radiofonice „nedemne sau nepotrivite” pentru personalități și nu erau tolerate glumele sau referințele ce puteau Încuraja „greve sau dispute industriale, piața neagră, trântorii și pungașii”. E clar, după formulele folosite („trântori” și „pungași” pentru figuri dubioase și delincvenți minori, „piața neagră” ca termen generic incluzând toți comercianții și cumpărătorii care fentau sistemul de rații și celelalte

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
abia după sfârșitul războiului). America nu domina Însă cinematograful european postbelic numai dintr-un capriciu al gustului popular. Exista un context politic: filmele americane „pozitive” au inundat Italia exact În momentul crucial al alegerilor din 1948; Departamentul de Stat a Încurajat studiourile Paramount să relanseze În acel an Ninocika (1939) pentru obține un maxim de voturi anticomuniste. și invers: Washingtonul a cerut ca The Grapes of Wrath (Fructele mâniei) al lui John Ford (realizat În 1940) să fie oprit de la distribuție

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
europenii nu și-au mai făcut treaba. N-au făcut sacrificii nici măcar pentru siguranța propriilor soldați. Dwight Eisenhower Motivul principal pentru care francezii nu trebuie să aibă capacitate nucleară e efectul pe care l-ar avea asupra nemților: i-ar Încuraja să dorească același lucru. John F. Kennedy Tratatele, vedeți dumneavoastră, sunt ca fetele și trandafirii: durează cât durează. Charles de Gaulle Numai instituțiile politice pot forma caracterul unei națiuni. Madame de Staël În faimosul său studiu despre creșterea stabilității politice

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
rândul lor după comunitatea pe care o deserveau (flamandă sau valonă). Mai firave, curentele liberale din ambele țări nu Își permiteau o Împărțire demonstrativă pe criterii comunitare. Experiența războiului și a ocupației, precum și amintirea disensiunilor civice din deceniile anterioare au Încurajat Însă o tendință accentuată de cooperare dincolo de granițele comunitare. Mișcările extremiste, În special naționalismul flamand, au fost discreditate de colaborarea oportunistă cu naziștii. În urma războiului, oamenii se identificau mai puțin cu un anumit partid politic (dar la fel de mult cu serviciile

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
trei sferturi din producția de aluminiu și majoritatea băncilor germane. Cu alte cuvinte, descentralizarea puterii nu Însemna neimplicarea guvernului. Menținând o prezență economică activă fie direct, fie indirect (prin companiile deținute), guvernele regionale și cel federal aveau capacitatea de a Încuraja politici și practici aducătoare de armonie socială și profit privat. Băncile jucau un rol crucial, acționând ca intermediari Între guvern și Întreprinderi - care, de obicei, aveau bancheri În consiliile de conducere. Astfel au reapărut vechile practici economice germane, În special

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Germaniei cu Europa de Est au fost efectiv Înghețate de-a lungul următorilor zece ani. Pe plan intern, pe lângă alocarea de resurse considerabile pentru a ajuta refugiații, prizonierii repatriați și familiile lor să se integreze În societatea vest-germană, guvernele anilor ’50 au Încurajat o abordare evident necritică a trecutului recent al Germaniei. În 1955, Ministerul de Externe a protestat formal Împotriva selecționării documentarului Nuit et brouillard (Noapte și ceață) de Alain Resnais la Festivalul de Film de la Cannes din acel an. În perspectiva

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
istorice adânci În Germania. Deși acest fapt pare să confirme ideea că Germania postbelică suferea de amnezie colectivă, realitatea era totuși mai complicată. Germanii nu uitaseră, ci mai degrabă Își aminteau selectiv. De-a lungul anilor ’50, oficialitățile vest-germane au Încurajat o viziune reconfortantă despre trecut conform căreia Wehrmachtul se comportase eroic, iar naziștii reprezentau o minoritate ce fusese pedepsită cum se cuvine. Printr-o serie de amnistii, criminalii de război aflați În Închisoare au fost treptat eliberați și reintegrați În

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]