24,388 matches
-
depresiuni situate între dunele de nisip. Ele urmăresc direcția generală a dunelor din zonă. În timpul verii, din cauza lipsei de apă, suprafețele respective nu pot fi folosite util. În zona Calafat-Poiana Mare, întreruperile apelor freatice sunt puse în evidență de apariția izvoarelor, care se găsesc la baza teraselor. Apele de inundație, îndeosebi cele din luncă și prima terasă, și precipitațiile atmosferice alimentează apele freatice. Datorită adâncimii mici a lacurilor, a vitezei mari a vântului de 5-6 m/s, se reușește deranjarea gradienților
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
prezent mai există doar "Tăul Mare". În jurul anului 1950 "Tăul Mic" mai era încă lac, dar cu începere din anii 60 ai secolului al XX-lea a început un proces de colmatare a lui. Între timp, lacul a dispărut. 3. Izvoare<br> - În vestul carierei de calcar, pe drumul care duce spre satul Petreștii de Jos, se află "Izvorul lui Alexandru Macedon", nume bazat pe o legendă populară locală.<br> - În vecinătatea satului se găsește "Izvorul Romanilor" (coordonate: 46°35'28
Săndulești, Cluj () [Corola-website/Science/325224_a_326553]
-
din anii 60 ai secolului al XX-lea a început un proces de colmatare a lui. Între timp, lacul a dispărut. 3. Izvoare<br> - În vestul carierei de calcar, pe drumul care duce spre satul Petreștii de Jos, se află "Izvorul lui Alexandru Macedon", nume bazat pe o legendă populară locală.<br> - În vecinătatea satului se găsește "Izvorul Romanilor" (coordonate: 46°35'28"N 23°42'41"E), de unde romanii au captat apa potabilă și au transportat-o prin apeducte până la
Săndulești, Cluj () [Corola-website/Science/325224_a_326553]
-
timp, lacul a dispărut. 3. Izvoare<br> - În vestul carierei de calcar, pe drumul care duce spre satul Petreștii de Jos, se află "Izvorul lui Alexandru Macedon", nume bazat pe o legendă populară locală.<br> - În vecinătatea satului se găsește "Izvorul Romanilor" (coordonate: 46°35'28"N 23°42'41"E), de unde romanii au captat apa potabilă și au transportat-o prin apeducte până la castrul Potaissa, pe o distanță de câțiva km.<br> - În trecut, localnicii aduceau apă de băut de la
Săndulești, Cluj () [Corola-website/Science/325224_a_326553]
-
Romanilor" (coordonate: 46°35'28"N 23°42'41"E), de unde romanii au captat apa potabilă și au transportat-o prin apeducte până la castrul Potaissa, pe o distanță de câțiva km.<br> - În trecut, localnicii aduceau apă de băut de la "Izvorul Buna" (coordonate: 46°35'07"N, 23°43'05"E), situat în partea de nord-vest a satului, apa din fântânile satului nefiind de bună calitate.<br> - Fântâna “"Soponița"” se afla la intrarea Văii Săndulești în sat (coordonate: 46°34'50
Săndulești, Cluj () [Corola-website/Science/325224_a_326553]
-
23°42'53"E). Apa fântânii a fost folosită în trecut de către localnici pentru spălatul rufelor, având proprietăți bazice, asemănătoare cu cele ale săpunului (de aici îi vine numele). În anul 2015 fântâna a dispărut, în urma amenajării drumului învecinat. <br> - Izvorul “La Fântânele”, la vest de sat, obârșia Văii Vapa (Pârâul Văpii), afluent de stânga al Văii Hășdate, în care se varsă nu departe de cabana din Cheile Turzii. În zona izvorului există 3 fântâni. În apropierea satului, în zona carierei
Săndulești, Cluj () [Corola-website/Science/325224_a_326553]
-
2015 fântâna a dispărut, în urma amenajării drumului învecinat. <br> - Izvorul “La Fântânele”, la vest de sat, obârșia Văii Vapa (Pârâul Văpii), afluent de stânga al Văii Hășdate, în care se varsă nu departe de cabana din Cheile Turzii. În zona izvorului există 3 fântâni. În apropierea satului, în zona carierei de calcar, arheologii care au cercetat traseul autostrăzii "Transilvania" au găsit o mare așezare preistorică. În zonă existau cel putin 100 de locuințe de acum 4.000 de ani, plus cimitire
Săndulești, Cluj () [Corola-website/Science/325224_a_326553]
-
epoca bronzului erau folosite de o populație a cărei origine nu a fost deocamdată stabilită, deși în zonă a fost găsit un mare număr de vase ceramice, unelte și podoabe. În punctul „Piatra Tăiată“ (în ) (loc situat în apropiere de "Izvorul Romanilor") se afla în perioada romană principala carieră a orașului și a castrului roman Potaissa. În secolul al XIX-lea, când urmele exploatărilor romane mai erau vizibile, s-au făcut observații detaliate privind tehnicile de desprindere a blocurilor de calcar
Săndulești, Cluj () [Corola-website/Science/325224_a_326553]
-
s-au descoperit țigle, chei, opaițe, fragmente ceramice și mai multe monede. Descoperirile indică existența unei așezări și în preajma carierei romane de calcar. În Evul Mediu timpuriu în apropiere au mai existat 2 mici sate ("Párdé" la sud, în zona izvorului văii Pordeiului, și "Kovácsteluk" la nord, în zona fostei cariere de gips Buna) ambele dispărute după năvălirea tătarilor din anul 1241. În secolele XIX-XX calcarul de la Săndulești a servit drept materie primă pentru producția de ciment la Turda. Pentru transportul
Săndulești, Cluj () [Corola-website/Science/325224_a_326553]
-
1982. Vizitele de documentare geografică în Podișul Armeniei și în Munții Caucaz (1971), în pustiurile Asiei centrale (1975, 1981, 1983), în zona Lacului Baikal (1971, 1983, 1985, 1987, 1989), pe fluviul Amur (1983, 1989), în Podișul Ordos (1974, 1987), la izvoarele fluviului Mekong și în zona carstică de la Kunming și Guilin (1992), în Munții de Diamant din Coreea de Nord (1989), studierea comparativ al coastelor Mării Mediterane (litoralul francez - 1993, litoralul Greciei - 1991, litoralul turc - 1994 și litoralul egiptean - 1995) etc. i-au
Gheorghe Neamu () [Corola-website/Science/324550_a_325879]
-
care s-a consacrat este în primul rând, climatologia față de care avea o adevărată predilecție, după cum arăta în anul 1946, prof.dr.I.Gugiuman, cel care l-a cunoscut, apreciat și a dus mai departe, la cote înalte, aceste preocupări. (1922), Asupra izvoarelor râului Lala (Bistrița românească), Rev.Șt.„V. Adamachi”, IX, 1; (1923), Asupra izvoarelor variațiunilor nivelului apelor Moldova și Bistrița, BSRRG, XLII, p. 153-187; (1924), Climatologia câmpiei dintre Olt și Argeș, Acad. Rom., MSS, Seria III, II, Mem. 5; (1925), Pescuitul
Iulian Rick () [Corola-website/Science/324694_a_326023]
-
adevărată predilecție, după cum arăta în anul 1946, prof.dr.I.Gugiuman, cel care l-a cunoscut, apreciat și a dus mai departe, la cote înalte, aceste preocupări. (1922), Asupra izvoarelor râului Lala (Bistrița românească), Rev.Șt.„V. Adamachi”, IX, 1; (1923), Asupra izvoarelor variațiunilor nivelului apelor Moldova și Bistrița, BSRRG, XLII, p. 153-187; (1924), Climatologia câmpiei dintre Olt și Argeș, Acad. Rom., MSS, Seria III, II, Mem. 5; (1925), Pescuitul în Japonia după război, Rev.Șt.„V. Adamachi”; (1928), Cercetări de geografie economică
Iulian Rick () [Corola-website/Science/324694_a_326023]
-
deopotrivă întreprinzător de succes și om politic gorjean prezent în Parlamentul țării vreme de aproape trei decenii. Concertându-și eforturile, autorii au parcurs un material bibliografic impresionant existent în arhive, biblioteci, colecții particulare, muzee, nelipsind desigur cercetarea pe teren, unde izvoarele documentare și sursele orale sunt încă vii. Metoda de cercetare este una contextuală, plasându-l pe protagonist "”în sistemul de idei moderne, novatoare și europene, ce caracteriza societatea românească la cumpăna secolelor al XIX-lea și al XX-lea”", mai
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]
-
al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate") și se întinde pe o suprafață de 500 hectare. Aria naturală reprezintă o zona montană constituită din ponoare, izvoare carstice ("Fântână Stanchii"), văii (Cisla, Șesuri, Vulcănescu), abrupturi calcaroase ("Cearcănul, Stana Sasului, Podul Cearcănului") și căldări glaciare (partea nordică a "Vârfului Jupania"), cu sectoare de pășuni de munte, păduri de conifere și jnepenișuri ("Cornul Nedeii, Cearcănul Mestecăniș"); cu o mare
Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsinii () [Corola-website/Science/324785_a_326114]
-
în județul Maramureș, pe teritoriul administrativ al comunei Desești. Aria naturală se află în Munții Gutâi - Igniș (o grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali), în partea central-nordică a județului Maramureș (în "Platoul Izvoare") și cea nord-vestică a satului Mara, la o distanță de 30 de km, față de municipiul Baia Mare, lângă drumul județean DJ183A Rezervația naturală declarată arie protejată prin "Legea Nr. 5 din 6 martie 2000" publicată în Monitorul Oficial al României Nr.
Mlaștinile Vlășinescu () [Corola-website/Science/324777_a_326106]
-
a Pârâului Bucov, pe dealurile aceluiași pârâu. Relieful este alcătuit din partea nordică a câmpiei Găvanu -Burdea și este format din dealuri și văi înguste. La sud se mărginește cu comuna Siliștea-Gumești, din județul Teleorman, la nord, cu comunele Ungheni și Izvorul de Jos, la estare ca limită râul Teleorman, satele Palanga, Popești, Slobozia-Trăznitu și Tătărăștii de Sus. Iar la vest, comunele Miroși și Căldăraru, având ca limită linia fierată Roșiori-Costești. Ca forme de relief predomină câmpia ( câmpia Găvanu-Burdea) și dealurile Bucovului
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
află dealurile Teleormanului, care vin dinspre Costești și se pierd dincolo de Tătărăști, atingând în unele locuri 200 m. înălțime.; la nord, dealurile Bucovului șiPiscului; la vest- dealurile Strâmbei și în interior dealurile Barbeșului și Purcarului. Câmpiile mai importante sunt: Coșcovele, Izvoarele, Strâmba și Tudoria. Dintre ape, râul cel mai apropiat de sat, cu debitul cel mai mare este Teleormanul care izvorăște mai jos de Slătioare și merge paralel cu drumul național Pitești-Costești-Alexandria, vărsându-se în râul Vedea. Râul Câinelui sau Strâmba
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
și mai rari, socul și salcia mai mult pe albia râurilor. Fagii, care altădată se întindeau peste tot, au dispărut cam de 100 de ani, rămânând doar amintirea lor în toponimicul La Fagi, o tarla de pământ între Palanga și izvorul de Jos, care altădată aparținuse satului Bucov. De asemenea și ulmul e pe cale de dispariție cam de 30-40 de ani, iar în ultimul timp au început să se usuce și stejarii și salcâmii. Ca plante sălbatice în zona noastră cresc
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
desprins de mânăstiri fiind răscumpărată deoarece la 1830 aparținea Serdarului Tudorache Râculescu care și el la rândul lui prevăzuse în testament să o lase ca danie Mânăstirii Pasărea după moartea lui. La 1840 hotarele moșiei erau următoarele: La răsărit moșia Izvorul a lui Tache Budișteanu și moșila lui Aga Costache Bellu din Tătărăști. La apus moșia Ciocești și Băbeni- Negoiu, moșnenească. La miazăzi se învecinează cu moșia Râculeasa a răposatului medelnicer 1 Tudorache Serdarul și cu moșia Chelească moșnenească. La miază
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
Peștilor, Cataramă, Micislău, Novicior, Novat; Râul Ruscova cu afluenții: Budescu, Lutoasa, Bardiu, Covașnița, Drahmirov, Roșușul, Paulic, Pentaia, Repedea, Ialnic și Valea Frumușeaua. În suprafață parcului, pe șeaua dintre vârfurile Farcău și Mihăilecu se află Lacul Vinderelu, lac glaciar alimentat de izvorul pârâului omonim și de apele provenite din precipitații și topirea zăpezilor. Climă este una continental-moderată, în general rece și umedă în zonele înalte, cu interferente de aer cald tropical în zonele joase, cu veri răcoroase și ierni geroase (cu diferențiere
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
și de asta, le zice Dan. Din șița rămasă le face la toți haripi, le leagă de mâini, se închină și zboară care-ncotro. Manole sări primul dinjos de mânăstire, apoi ceilalți și unde cădeau din lacrimile lor se formau izvoare cristaline. Pe unde căzură se făcură văi cu așezări omenești. La noi Valea lui Dan, Dănești și Valea Danului. Toți dănenii mândri de dulgherul Dan dădură pruncilor la naștere numele de Dan, Dănilă, Dăniloiu, nume care se păstrează până azi
Valea Danului, Argeș () [Corola-website/Science/324852_a_326181]
-
470 m) și Vârful Moldoveanu (2.544 m), în bazinul râul Doamnei-căldarea Valea Rea, la o altitudine de 2.156 m, și are o suprafață de 0,50 hectare. Aria naturală reprezintă un lac de origine glaciară, alimentat de trei izvoare. La ieșirea din lac se formează albia râului Valea Rea, unul din cei doi afluenți al "râului Doamnei".
Lacul Valea Rea () [Corola-website/Science/326024_a_327353]
-
de recrutare pentru armatele france. În jurul anului 550, francii au pus provincia sub administrația unui duce, fie de origine francă, fie recrutat din familii locale înstărite, având rolul de guvernator regional și reprezentant al regelui franc. Primul duce consemnat în izvoarele documentare a fost Garibald I, din puternica familie a Agilolfingilor.. Momentul a marcat începutul unei lungi serii de duci proveniți din această familie, aflată la conducerea ducatului până în anul 788. Timp de un secol și jumătate, ducii de Bavaria au
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
traducător din limba ebraica. Publică articole despre arta și cultura la ziare israeliene de limbă română. Este activ pe internet cu o bogată bibliografie. A publicat două cărți de poezie și nenumărate articole de artă și cultură. Apare în Antologia "Izvoare" cu 4 poeme. Apare frecvent în Revistele virtuale: Omnigraphies, Egophobia, ArtOut, Bibliotecă Maia Martin, Revista Bucovina. Este colaborator permanent la publicațiile săptămânale: Revista Familiei, Maximum, Jurnalul Săptămânii. Participa și publică activ pe "Rețeaua Literară" și "Cititorul de Proza" (rețele literare
Adrian Grauenfels () [Corola-website/Science/326058_a_327387]
-
social. Simboluri cunoscute ale zonei: Accesul în zona se face dinspre Buzău pe DJ203K, drum asfaltat până la Lopătari. Din acestă, pornesc derivații spre valea Râmnicului în apropiere de intrarea în Vintilă Vodă: Dinspre Râmnicu Sărat: Zidul Uriașilor se află spre izvoarele râului Câlnău, în comuna Valea Salciei. Este vorba despre un zid din roci masive dure și relativ netede care includ scoici - resturi ale unei plaje de acum 11 milioane de ani a mării preistorice Paratethys. Ansamblul (în aparență un martor
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]