24,548 matches
-
feței externe a emisferei. Delimitat anterior de către partea verticală a șanțului cingular numită ramura marginală ("Ramus marginalis"), posterior de șanțul parietooccipital, superior de marginea emisferică, inferior de șanțul subparietal, precuneusul este format din două circumvoluții, una anterioară și alta posterioară, separate printr-un șanț vertical mai mult sau mai puțin profund, uneori izolat, uneori unit cu șanțul subparietal. Acest șanț, care taie, mai mult sau mai puțin, marginea superioară a emisferei și precuneusul, este cunoscut sub numele de șanț parietal transvers
Precuneus () [Corola-website/Science/326846_a_328175]
-
cu șanțul subparietal. Acest șanț, care taie, mai mult sau mai puțin, marginea superioară a emisferei și precuneusul, este cunoscut sub numele de șanț parietal transvers (Brissaud) ("Sulcus parietalis transversus"). Șanțul subparietal este o extinderea posterioară a șanțului cingular, care separă precuneusul de girusul cingular. Acest șanț este aproape întotdeauna întrerupt de două pliuri de trecere verticale, unul anterior și altul posterior, numite "pliuri de trecere parietolimbice" ("plica de trecere parietolimbică anterioară și posterioară") care întrerup la ambele extremități șanțul subparietal
Precuneus () [Corola-website/Science/326846_a_328175]
-
Ultima reverență" această convenție a fost aplicată la o poveste de spionaj unde ar fi mai bine ca personajul negativ să fie liber, neștiind că el și țara sa au fost păcăliți. Mai presus de toate, povestirea nu poate fi separat de situația politică de la momentul scrierii sale - 1917, al treilea an al teribilului război, când șovinismul și ura față de nemți s-au răspândit în literatura britanică. Conan Doyle a fost implicat în propaganda de razboi încă din timpul Războiului Burilor
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
unei taxe pe cap de locuitor, "jizya", care afecta profund nivelul de trai al țăranilor în anii în care recoltele erau proaste. Legea recrutării "devșirme" impunea comunităților creștine să predea 20% dintre băieți pentru armatei otomane. Tinerii urmau să fie separați definitiv de familiile lor, convertiți la islam și antrenați să completeze efectivele regimentelor de elită otomane, printre care și cele ale corpului de ieniceri. Imperiul Otoman fusese într-o anumită perioadă istorică una dintre cele mai importante puteri militare din
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Franța a echipat și antrenat o armată terestră și o flotă moderne pentru regiumul lui Muhammad Ali Pașa. Aceste acțiuni au fost supravegheate cu suspiciune de guvernul de la Londra. Britanicii au considerat pe bună dreptate că egiptenii aveau să se separe de Imperiul Otoman. Guvernul de la Paris a adoptat în Mediterana aproape din principiu atitudini diferite de cele ale Londrei, așa cum a fost susținerea intervenției marilor puteri în conflictul din Grecia. Totuși și Parisul împărtășea unele dintre temerile Londrei cu privire la expansiunea
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
arcada alveolară inferioară ("Arcus alveolaris mandibulae") cu 16 alveole dentare ("Alveoli dentales mandibulae") în care se află rădăcinile dinților inferiori. Rădăcinile dinților sunt fixate de alveole dentare prin intermediul periodontului (numit și ligamentul alveolo-dentar sau ligamentul periodontal). Alveolele dentare sunt sunt separate între ele prin niște pereți osoși numiți septuri interalveolare ("Septa interalveolaria mandibulae"). Alveolele dentare sunt fie uniloculare, fie multiloculare după numărul rădăcinilor dinților. Alveolele dentare ale dinților incisivi, canini, premolari sunt uniloculare - conțin o singură rădăcină dentară. Alveolele dentare ale
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
Alveolele dentare sunt fie uniloculare, fie multiloculare după numărul rădăcinilor dinților. Alveolele dentare ale dinților incisivi, canini, premolari sunt uniloculare - conțin o singură rădăcină dentară. Alveolele dentare ale dinților molari sunt multiloculare - conțin 2 sau 3 rădăcini dentare, care sunt separate între ele prin septuri interradiculare ("Septa interradicularia mandibulae"). Pe fața anterioară a porțiunii alveolare se află niște proeminențe verticale, numite eminențe alveolare ("Juga alveolaria mandibulae"), acestea corespund reliefului alveolelor dinților frontali (incisivi și canini) care proemină în afară. Pe partea
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
musculi pronatoris teretis) este mai mare și mai superficial față de capul ulnar, și are originea pe fața anterioară a epicondilului medial al humerusului ("Epicondylus medialis humeri"), pe septul intermuscular medial al brațului ("Septum intermusculare brachii mediale"), pe septul care îl separă de mușchiul flexor radial al carpului ("Musculus flexor carpi radialis") și de pe fascia antebrahială ("Fascia antebrachii"). Capul ulnar ("Caput ulnare musculi pronatoris teretis") este mai mic și mai profund, fiind situat sub capul humeral, și are originea de pe fața medială
Mușchiul rotund pronator () [Corola-website/Science/325662_a_326991]
-
istoricului Web, însă paginile pot fi adăugate în vizualizarea ”Aplicații”, suplinindu-se astfel, oarecum, lipsa semnelor de carte. Nici suportul pentru file nu există, dar există suport pentru mai multe ferestre de browser ce vor fi adăugate ca și capturi separate în cadrul vizualizării ”Aplicații deschise”. Este echipat cu UMTS/HSPA/EDGE, GSM 850/900/1800/1900, NFC, WiFi 802.11 a/b/g/n, Bluetooth 2.1 cu EDR, GPS cu suport A-GPS. N9 are o gamă completă de senzori
Nokia N9 () [Corola-website/Science/325651_a_326980]
-
familiei Ginz s-a schimbat odată cu începutul celui de-al doilea război mondial. Legile rasiale germane prevedeau că copiii proveniți din mariaje interetnice trebuiau deportați în lagăre după împlinirea vârstei de 14 ani. Astfel, în anul 1942, Petr a fost separat de mama (care nu era evreică) și sora sa (care nu împlinise încă vîrsta de 14 ani) și, împreună cu tatăl său, a fost deportat în lagărul de la Terezin. După doi ani avea să le urmeze și sora Eva. În lagărul
Petr Ginz () [Corola-website/Science/325695_a_327024]
-
Giumalău obligă apele râului să-l ocolească creând un splendid meandru în jurul acestuia, meandru în care se află și cabana Zugreni. La circa 80 m în aval de cabană se află Piatra lui Osman, în apropierea gurii pârâului Colbu care separă Munții Giumalău de Munții Rarău. Urmează în aval Grindul Pușcatei, o îngustă fâșie stâncoasă ce leagă Colțul Acrii de Pietrosul Bistriței. Mai departe, apele râului trec pe sub stâncile de la Râpa Scara din abruptul Pietrosului și pe sub Stânca Coifului, ce face
Cheile Zugrenilor () [Corola-website/Science/325738_a_327067]
-
află multe lucruri despre autismul lui Raymond, de care îl credea inițial că este vindecabil - rezultând în frustrarea lui frecvent cu ideile fixe ale fratelui său. El află, de asemenea, despre modul în care fratele său a ajuns să fie separat de familia sa, ca urmare a unui accident suferit când a fost lăsat singur cu Charlie, pe când acesta din urmă era un copil mic. Raymond cântă "I Saw Her Standing There" al formației The Beatles așa cum o făcea când Charlie
Rain Man () [Corola-website/Science/325751_a_327080]
-
cele din urmă, de un telefon de la Annie, care insistă că el să vină imediat. Ea avea nevoie de el pentru a ucide un păianjen. Urmează o reconciliere, împreună cu un jurământ de a rămâne împreună. Cu toate acestea, discuțiile lor separate cu terapeuții lor fac evident faptul că există o înstrăinare nerostita. Atunci cand cariera lui Annie o duce Los Angeles, Alvy zboară cu ea, dar pe drumul de întoarcere ei sunt de acord că relația lor nu merge. După ce a pierdut
Annie Hall () [Corola-website/Science/325777_a_327106]
-
neinteresant, un fel de exercițiu cerebral." El a sugerat o narațiune mai liniară. Din fericire, în buget a fost înscris un programul de filmare de două săptămâni pentru post-producție, astfel că la sfârșitul anului 1976 s-au realizat trei filmări separate pentru segmentul final, două dintre ele apărând în film. Unul dintre ele o prezintă pe Annie Hall luându-l pe noul ei iubit la "The Sorrow and the Pity", pe care ea l-a văzut cu părere de rău cu
Annie Hall () [Corola-website/Science/325777_a_327106]
-
pentru prima dată în numărul din septembrie 1839 al revistei "Burton's Gentleman's Magazine". Ea a fost ușor revizuită în 1840 pentru colecția "Tales of the Grotesque and Arabesque". Povestirea conține poemul „Palatul bântuit”, care a fost anterior publicată separată în numărul din aprilie 1839 al revistei "Baltimore Museum". În 1928, Éditions Narcisse, predecesoare a editurii Black Sun Press, a publicat o ediție limitată de 300 de exemplare numerotate, cu ilustrații de Alastair. Prima traducere în limba română a fost
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
teama indusă de vecinătatea avarilor, în pofida tratatului de prietenie încheiat recent. Ca semn al neliniștii poate fi considerată și măsura luată de Alboin de a pustii Pannonia înainte de plecare, în ideea de a crea un fel de cordon care să separe longobarzii de avari. Calea aleasă de Alboin pentru a ajunge în Italia și durata deplasării au constituit un subiect controversat. Potrivit istoricului Neil Christie, longobarzii s-au scindat în câteva grupuri de migrație, având o avangardă cu misiuni de recunoaștere
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
fi de mare ajutor pana unghia se va regenera complet. Unghiile tehnice nu sunt însă lipsite de riscuri. Rezidurile rămase de la acryl sunt cunoscute ca ducând la roșeața unghiei, durere, umflare și chiar la reacții alergice puternice. Unghia se poate separa de patul unghiei și dacă rădăcina unghiei de deteriorează, unghia nou crescută poate fi deformată, de multe ori această având denivelări pe suprafața ei. În general aceste efecte dispar, însă în decursul a mai multor luni. De asemenea lipiciul pentru
Unghii tehnice () [Corola-website/Science/325039_a_326368]
-
Edward Keith-Roach, a acceptat o solicitare arabă pentru a impune această interdicție. Astfel, ofițerul britanic staționat în zona Zidului a primit misiunea de a nu permite evreilor să se așeze în apropierea Zidului. Evreilor nu le era permis nici să separe femeile de bărbați printr-un paravan. În practică, această interdicție nu era aplicată în mod rigid, și existau situații în care se aducea un paravan separator atunci când numărul de credincioși era mai mare. La 24 septembrie 1928, în ziua de
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
mai importantă dată a calendarului religios evreiesc, poliția britanică (se pare, foști membri ai unităților „Black and Tans” care au acționat în trecut în Irlanda) a recurs la forță pentru a înlătura paravanul (mehitzá) adus de credincioșii evrei pentru a separa femeile de bărbați. Femei care s-au împotrivit scoaterii paravanului au fost bătute de poliție cu ajutorul unor bucăți de lemn. Și scaunele pe care se așezaseră câțiva dintre bătrâni au fost înlăturate. Episodul a produs consternare în rândul evreilor in
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
este scund in raport cu împrejurimile lui, vârful său atingând altitudinea de 743 metri deasupra nivelului mării.. Muntele este mai înalt doar față de ramificația Orașului lui David, aflată la sud. La est muntele este delimitat de râul Kidron, care îl separă de lanțul Muntelui Măslinilor. La vest este mărginit de Valea Centrală (Hagay Hamerkazí), iar la nord de râul Nahal Beit Zeta. La marginea de sud se află o prelungire a Dealului Ofel, din care se ramifică colina Orașului lui David
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
în interiorul său, formațiunea ajungând până în câmpia Saxoniei în nord. Poziționarea sa centrală în Germania de dincolo de Rin a fos motivul pentru care Thuringia a devenit un punct de plecare pentru misiunea creștină a Sfântului Bonifaciu. Thuringienii au avut o identitate separată până în anii 785-786, atunci când unul dintre conducătorii lor, Hardrad, a condus o insurecție eșuată împotriva lui Carol cel Mare. Carolingienii au codificat obiceiurile și cutumele thuringienilor în cadrul "Lex Thuringorum" și au continuat să stabilească un tribut în cantitate de porci
Turingieni () [Corola-website/Science/325079_a_326408]
-
o claritate dubioasă, cititorii ziarelor din sec. 19 nu se așteptau sau nu doreau neapărat, ca relatările să fie pur non-ficțiune. Istoricul Michael Robertson a afirmat că "Reporterii ziarelor și cititorii din anii 1890 erau mai puțin concentrați pe a separa bine raportarea bazată pe fapte, opinii și literatură". Pulitzer, deși nu dispunea de resursele lui Hearst, a publicat pe prima pagină a ziarului său știri despre război. Presa galbenă a acoperit extensiv subiectul revoluției și de multe ori inexact, dar
Jurnalismul galben () [Corola-website/Science/325082_a_326411]
-
consecutive în cel puțin două culori diferite. Două mâini de chintă sunt clasificate prin compararea a celei mai mari cărți din fiecare mână. Două chinte cu aceeași carte mare sunt de valoare egală, felurile cărților nefiind folosite pentru a le separa. Chintele sunt descrise de către cea mai mare carte a lor, ca în „Chintă de zece” pentru mâna de cărți 10♣ 9♦ 8♥ 7♣ 6♠ . O mână, cum ar fi A♣ K♣ Q♦ J♠ 10♠ este un As de Chintă (de
Lista de mâini de poker () [Corola-website/Science/325097_a_326426]
-
palatin); conține sinusul maxilar și canale ce străbat maxila (canalul suborbitar, canale alveolare). Fiecare maxilă este formată din două oase care s-au sudat în timpul dezvoltării embrionare: maxila propriu-zisă și osul incisiv ("Os incisivum"). Uneori, cele două părți pot fi separate prin sutura incisivă ("Sutura incisiva") sau pot fi complet izolate (cheiloschizis sau buza de iepure). Corpul maxilei ("Corpus maxillae") prezintă o bază și un vârf și are 4 fețe: 4 procese (apofize) Structurile interioare: Corpul maxilei ("Corpus maxillae") este porțiunea
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
trei margini (anterioară, posterioară și inferioară) Fața anterioară ("Facies anterior") este ușor concavă și situată anterolateral. Ea prezintă: Fața posterioară sau infratemporală ("Facies infratemporalis") este concavă și rugoasă și privește posterolateral formând peretele anterior al fosei infratemporală ("Fossa infratemporalis"). Esre separată de fața anterioară prin procesul zigomatic. În partea inferioară ea se articulează cu osul palatin și cu procesul pterigoid. Pe fața posterioară se află : Procesul zigomatic al maxilei (apofiza zigomatică a maxilarului) este o proeminență laterală a maxilei, situată la
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]