23,989 matches
-
noastră neprevăzută. Privea câmpia învolburată de furtună. Părul, fluturând în vânt, i se răsfira pe față. Îl dădea la o parte din când în când, cu un gest rapid. În ciuda soarelui, începea uneori să cadă o ploaie măruntă. Charlotte îmi zâmbea prin vălul acela scânteietor. Ceea ce s-a întâmplat pe neașteptate pe palierul ce se legăna în mijlocul stepei a semănat cu încântarea unui copil care, după o îndelungă cercetare zadarnică, descoperă în liniile încurcate savant dintr-un desen un personaj sau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Dar, mai ales, a pus în fața noastră o sticlă cu vin. Niciodată nu cinasem așa. Până și chelnerul și-a dat parcă seama de ceea ce era neobișnuit la perechea pe care o alcătuiam și în ciudățenia acelei mese reci. A zâmbit și a bâiguit câteva cuvinte despre vreme, ca și cum s-ar fi scuzat pentru primirea pe care ne-o făcuse mai înainte. Stăteam singuri în sală. Vântul care intra pe geam mirosea a frunziș ud. Pe cer se etajau nori gri
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu un zâmbet obosit, când în 1922 m-am dus în Siberia, jumătate sau poate o treime din călătorie am făcut-o pe jos. Era ca de aici până la Paris. Vezi, nici măcar n-aș avea nevoie de avioanele voastre... A zâmbit din nou, privindu-mă în ochi. Dar, în ciuda intonației voioase, am ghicit în vocea ei o undă de amărăciune profundă. Încurcat, am luat o țigară, am ieșit pe balcon... Acolo, peste întunericul înghețat al stepei, mi s-a părut că
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cărunt, care, cufundată într-o visare luminoasă, mergea încet prin apă și părea atât de tânără. Și impresia de tinerețe mă transpunea pe palierul unui vagon zburând prin câmpia scânteind de ploaie și de lumină. Femeia aceea, în fața mea, îmi zâmbea, dându-și deoparte șuvițele ude de pe frunte. Genele ei se irizau sub razele asfințitului... NIVELUL APELOR. IANUARIE 1910. Auzeam liniștea cețoasă, clipocitul apei la trecerea unei bărci. O fetiță, cu fruntea lipită de geam, privea oglinda palidă a unui bulevard
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și, în unele privințe, chiar iluzoriu. Îmi aminteam de memoriile lui Nabokov, unde vorbea despre bunicul lui ce-și trăia ultimele zile și, din patul lui, putea zări, prin stofa groasă a draperiei, strălucirea soarelui meridional și ciorchinii de mimoze. Zâmbea, crezându-se la Nisa, la lumina primăverii. Fără să bănuiască măcar că murea în Rusia, în plină iarnă, și că soarele era o lampă instalată de fiica lui în spatele draperiei, creînd pentru el acea dulce iluzie... Știam că Charlotte, respectând itinerariile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Dar nu o sărută, așa cum se așteptase, ci o privi lung, victorios, apoi se ridică de lângă ea și se apropie de oglindă. Își măsură multă vreme chipul în oglindă, atât din față căt și din profil, încruntăndu-se, descrețindu-și fruntea, zâmbind, și aranjăndu-și când părul din creștetul capului, când ochelarii. Ai dreptate! făcu el reîntorcându-se lăngă Arethia. Nu observasem. Dar altceva, din caracterul meu, ce-ți mai place?...[...] Sinceritatea! spuse târziu Arethia. Mie îmi plac bărbații sinceri și cavaleri. Da
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dezamăgit. E adevărat că sunt un om sincer. Eu spun întotdeauna omului în față. Nu umblu cu perfidii... Dar ce altceva îți place? Ce ai găsit la mine mai deosebit de ceilalți oameni?! Ah, știu la ce te gândești, rosti Arethia zâmbind cu încântare: munca și seriozitatea! Tu ești un băiat serios și ambițios, nu unul din ăia... papă-lapte...[...] Spiridon încercă să râdă, dar nu izbuti decăt să se înece, scurt, după care aspiră adânc aerul și-și puse mâna pe umărul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Receptându-1 cu luciditate și amărăciune, îl supune atenției celor care trec pe lângă el nesesizându-l: "Trecem pe lângă absurditate și nu ridicăm măcar o sprânceană revoltați; auzim neghiobia și nu zbârcim măcar dintr-o nară dezgustați; vedem impostura și ticăloșia, și zâmbim frumos, ca la întîlnirea celor mai bune cunoștințe"15. Tocmai această ignoranță i se pare a fi absurditatea în stare pură și o va demasca fie direct, în unele schițe, fie indirect, prin elemente ce-i configurează în substrat atitudinea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca o clipire din ochi poznașă, asupra unei a doua conversații încifrate, prin care îndrăgostiții tratează un alt fel de negoț: Îți place mult?... mult? a întrebat N... Mai mult, desigur, decât îți plac dumitale ...caii mei, a zis ea zâmbind cu un fel de răutate sceptică. Asta este peste putință! a răspuns N...încet și înecat, și ochii lui, care văzuseră multe, ațintiți în ochii femeii tinere, sclipiră într-un chip foarte ciudat. Nu crez până nu mi-oi dovedi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
123 Asemenea lui Caragiale care își exprima indignarea față de lipsa de reacție la sesizarea absurdului: "Trecem pe lângă absurditate și nu ridicăm măcar o sprânceană revoltați, auzim neghiobia și nu zbârcim măcar dintr-o nară dezgustați, vedem impostura și ticăloșia și zâmbim frumos, ca la întâlnirea celor mai bune cunoștințe" (Caragiale, Ion Luca, Opere, vol. IV, ESPLA, București, 1965, p. 426), Eugen Ionescu preciza: Această criză de limbaj este cel mai adesea artificială, voluntară [...] Constat uneori distrugerea sau deformarea voită a limbajului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
africane sau americane, unde am trăit clipe de mare intensitate emoțională materializate prin numeroase articole publicate În ziare și reviste și apoi În ciclul de lucrări tipărite Între 2006-2010: Amurgul Zeilor, Trezirea Dragonului, Paradisul Pierdut, Nemurirea Mogulului. Și când prietenii zâmbind m-au Întrebat care este următoarea escală? Răspunsul a venit prompt - zona Pacificului. Sosise Clipa Australă!!! Pentru aceasta am Început să mă documentez În biblioteci și arhive, pe internet, tot ceea ce mass-media poate să ofere În materie despre nou meu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
revenim puțin și Începem tradiționala alergătură prin numeroasele magazine și buticuri, În căutarea unor suveniruri. Alegerea o facem În tihnă, solicităm un produs, apoi Îl returnăm, privirea țintind altceva. Adevărul Îl știm și noi și vânzătorul care continuă să ne zâmbească profesional și să-și păstreze calmul. Zona cea mai solicitată de călători este cea a produselor de marochinărie și parfumerie. Încercăm mai multe parfumuri, atât franțuzești dar și orientale, cu miros fin, suav de iasomie, dar prețul ni se pare
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mă Întreabă sec dacă cunosc regulamentele vamale australiene privind restricțiile introducerii unor produse naturale În această țară. Deosebit de stăruitoare Îmi puse În față un astfel de exemplar În limba engleză și franceză. L-am frunzărit timp de două minute și zâmbind discret În colțul gurii, ca un om nevinovat, dau afirmativ din cap. Deși fără multă convingere, vameșa mă mai privi o dată și-mi aplică viza de ședere În „Țara Oilor”, făcându mi semn să trec. Ceilalți călători nu Înțelegeau ce
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de plastic ne punem poșeta, pălăria, ceasul cu brățară metalică, curea de la pantaloni, pantofii din picioare, și Împreună cu restul valizelor le Încredințăm spre verificare vameșului. Noi trecem dezinvolți prin filtru și chiar avem puterea să fim optimiști și să le zâmbim acestor funcționari care oricât de agasanți ar părea Își fac datoria, mai ales acum când terorismul a atins asemenea cote alarmante. Verificarea, deși amănunțită, se poate repeta numai dacă ceva pare suspect la persoană și În bagaje. Respirăm ușurați, considerând
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a cerului și soarele mijește timid, vezi ieșind pe ușa cazinoului, cu fețe buhave, ochi Înroșiți de nesomn, oameni mirosind puternic a tutun și băutură, Împleticindu-se de ghinionul care i-a Însoțit În noaptea fatidică... Puțini sunt cei ce zâmbesc fericiți de norocul neașteptat ce a dat peste ei și sumele mari câștigate din neatenția și nepriceperea altora. Și unii și alții par obosiți, visând la o cadă cu apă fierbinte care să le limpezească mințile, 201 și apoi un
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
spate. Atât Îngrijitorii rezervației, cât și alți amatori, ne-au dat ajutorul să-l scoatem de sub mașină pe micuțul „aventurier” care tremura și scotea sunete prelungi, nelăsându-se prins cu ușurință. După ce l am Încredințat gazdelor, am plecat spre Melbourne, zâmbind fericiți că pățania pinguinului a avut un „happy end”. Mașina gonește În noapte cu viteză crescută pentru a recupera Întârzierea produsă de năstrușnicul „vagabond”! Ne apucă o somnolență plăcută după o zi atât de plină În surprize și mici aventuri
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ale vieții sînt cele în jurul cărora se adună toate celelalte, fără să se poată fărîmița; ele se strîng în așa fel încît apar tocmai, prin contrast cu primele, ca niște glume. Consvingerea noastră despre valabilitatea valorilor ne face să putem zîmbi în fața încercărilor realității de a însemna totul. Se poate surîde în fața constantelor alunecări valorice, a faptului că am obținut de la viață cu totul altceva decît gîndisem. Wilhem Meisters Lehrjahre se termină, într-adevăr, prin asemănarea tînărului cu Saul, fiul lui
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
încărcat de fructe, și-i părea rău că se vor scutura. -Bunico! Chemă el, ridicându-se în coate. Nu-i răspunse nimeni și i se făcu frică. Coborî totuși din pat și se apropie de sobă. Bunica dormea(...) și băiatul zâmbi. "E aici bunicaîși spuse-, n-are de ce să-mi fie frică."(...) Ploaia și vuietul ei depărtat, străin și parcă de pierzanie a unor lumi ascunse și nedeslușite, scurgerea aceea de vânt și de ape urcau în urechile băiatului ca o
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
fesul). LEAR: Ei, dragul meu ștrengar, ce mai faci? BUFONUL (Lui Kent): Omule, ai face bine să iei fesul meu de nebun. LEAR: De ce, băiete? BUFONUL: De ce? Pentru că iei partea unuia care este-n dizgrație. Da, si nu știi să zîmbești după cum bate vîntul, ai să răcești repede: așa că ia tichia mea. Păi ortacul asta și-a surghiunit două fete și pe a treia a binecuvîntat-o împotriva voinței sale: dacă-l urmezi, trebuie neapărat să-mi porți tichia. (Lui Lear) Ce
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
stăpîni se răzvrătesc, Fiind ulei pe foc, zăpada pe firi reci; Neagă, afirmă, și-ntorc cioc de-alcioni Spre-orice furie-ori toana la stăpîni, Știind nimic alt, ca și cîinii: să ia urma. (Lui Oswald) Ciumă pe fața ta de epileptic! Zîmbești la spusa-mi, parcă-aș fi bufon? Gîsca, de te-aș avea-n cîmpia Sarum, Te-aș duce găgăind acas' spre Camelot. CORNWALL: Ce, ești nebun, bătrîne? GLOUCESTER: Cum se iscat-a ceartă? Spune, dar. KENT: Nimic pe lume nu
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
pe față, Pîn-adineauri, cînd m-am înarmat; Nesigur, dar sperînd izbînda-aceasta, Să mă binecuvînte i-am cerut, și-ntreg I-am spus pelerinaju-mi; frînta, inima-i, Prea slabă, vai, conflictul să-l îndure--Ntre bucurie și durere, pătimind, S-a rupt zîmbind. EDMUND: Cuvîntu-ți m-a mișcat, Poate vă face bine; mai vorbește; Îmi pare că mai ai ceva de spus. ALBANY: De-o fi și mai de jale, s-o păstrezi, Că-aproape gata sînt să mă destram De cît am auzit
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Ce-ascultă cum se-nfoaie vântul Și, vechi sondor, ea simte-n palmă Maneta învingând pământul. Ea știe-n straturile-adânci Bogate vine de țiței, Ce-așteaptă de milenii lungi, Liberatoare, mâna ei (...) ... Sever și aspru stă ținutul, Dar fata îi zâmbește cald Și simte-n piept preacunoscutul Fior al clipei de asalt. Aurora CORNU - Digul. În: Viața românească, nr.6, iun 1953 Se-nvolbură valuri de ură Pândind, se frământă orbește... Noi strângem uneltele-n pumni Și digul, tot crește, tot
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și rea strâmbătură. Măgarul e lac de sudoare, iar glasu-i devine atât de amical Că nu-l întrece nici un instrument muzical! - Îl voi critica fără remușcare, Căci cine din noi, s-o recunoaștem, lipsuri nu are Aci leul binevoi să zâmbească Gândind în sinea lui: „Pe tot anul Am rămas foarte rău și în urmă cu planul”. Dar zice blajin: - Din cauza unor condițiuni N-am depășit planul de câteva luni. Morala: Mai iscusită ca iscusința panglicarului E deseori critica măgarului. Când
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Are un năsuc mic, guriță și tot ce trebuie. — Așa... am verificat tot ce era de verificat. Se răsucește pe scaun. — Tot ce mai vreau să știu este dacă doriți sau nu să știți sexul copilului? — Nu, mulțumim, răspunde Luke, zîmbind. Am dezbătut Îndelung subiectul, nu-i așa, Becky? Și am căzut de acord că, dacă am ști, s-ar duce tot farmecul. — Prea bine. Ecografa Îi Întoarce surîsul. — Dacă așa ați hotărît, nu vă spun nimic. „Nu ne spune nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
promit. N-are nici un rost să fiu dezamăgită. Știu că Luke lucrează zi lumină pentru Arcodas. Măcar bine c-a reușit să-și facă timp pentru ecografie. Taxiul demarează, iar Luke Își pune brațul În jurul meu. — Radiezi, spune. — Serios? Îi zîmbesc. Trebuie să spun, mă simt destul de bine azi. SÎnt Îmbrăcată cu noii mei jeanși fabuloși de maternitate Earl și o bluză sexy legată după gît, de la Isabella Oliver, pe care am Încrețit-o un pic ca să mi se vadă un
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]