240,120 matches
-
juridice ale lumii. . Procedând astfel, în principiu, prin prisma mediului academic, în timp ce critica simultan tendințe în cadrul academiei, Abu-Odeh a început mai multe discuții cu privire la acest subiect. Asma al-Ghul este o tânăra jurnalistă feministă de origine palestiniană care scrie pentru ziarul principal al orașului Ramallah, Al-Ayyam, axându-se mai ales pe ceea ce se numește „Corupția Fatah și terorismul Hamas”. Uneori Al-Ayyam este interzis în Gaza de către Hamas. Al-Ghul este descrisă de New York Times că fiind „cunoscută pentru atitudinea să sfidătoare împotriva încălcării
Feministe din Palestina () [Corola-website/Science/336304_a_337633]
-
a închis în 1950. Ziarul original "Sun" a fost editat de către Benjamin Day, iar numele ziarului din film era joc de cuvinte (a nu se confunda cu ziarul real cu același nume din New London, Connecticut). Antetul original al paginii principale a ziarului "Sun" este vizibil într-un montaj de tăieturi din ziare într-o scenă din filmul "Nașul" (1972). Birourile ziarului erau amenajate într-un fost magazin de pe 280 Broadway, între străzile Chambers și Reade din Manhattan, cunoscut acum sub
The Sun (New York) () [Corola-website/Science/336314_a_337643]
-
Acest concert se distinge față de celelalte din set printr-un număr de factori. Din punctul de vedere al sonorității este cel mai complex dintre cele șase. Violina piccolo, acordată la o terță mică ascendentă față de o vioară obișnuită, este solistul principal (doar în partea întâi aceasta împărtășește linia sa cu cea a primei viori ripieno). În Adagio, i se alătură un oboi cu care realizează un duet, însă în general, suflătorii de lemn formează un grup solistic secundar. Tot în această
Concertele brandenburgice () [Corola-website/Science/336318_a_337647]
-
rang aristocratic până când devin egali cu celelalte instrumente, adoptând cu toții un contrapunct lipsit de retorică. Acest tip de conflict este valabil pentru Violino Piccolo Concertato căruia, pe tot de-a lungul părții a treia, i se refuză să devină solistul principal al lucrării, în ciuda eforturilor continue ale instrumentului. Primul Brandenburgic este și singurul din colecție care rupe tiparul de concert în trei părți (dacă nu luăm în considerare chestiunea Adagio-ului din Concertul nr. 3). De fapt, o versiune mai veche
Concertele brandenburgice () [Corola-website/Science/336318_a_337647]
-
Max, câinele erou, era un ciobănesc german, născut la 4 iunie 2009 și decedat la 9 septembrie 2015, București. Câinele de luptă al Armatei Române (Forțele Terestre) era una dintre principalele vedete ale defilărilor pe sub Arcul de Triumf în 2012 si 2013, alături de Detașamentul de Cavalerie al Jandarmeriei Române și cel de tehnică militară aviatică. Genistul Valentin Roșioară, instructorul lui Max, a explicat că ciobănescul german „a fost dresat să descopere
Max câinele erou () [Corola-website/Science/336313_a_337642]
-
sunt Llanuras del Norte (câmpiile nordice) și zonele muntoase din Valea Centrală. Llanuras Del Norte se întind pe mai multe provincii, în timp ce zonele muntoase din Valea Centrală cuprind regiunea de mijloc a țarii. Mediul natural din Alajuela este unul dintre principalele motivații pentru turiștii care vin în țară. Costă Rica este un punct important al biodiversității și Alajuela nu face excepție de la această regulă. Mii de specii sunt native din provincie. Aproape o treime din cele 1.400 de tipuri de
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
corespunde cu sezonul uraganelor din Atlantic, astfel încât ploaia poate apărea zilnic în provincie. Zonele muntoase și Câmpiile Nordice pot varia foarte mult în ceea ce privește temperatura și precipitațiile. Economia provinciei se bazează pe producția agricolă. În zonele muntoase din sud ale provinciei principalele culturi sunt cele ale plantelor ornamentale tropicale, cafelei, tuberculilor și legumelor verzi. Spre nord și nord-est, culturile importante sunt cele de orez, porumb, ananas, banane și trestia de zahăr. Alajuela se situează pe primul loc la nivel național la producția
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
Ibricul) de Dan Ben Amotz și Hâim Hefer, alături de Rika Zarai ,„Švejk în al doilea război mondial” de Bertolt Brecht, pe scena teatrului „Zirá”. După închiderea acestui teatru Bodo a jucat în cadrul Teatrului „Do-Re-Mi” de sub conducerea lui George Wahl personajul principal în comedia clasică evreiască a lui Avraham Goldfaden, „Cei doi Kuni Lemel” care s-a bucurat de un mare succes și a cunoscut 500 reprezentații. În 1961 la invitația lui Yossi Milo, fondatorul Teatrului Kameri din Țel Aviv și a
Yaakov Bodo () [Corola-website/Science/336332_a_337661]
-
intern al concubinelor sale care au plănuit să-l asasineze în octombrie 1542 strangulându-l în timp ce dormea. Un grup de cameriste de la palat, care se săturaseră de cruzimea împăratului, au decis să se unească cu concubinele să-l omoare. Camerista principală a încercat să-l stranguleze cu panglici din părul ei în timp ce altele țineau brațele și picioarele împăratului însă a făcut o greșeală fatală - nodul din jurul gâtului împăratului nu s-a strâns. Între timp, unele dintre tinerele cameriste implicate au început
Împăratul Jiajing () [Corola-website/Science/336336_a_337665]
-
un exemplu de gust ridicat, dar nu prea rafinat: - adică, ar trebui să fie tipărită îndrăzneț, pe o hârtie excelentă, pe o singură coloană, și să fie ilustrată, nu doar împodobită, cu desene spirituale în stilul lui Grandville. Obiectivele sale principale ar trebui să fie Independența, Adevărul, Originalitatea. Ar trebui să fie o revistă de aproximativ 120 pp., ce va fi vândură la prețul de 5 dolari. Ea nu ar trebui să aibă nimic de-a face cu agenții sau cu
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
o cerere de finanțare la Comisia Europeană pentru obținerea Fondurilor de Coeziune necesare. Tot în 2007 a fost efectuată o etapă de precalificare la licitația de tip "Design & Build" (Proiectare și Execuție) și s-a primit „no objection” de la finanțatorul principal, Banca Europeană de Investiții. Invitația la etapa de precalificare a fost publicată în ziarul Adevărul (pe 9 iulie 2007), în Jurnalul Oficial al UE (nr. 197/19.07.2007) și în Monitorul Oficial al României (nr. 433/10.07.200
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
cu căile majore de transport din partea de vest a acestuia. Un al cincilea nod rutier a fost construit în cadrul unui proiect separat. Acest nod este de fapt o intersecție de autostrăzi, locul în care viitoarea A11 se desprinde din autostrada principală A1. În timpul proiectării și execuției proiectului, nodurile rutiere au fost numerotate după cum urmează: Ulterior a fost construit al cincilea nod, A1-A11, ca parte a investiției „Proiectare și Execuție Autostrada Nădlac - Arad și Drum de legătură, lotul 2, km 22 + 218
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
al II-lea August, Duce de Zweibrücken, lasă să se constuiască pe terenul moșiei, castelul Karlsberg. În anul 1779 își mută rezidența acolo. Pe 28 iulie 1793 castelul este distrus de trupele revoluției franceze. Johann Christian Mannlich a fost constructorul principal al ducelui de Zweibrücken și arhitectul șef al proiectului Karlsberg. Proiectele sale în neoclasic se numără printre primele cladiri în acest stil din Germania. În castelul Karlsberg s-a născut în anul 1787 generalul bavarez și ministrul de război grec
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
cincisprezece ani. Este vorba de un poem simfonic care se va chema "": Glasul mării. De data aceasta, eu însumi mi-am făcut scenariul, mai bine zis l-am trăit. Da, am văzut tot ceea ce voi descrie”. Subiectul cu elementele descriptiv-narative principale (ca: marea liniștită, marinarul filosof, marea care se înfurie, un naufragiu, un sacrificiu omenesc și potolirea stihiilor), fiind inspirate din viața compozitorului, capătă semnificație și putere de convingere. Referitor la punerea în pagină, raportul voci-orchestră ridică anumite probleme (un exemplu
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
câte 12 silabe fiecare. Cântecul breton aduce în expunerea orchestrală elemente din aria Sfinxului ("Oedipe"), dar asemenea unui ecou. Episodul 2, care încă păstrează un discurs liniștit, este urmat de cel de-al treilea episod, în care furtuna este elementul principal. Aceste trei episoade alcătuiesc o singură secțiune mare. Se remarcă în acest segment muzical, momentul în care liniile se „dizolvă” și se pierd fluctuant într-un peisaj posedat de vânt. Acest motiv va genera ulterior noi evenimente melodice. Mersul descendent
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
păduri fără lumină, cu orizonturile ei și cu satele vechi, pierdute între mesteceni și sălcii...” Ideea reîntoarcerii în copilărie, a rememorării copilăriei și a evocării ei revine foarte des în paginile enesciene. Autorul resimte nostalgia și tristețea despărțirii și, astfel, principalele teme enesciene readuc imaginea miturilor mioritice, care se regăsesc nu numai în Suita a treia, ci și în multe dintre lucrările sale, printre care și "Oedipe". Această gândire mitică este tributară folclorului și se concretizează în elemente pastorale, mioritice și
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
elementului timbral sunt ambele caracteristici esențiale care definesc partea a patra. Elementul timbral este atât de pregnant în această mișcare, încât distribuirea materiei sonore este tributară elementului tematic, dar mai ales celui timbral, construind o muzică „plină de virtuți vizuale” . Principalele instrumente sunt saxofonul sopran, flautul, oboiul, celesta, harpa, corzile, talgerul și tam-tamul. Pascal Bentoiu remarca faptul că „ascultat numai el (...), finalul câștigă mult mai sigur adeziunea ascultătorului.” Înnoirea continuă și evoluția discursului muzical se reflectă și în concepția lui Enescu
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
universitară (NCAA) în 2009, 2011 și 2012. A ales să nu participe la Jocurile Olimpice din 2012 de la Londra, pentru ca nu vrea să-se identifice doar ca scrimeră. În prezent lucrează ca asistent parlamentar senatorului democrat Jeff Merkley. Este și antrenoare principală la clubul de scrimă Arlington Fencers. În anul 2013 a fost inclusă în Hall of Fame-ul Federației Internaționale de Scrimă.
Rebecca Ward () [Corola-website/Science/336380_a_337709]
-
cale ferată dintre Timișoara - Satu-Mare- Ciop pentru transporturi militare destinate Poloniei. Linia de demarcație până la care ar fi urmat să înainteze românii ar fi trebuit așadar să aibă traseul prin localitățile Arad - Salonta - Oradea - Carei - Satu-Mare, cele 3 centre feroviare principale fiind excluse de la ocupația militară română, dar „disponibile pentru folosința trupelor române” și pentru românii care trăiau în zonele controlate de Aliați, în scopuri economice. Limita nordică a avansului românesc ar fi urmat să fie râul Someș. La data de
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
a fost o acțiune ofensivă de mare amploare din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale a trupelor americane împotriva defensivei germane din zona orașului Aachen din Germania în perioada 2-21 octombrie 1944. Orașul Aachen făcea parte din Linia Siegfried, principala rețea defensivă de la frontiera de vest a Germaniei Naziste. Aliații au sperat că cucerească orașul și să înainteze rapid în regiunea industrială Ruhr. Deși cea mai mare parte a populației civile fusese evacuată din Aachen mai înainte de începerea luptelor, orașul
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
16 km adâncime. După cum avea să spună istoricul Stephen Ambrose, lucrările de aici au fost „fără îndoială cel mai formidabilă defensivă făurită de mâna omului”. Beneficiind de experiența căpătată în luptele de pe frontul de răsărit, germanii își construiseră liniile defensive principale chiar prin centrul orașelor plasate pe Linia Siegfried. Astfel, ei se foloseau de avantajul existenței străzilor înguste, care limitau mult mișcarea blindatelor inamice. În ciuda slabei pregătiri a militarilor care asigurau apărarea regiunii, fortificațiile care protejau Aachenul și regiunea Ruhr erau
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
au putut să sprijine cu foc asaltul infanteriștilor asupra castelului medieval, care fusese transformat de germani într-un fort. Soldații Diviziei a 30-a de infanterie au reușit să distrugă în prima zi a atacului zi 50 de cazemate, în principal după ce le-au ocolit și atacat din spate. Atacul principal al acestei divizii a fost sprijinit de atacuri de diversiune executate de infanteriștii Diviziei a 29-a pe flancurile apărării germane. Germanii au considerat că tocmai aceste diversiuni erau de
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
medieval, care fusese transformat de germani într-un fort. Soldații Diviziei a 30-a de infanterie au reușit să distrugă în prima zi a atacului zi 50 de cazemate, în principal după ce le-au ocolit și atacat din spate. Atacul principal al acestei divizii a fost sprijinit de atacuri de diversiune executate de infanteriștii Diviziei a 29-a pe flancurile apărării germane. Germanii au considerat că tocmai aceste diversiuni erau de fapt atacul principal. În noaptea zilei de 2 octombrie, germanii
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
au ocolit și atacat din spate. Atacul principal al acestei divizii a fost sprijinit de atacuri de diversiune executate de infanteriștii Diviziei a 29-a pe flancurile apărării germane. Germanii au considerat că tocmai aceste diversiuni erau de fapt atacul principal. În noaptea zilei de 2 octombrie, germanii din Batalionul al 902-lea de tunuri de asalt au primit ordin să organizeze un contraatac, dar acțiunea lor a fost întârziată într-o primă fază de tirul artileriei aliate, pentru ca să o zădărnicească
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
salvat, printre altele, colecția de picturi, biblioteca, colecția de arme, mobila, și tapițeria. Galeria de picturi a ajuns la Mannheim iar în final la München, la Alte Pinakothek. Mannlich a fost director constructor general sub Contele de Zweibrücken și arhitectul principal din Karlsberg. El descrie în autobiografia sa, principalele surse despre Karlsberg și despre ultimii prinți de Palatin de Zweibrücken. Din claririle construite sub proiectele sale în stil neoclasicism nu s-a mai păstrat nimic. Ofițerul bavarez Carl von Mannlich (1787-1832
Johann Christian von Mannlich () [Corola-website/Science/336385_a_337714]