239,876 matches
-
unde s-a căsătorit cu Maria Rallet. A ajuns în 1933 directorul Fundației pentru Literatură și Artă a regelui Carol II, cea mai prestigioasă editură din România din epoca interbelică. De la bun început obiectivele sale erau complexe: în primul rând publicarea de ediții critice ale scriitorilor clasici români, a colecției „Energia", unde regele Carol propunea tipărirea de cărți de aventură, ediții definitive ale scriitorilor contemporani. Activitatea de filolog a lui Alexandru Rosetti se întinde pe aproape șapte decenii de muncă intensă
Alexandru Rosetti () [Corola-website/Science/297570_a_298899]
-
totalitate sau parțial) în perioada comunistă. Spectrul acestora acoperă diferite domenii, precum filozofia (Emil Cioran, Mircea Eliade, Nae Ionescu), literatura (Eugen Ionescu, Lucian Blaga) și istoria (memoriile lui Constantin Argetoianu, I. G. Ducă). Un eveniment editorial de excepție a fost publicarea în 1996 a ediției princeps a jurnalului scriitorului român cu origini evreiești Mihail Sebastian, carte care supraviețuise în manuscris de la moartea autorului (în 1945). Jurnalul a avut un impact foarte mare, întrucat reprezenta prima mărturie din interior a fascizării și
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]
-
a avut nevoie de ore suplimentare de canto pentru a-și extinde ambitusul. Mai mult, în vederea lansării albumului "Century Child" (2002), Tarja a încercat să cânte „într-un stil mai rock”, însă nu a fost mulțumită de rezultate decât după publicarea discului "Once" (2004). "„M-am simțit foarte bine pe parcursul înregistrărilor discului «Once» pentru că am încercat să-mi schimb stilul interpretativ încă de la «Century Child», având în vedere că Tuomas a cerut acest lucru, cântecele cereau acest lucru... Am muncit foarte
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
Alți copiști, ca Misail Călugărul și Axinte Uricariul au adăugat la rîndul lor unele pasaje. Majoritatea interpolărilor au fost identificate, unele chiar de Miron Costin. Astăzi se păstrează 22 de copii manuscrise, conținînd integral sau parțial cronica lui Ureche. Prima publicare a textului s-a făcut în 1852, de către Mihail Kogălniceanu. Letopisețul prezintă istoria Moldovei de la al doilea descălecat (1359) pînă la à doua domnie à lui Aron-vodă. Grigore Ureche a consemnat în mod obiectiv evenimentele și întâmplările cele mai importante
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
În acești ultimi ani ai activității sale, Caraion a fost ajutat de prieteni credincioși, printre care mai ales Ion Solacolu, care i-a deschis coloanele revistei "Dialog", din Germania federală, și ale suplimentului ei literar. În iunie 1986, Solacolu începe publicarea primului din cele șase " Caiete Caraion", în care acesta figurează cu "Apa de apoi", poeme inedite, și "Prima carte a exilului". Rupt de țară și de rădăcinile poeziei sale, Caraion a exprimat anxietatea expatrierii într-un eseu elocvent, "Cuvintele în
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
a-și fi terminat chemarea literară (...). Deodată, după o lungă tăcere, din mijlocul iernei grele, ce o petrecuse în izolare la Mircești, și iernei mult mai grele ce o petrecuse izolat în literatura țării, poetul nostru reînviat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor ... “" În 1843 apare, în "Albina Românească", "Tatarul", prima poezie care va face parte din ciclul "Doine și lăcrămioare". Tot acum scrie poeziile "Baba Cloanța", "Strunga", "Doina", "Hora", "Crai nou". În 1848 scrie poezia "Către români", intitulată mai târziu "Deșteptarea
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
sovietic și a omletei proverbiale: "Văd ouăle sparte, dar unde este omleta?". Antologia "Vers l'autre flamme" cuprinde nu doar textul "Spovedania unui învins" a lui Istrati, ci și alte scrieri căci Victor Serge este, de pildă, un alt autor. Publicarea cărții va provoca izolarea scriitorului, acesta fiind abandonat de prietenii săi de ideologie socialistă (unii din prietenii săi comuniști considerându-l fascist). În 1930 se reîntoarce definitiv în România. Publică în 1933 eseul "L’Homme qui n’adhère à rien
Panait Istrati () [Corola-website/Science/297617_a_298946]
-
al lui George Călinescu. În același timp, mai colaborează la "Universul literar", Libertatea și Viața românească. Printre scriitorii săi favoriți se numărau Marcel Proust, André Gide, Aldous Huxley, Simone Weil. După 1947 este dat afară din barou, i se refuză publicarea textelor și execută câteva slujbe mărunte, adesea necalificate. Între 1948 și 1959 suferă o nouă perioadă de privațiuni, alături de pleiada intelectualității românești interbelice. În 1958 este arestat Constantin Noica și grupul său de prieteni din care făceau parte și Nicu
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
rămâne ciclul de șapte romane "Sfârșit de mileniu", scris cu o transparență și o naturalețe atât de firească încât un cititor mai puțin experimentat nu va sesiza puterea și eleganța stilului ce l-au caracterizat pe Radu Tudoran încă de la publicarea romanului " Un port la răsărit". "Sfârșit de mileniu" este o frescă complexă a societății românești a secolului XX, fiind ciclul căruia talentatul prozator i-a închinat toată puterea sa creatoare a ultimilor săi 20 de ani de viață. A avut
Radu Tudoran () [Corola-website/Science/297622_a_298951]
-
artistic din istoria acestuia, felicitându-l pe Iosif pentru predicția sa conform căreia, în timpul unei perioade de „criză” literară, Sadoveanu era persoana generatoare de inovație. Scriitorul a continuat să publice într-un ritm impresionant, alte patru volume fiind date spre publicare în anul 1906. În paralel, Sadoveanu continuă să lucreze ca funcționar de stat. În 1905, este numit la Ministerul Educației, condus pe atunci de conservatorul Mihail Vlădescu. Supervizorul său era poetul D. Nanu; i-a avut colegi pe George Vâlsan
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
de "Opere". După ce "Conducătorul" Ion Antonescu înlătură Garda de Fier în timpul rebeliunii legionare și își stabilește propriul regim fascist, Sadoveanu rămâne apolitic și este din ce în ce mai prezent în viața publică, ținând prelegeri pe teme culturale pentru postul național de radio. După publicarea în 1942 a ultimei părți a trilogiei "Frații Jderi", Sadoveanu se retrage din nou, la cabana sa de vânătoare de la Oașa, pe Valea Frumoasei, alături de care construise și o bisericuță; acest loc i-a servit ca inspirație pentru povestirile din
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
încearcat să traducă după o versiune germană, romanul "Război și pace" de Tolstoi. În traducerea lui, revista "Țara noastră" a publicat poemul "Moartea șoimanului" de M. Gorki. Din Prislop i-a trimis o scrisoare lui Mihail Dragomirescu, propunându-i, spre publicare, o povestire. A scris nuvela "Mâna" (prima variantă a nuvelei "Ocrotitorul"), sub influența lecturilor din Anton Pavlovici Cehov. În 19 octombrie 1910 a participat pentru prima oară la o ședință a cenaclului literar condus de Mihail Dragomirescu, din care mai
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
șeful Consiliului, Gheorghe Onișoru, care, au argumentat ei, este de partea SRI în încercarea de a deschide mai multe fișiere a Securității, dar nu au reușit în asigurarea a șase voturi necesare din unsprezece . Activitatea Consiliului a continuat lent, cu publicarea primei liste de 33 de ofițeri ai Securității, în octombrie 2003 . Au fost câteva încercări de excludere a trio-ul Patapievici, Pleșu și Dinescu, mai ales din partea Partidului Social-Democrat și Partidului România Mare , dar în cele din urmă aceste partide
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
eforturile sale de reformă, Institutul a decis să suspende șapte din nouă reviste publicate anterior, pe motiv că revistele finanțate din bani de la buget au fost nesustenabile financiar în fața creșterii pierderilor lunare, a scăderii circulației și a creșterii costurilor de publicare, provocând un protest al redacțiilor.. Activitatea din ultimii ani a Institutului Cultural Român a fost apreciată la nivel european, H.R.Patapievici fiind ales la conducerea rețelei institutelor culturale europene (EUNIC) a carei președinție a deținut-o până în 2011. EUNIC este
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
număr al propriului său ziar de cultură pe care îl numește ""391"". La acest ziar el publică primele ""Picturi Mecanice"" și informații false despre prieteni și dușmani. În același an se mai duce încă o dată în America și își continuă publicarea ziarului ajutat de Marcel Duchamp. În 1918 își face pentru prima dată apariția la Lausanne, unde publică cartea intitulată ""Poèmes et dessins de la fille née sans mère"" ("Poeme și desene ale fetei născute fără mamă"). În februarie ia contact cu
Francis Picabia () [Corola-website/Science/297641_a_298970]
-
cu grupul dadaist din Zürich și contribuie la manifestul numărul 3 ""Dada"". În 1919 publică numărul 8 al ziarului său care este tipărit de Jul. Heuberger, care era și tipograful grupului dadaist din Zürich. Se întoarce la Paris unde continuă publicarea ziarului ""391"" și ia parte la demonstrațiile dadaiste. În 1921 împreună cu Breton și cu alții se despart de dadaismul ortodox( majoritatea dadaiștilor ). Va participa la manifestările și va publica în ziarele suprarealiștilor. În 1949 a fost organizată o mare expoziție
Francis Picabia () [Corola-website/Science/297641_a_298970]
-
Software, este o companie americană. În martie 1993, Bob Young și-a părăsit slujba zilnică și s-a închis în dulapul soției sale, înființând firma ACC Corporation ce avea ca domeniu de activitate, printre altele, vânzarea de software liber și publicarea de știri din domeniu ("newsletters"): "New York Unix" și, mai târziu, "Linux Journal". În acea perioadă Bob vindea deja distribuții de Linux, Yggdrasil, InfoMagic și, după acestea, Slackware Pro. În 1994 Marc Ewing a produs pentru prima oară o distributie de
Red Hat () [Corola-website/Science/297652_a_298981]
-
de termodinamică pe cale fenomenologică. Există diverse incercări de axiomatizare a acestei discipline. Prima dintre ele a fost cea a lui Constantin Carathéodory publicată in 1909 intr-un periodic de matematică. Axiomatizarea lui Carathéodory a fost relativ ignorată de fizicieni datorită publicării intr-un periodic de matematică și nu a fost bine primită de Max Planck. După accentul pus pe anumite domenii aplicative din termodinamica generală sau fundamentală se individualizează ramurile termodinamica sistemelor fizice, termodinamica sistemelor chimice și termodinamica tehnică. Pentru orice
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
etapă. În 1927, apare la Paris poemul "Colomba", cu două portrete de Robert Delaunay, care marchează o nouă tendință în scrisul lui Voronca. Poetul părăsește constructivismul și intră în sfera de influență a suprarealismului, mișcare concretizată prin onirismul imaginii. Ritmul publicării plachetelor de versuri este foarte susținut și el nu încetinește nici după stabilirea poetului în Franța, în 1933, de unde păstrează legături strânse cu viața literară din România. După această dată, creația sa aparține spațiului literar de adopție: "L'Apprenti fantôme
Ilarie Voronca () [Corola-website/Science/297718_a_299047]
-
Alte momente istorice: activitatea revoluționară a lui Avram Iancu (1848) și, în 1918, organizarea la Alba Iulia a „Marii Adunări Naționale”, care a hotărât unirea Transilvaniei cu România. Dintre principalele evenimente culturale românești, în 1597 înființarea tipografiei domnești ortodoxe, și publicarea „"Noului Testament de la Bălgrad"”, iar în 1699 primul "Abecedar". Până pe 2 aprilie 2008 prefect al județului a fost Cosmin Covaciu. Județul, situat în partea centrală a României, cu o suprafață de 624.167 hectare (2,6% din suprafața României), are
Județul Alba () [Corola-website/Science/296588_a_297917]
-
în atenția publicului mai ales ca autor de teatru. Piesele i se joacă din când în când, dar tinerii îl ignoră. Atât criticul cât și romancierul din el intră în umbră pentru o jumătate de secol, până când, în 1996 (anul publicării Jurnalului său din perioada 1935-1944), se redeșteaptă interesul cititorilor pentru tot ce a scris Mihail Sebastian. Piesele sale "Steaua fără nume", "Ultima oră" și "Jocul de-a vacanța" au fost chiar ecranizate, prima dintre ele transformându-se într-o coproducție
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
un caracter religios. Cele mai importante dintre ele sunt: cânturi, cântece, predici și texte de jurăminte depuse în fața judecătorilor: La sfârșitul secolului al XV-lea începe epoca limbii poloneze medii, cea mai importantă pentru dezvoltarea limbii scrise. După inventarea tiparului, publicarea de cărți și cititul iau avânt. Mai mulți poeți, precum Jan Kochanowski (1530-1584), scriu mai degrabă în limba lor maternă decât în latină. În Evul Mediu se produc multe schimbări în vocabular și gramatică, mai ales în flexiune. Apar primele
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
A murit cu semne de tuberculoză. Matei (n. 1856) este singurul care a lăsat urmași direcți cu numele Eminescu. A studiat Politehnica la Praga și a devenit căpitan în armata română. S-a luptat cu Titu Maiorescu, încercând să împiedice publicarea operei postume. Ultimul copil, Vasile, a murit la un an și jumătate, data nașterii sau a morții nefiind cunoscute. La 31 martie 1889, Mihail Chințescu, un conferențiar susținea la Ateneul Român că Eminescu s-a născut la Soleni, un sat
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
deasupra lui „o”. Aceste caractere nu sunt considerate a fi diacritice, deși din punct de vedere istoric sunt doar variații ale literelor A și O, dar mai degrabă a fi litere separate, și urmează după litera "z" în alfabet. Înainte de publicarea celei de-a 13-a ediții a "Svenska Akademiens ordlista" din aprilie 2006, "w" a fost considerat doar ca o variantă a literei "v", fiind folosit doar în denumiri (cum ar fi „Wallenberg”) și cuvinte străine împrumutate („bowling”), așadar a
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
grupul Alianței Antisemite Universale, făcând astfel primii pași în politica antisemită. În 1897, după ce a fost ales membru corespondent al Academiei, s-a întors în Italia și a cercetat mai multe documente în Regatul autonom Croația-Slavonia, la Dubrovnik. A îngrijit publicarea celui de-al zecelea volum Hurmuzachi, grupând rapoarte diplomatice despre regatul Prusiei din cele două Principate Dunărene (din perioada 1703-1844). După ce și-a petrecut mare parte din anul 1898 în cercetarea mai multor subiecte și, după ce a prezentat rezultatele Academiei
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]