24,266 matches
-
potențiali capitaliști autohtoni vor deține rolul conducător în economie și în societate (prin intermediul politicii, al administrației, al mass-media). Clasa politică românească se divide între susținătorii a două elite, fiecare din ele reunind, deopotrivă, politicieni, funcționari administrativi și proaspeți capitaliști, unii concentrați într-o grupare considerată „neocomunistă”, iar ceilalți în una considerată „istorică”, în realitate ambele bine ancorate în prezentul postcomunist și protocapitalist al societății românești. Această confruntare politică se prelungește mult după 1997 și mai continuă și azi. Populația, pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
contribuie la analiza dezvoltării sociale și să răspundă la întrebarea „Ce se înțelege prin modelul social european?”. Prima parte a lucrării abordează problematica definirii modelului social european și explorează relația dintre acesta și politica socială europeană. A doua parte se concentrează asupra etapelor dezvoltării modelului social european, mai precis asupra instrumentelor legale privind decizia statelor membre de a coopera în plan social în direcția coordonării și dezvoltării unui set comun de reglementări în domeniul politicii sociale. Ultima parte analizează pe scurt
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
urmează să facă parte, precum și identificarea modalităților prin care țara noastră se poate articula direcțiilor europene. După căderea regimului comunist, suportul acordat de Banca Mondială țărilor din Europa de Est a fost orientat mai ales spre influențarea politicii într-o direcție rezidualistă concentrată asupra privatizării. Responsabilitățile asumate de aceste țări prin negocierile de aderare la Uniunea Europeană au condus la reducerea acestor tensiuni prin concentrarea eforturilor asupra construirii unei „strategii sociale de piață” (Deacon, 2000, p. 147). În acest context, tendința este de trecere
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
social european nu este definit oficial. Principalele argumente pro au fost legate de existența acordurilor sociale între statele membre și faptul că directivele sociale comune mai multor state nu pot fi identificate în alte părți ale globului. Modelul social european concentrează eforturile de a defini și a implementa standarde sociale minime și standarde ale unei „bune guvernări” în procesul de reformă și aspiră să devină un model pentru întreaga lume (Diamantopoulou, 2003a). La nivelul Uniunii Europene, viziunea privind interacțiunea politicilor privește
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
decât spre constituirea unui sistem unic interstatal de politică socială. Uniunea Europeană reprezintă un laborator al modelului social european în sensul abordării de comun acord a principiilor sociale comune și a alocării tuturor resurselor pentru îndeplinirea obiectivelor construcției europene. Totuși, acțiunea concentrată asupra statelor bunăstării europene a unor factori complecși, cum ar fi procesul globalizării sau modificările din trendurile demografice, au condus la exercitarea unei presiuni puternice pentru inovarea politicii sociale europene (Taylor-Gooby, 1998, p. 4). Un exemplu de bună practică și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
bugetul pentru 2000-2006, transferurile de la bugetul comunitar pentru politica regională (fonduri structurale și de coeziune) se cifrează la aproximativ o treime din bugetul UE, adică 213 miliarde de euro. Pentru ca impactul acestor fonduri să fie maxim, 94% dintre ele sunt concentrate în funcție de trei obiective, definite ca priorități. Dezvoltarea unui cadru legal și instituțional pentru desfășurarea politicii regionale în România este în plină desfășurare, fiind susținută de asistența oferită de UE prin intermediul instrumentelor de preaderare. Programele implementate acum în România sunt: PHARE
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nivelurile de dezvoltare în mediul urban și în cel rural, precum și diferențe semnificative de dezvoltare între regiuni și județe și chiar și în cadrul acelorași județe. Dezechilibrele regionale în România reprezintă o moștenire a perioadei interbelice, când activitatea industrială a fost concentrată într-un număr mic de zone dependente de accesul la resurse minerale și energetice. Sistemul centralizat comunist a încercat realizarea unei dezvoltări echilibrate în teritoriu, dar prin procesul de industrializare și urbanizare forțată. După 1990 s-a dovedit însă că
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a produs efecte catastrofale (Rao, Walton, 2004a, p. 7). Politica internă din Sudan este caracterizată de un război civil de lungă durată între milițiile „arabe”/islamice (compuse, din punct de vedere „rasial”, din populații de culoare) susținute de un guvern concentrat în nordul țării și populația de culoare din sud, majoritar creștină sau animistă, susținută de Armata Populară de Eliberare a Sudanului. Conflictul s-a accentuat foarte mult în ultimii ani, când aproximativ două miliarde de barili de petrol au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cu piese de schimb decât acolo unde se introduce o tehnologie complet nouă. Un alt exemplu de proiect de dezvoltare compatibil din punct de vedere cultural a fost cel implementat în estul Africii. Această zonă aridă, semiaridă și de savană concentrează una dintre cele mai numeroase populații de păstori din lume, adesea amenințată de secetă, malarie/musca țețe și războaie coloniale sau postcoloniale. Un proiect de dezvoltare a acestei zone a fost gândit și implementat după ce musca țețe a fost eliminată
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
agricole a CAP-urilor, supraraportarea producției și distribuirea informală a unor „resurse manipulabile” de către conducerea CAP-urilor pentru fidelizarea forței de muncă cooperativizate (Humphrey, 1998), economia gospodărească se afla în strânsă interdependență cu organizarea CAP-urilor. Mijloacele de producție erau concentrate în proprietatea cooperatistă sau a statului, fondul de consum al gospodăriei era condiționat de relația cu CAP-ul, iar ritmul de muncă era direct coordonat de liderii CAP-urilor. Procesul de decolectivizare din Romania a beneficiat de un studiu de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
privind căile de promovare și dezvoltare a capitalului social urmează trei modele importante: primul dintre ele se axează pe promovarea incluziunii sociale (Narayan), al doilea pornește tot de la rețele, vizând mai ales dezvoltarea celor existente (Lyon), iar al treilea se concentrează asupra încrederii și a dezvoltării instituționale (Sztompka). Toate aceste măsuri trebuie totuși privite cu precauția formulată de Fukuyama (1995): la nivel macrosocial, capitalul social se creează din interior și are o inerție deosebită, modificându-se cu mare greutate. În funcție de poziția
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
unul dintre cele mai explicite obiective îl constituie descentralizarea, un proces destul de controversat datorită cel puțin unei dualități în abordare: descentralizarea deciziei fără descentralizare și sprijin financiar sau descentralizare financiară fără descentralizarea deciziei. FDS nu vizează însă toate aspectele descentralizării, concentrându-se îndeosebi asupra construirii capacității comunității și a administrațiilor locale, a problemelor administrative și administrare financiară locală și luarea deciziilor la nivel local, încercând să reflecte cererea și nevoile comunității (stimulând participarea comunitară și construirea/consolidarea capitalului social). Rolul fondurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
riscurilor sociale și economice care îi amenință pe cei săraci și să ofere mecanisme eficiente de suport pentru ca aceștia să facă față diferitelor șocuri, cu accent pe stimularea independenței/autosuficienței (WDR 2000). În mod specific, fondurile sociale trebuie să se concentreze asupra sprijinirii și dezvoltării rețelei de siguranță socială. Aceste fonduri s-au dovedit extrem de eficiente în special în caz de dezastre naturale pentru că au putut oferi asistență extrem de prompt (Lustig, 2000). Obiectivele generale ale fondurilor sociale Am văzut anterior că
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
precum și soluțiile pentru păstrarea lui în familie sau în instituții de tip familial au fost aproape total ignorate de factorii de decizie în domeniu, pe parcursul anilor, ele având un loc marginal în politicile de suport pentru copil. Efortul s-a concentrat asupra unui obiectiv sectorial (dezinstituționalizarea), ignorându-se alte obiective cel puțin tot atât de importante, semnalate explicit de mediul academic. Astfel, s-a neglijat faptul că acei copii preluați în diferite sisteme de îngrijire publică pot fi de mai multe categorii: copii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
social. Dezvoltarea sistemului de ajutoare sociale de urgență, importantă în sine, nu a fost de natură a acoperi decât parțial deficitul de resurse al celor aflați în sărăcie și mai ales în sărăcie extremă; • serviciile de asistență socială s-au concentrat asupra tratării unor probleme grave deja constituite, spre acțiuni de urgență/de tip „pompieristic”, intervenție în criză, dar puțin capabile să dezvolte programe de prevenire a riscurilor și de recuperare socială. Neglijarea prevenirii și a întăririi capacității de integrare socială
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de servicii de asistență socială, deși partea specializată cea mai importantă a sistemului a reprezentat componenta cel mai slab dezvoltată a acestuia, cu incompletitudini și distorsiuni grave. Unele dintre ele pot fi sintetizate astfel: • serviciile de asistență socială s-au concentrat în cadrul instituțiilor de asistență socială rezidențială (cămine pentru copii, pentru bătrâni sau persoane cu handicap); • lipsa cvasicompletă a sistemului public de servicii de asistență socială în familie și în comunitate a blocat funcția de prevenție și reinserție socială. Acest fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Aceasta presupun investiție continuă în educație, o învățare pe tot parcursul vieții, așa cum sugerează agențiile internaționale precum OECD sau PNUD (Voicu, 2001, p. 274). Având în vedere complexitatea domeniului educațional și a reglementărilor europene în materie, articolul de față se concentrează, în principal, asupra principiilor și obiectivelor politicilor de acces la educație în Uniunea Europeană, cu implicațiile pe care acestea le au asupra dezvoltării sociale în general și a sistemului educațional românesc în special. În acest sens, în prima parte sunt prezentate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
promovarea unor norme și valori precum coeziunea socială, oportunități egale și implicarea socială activă a cetățenilor. Obiective și priorități în politica educațională din România Așa cum am menționat la începutul acestui capitol, reforma din sistemul românesc de învățământ trebuie să se concentreze, în egală măsură, asupra obiectivelor și priorităților europene în domeniu, precum și asupra soluționării problemelor specifice cu care se confruntă sistemul educațional în societatea românească. Aceasta poate fi una dintre cauzele lipsei de coerență pe care nu de puține ori au
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
la Copenhaga. Reuniunea are meritul de a fi impus pentru prima dată obiective sociale pe agenda politicilor macroeconomice ale dezvoltării, de a fi atras atenția asupra creșterii inegalității dintre și din cadrul țărilor și - tot pentru prima dată - de a fi concentrat dezbaterile asupra multiplelor valențe economice ale dezvoltării sociale, trecând peste dependența tradițională a socialului de economic (Townsend, 2002; CSD, 2005). De altfel, referirea la perspectiva socială a dezvoltării vine să nuanțeze unul dintre aspectele dezvoltării durabile, la rândul său impusă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pentru Alimentație și Agricultură (Food and Agriculture Organisation - FAO), creată în 1945, este un forum în care națiunile negociază de pe poziții de egalitate tratatele internaționale sau participă la dezbaterile pentru adoptarea de politici. Principalul scop al FAO este eradicarea foametei, concentrându-și atenția în special asupra dezvoltării zonelor rurale (în care se află 70% din înfometații lumii). FAO concentrează o multitudine de informații și cunoștiințe în domeniul îmbunătățirii agriculturii, a silviculturii sau a practicilor de pescuit, iar principalele activități se referă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
negociază de pe poziții de egalitate tratatele internaționale sau participă la dezbaterile pentru adoptarea de politici. Principalul scop al FAO este eradicarea foametei, concentrându-și atenția în special asupra dezvoltării zonelor rurale (în care se află 70% din înfometații lumii). FAO concentrează o multitudine de informații și cunoștiințe în domeniul îmbunătățirii agriculturii, a silviculturii sau a practicilor de pescuit, iar principalele activități se referă la: diseminarea expertizelor de politici, dezvoltarea cercetării, crearea unor structuri care să faciliteze dezbaterile între națiuni, adecvarea cunoștiițelor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
noi în domeniul dezvoltării rurale. Prioritățile care ghidează acțiunile tuturor organizațiilor din cadrul Sistemului Națiunilor Unite sunt definite în Declarația Mileniului (Millenium Goals). Declarația Mileniului, adoptată de 147 de conducători de state și de 189 de state membre ale Națiunilor Unite, concentrând opt dimensiuni îngrijorătoare ale lumii în care trăim și propunând 18 măsuri specifice, este o „veritabilă agendă a dezvoltării globale viitoare”. Se vorbește despre o lume a valorilor comune, care să asigure standarde decente de viață pentru fiecare. În 1992
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvoltarea rurală se va face prin diversificarea activitățiilor neagricole și promovarea angajării în acest sector, în Planul Național de Dezvoltare Rurală sectorul neagricol și al protecției mediului este superficial tratat, iar fondurile Uniunii Europene destinate dezvoltării rurale din România sunt concentrate prea puțin asupra susținerii acestor sectoare. Tabelul 2. Dezvoltare rurală. România milioane de euro 2000 2001 2002 2003 Program 2004 Buget UE 2007 Buget Ro 2007 Total 2007 Măsuri piață 5,12 0,00 48,10 53,95 100,20
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
eventual, la niveluri diferite de analiză, directe/indirecte, pe termen scurt/mediu/lung)? Este necesar facem o serie de precizări, mai ales abordând un asemenea subiect față de care interesul e mare și așteptările ridicate. Există două direcții asupra cărora ne concentrăm. Una este mai degrabă de interes teoretic și pornește de la două observații simple, după părerea noastră contradictorii: există o întreagă literatură care vorbește despre modificarea și diversificarea caracteristicilor migrației internaționale, despre schimbările calitative ale fenomenului, despre tipuri de migrație; cu toate că
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mai degrabă o finalitate „practică” și este reacția la tendința care pare să se instaleze în societatea românească de a privi limitativ, pe termen scurt și din perspectiva formelor dominante efectele migrației. Studiul este organizat în două secțiuni. Prima se concentrează asupra situației migrației din România. Efortul este clar orientat către evidențierea dinamicii migrației românești în cei 15 ani, cu identificarea și descrierea unor tipuri. A doua secțiune pune în legătură tipurile de migrație cu efecte asupra pieței forței de muncă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]